6,447 matches
-
Novac încercând să scindeze oastea cardinalului. În ciocnire căzu Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reluă atacul cu partea centrală a oștirii sale, formată din mercenari unguri și secui de sub comanda lui Gheorghe Makó. Aceștia pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Vinogradiv ("Nagyszőlős"). În 1930, porțiunea slovacă a acestui teritoriu (12,124 km², aproximativ 85% din total) era populată de 550.000 de maghiari și 432.000 de slovaci (conform recensământului din 1930), și reprezenta 23% din populația totală a Slovaciei. Ungurii au mai cerut un plebiscit în restul teritoriului Slovaciei, în care slovacii să spună dacă doreau sau nu să fie încorporați în Ungaria. Delegația cehoslovacă a oferit Ungariei crearea unui teritoriu maghiar autonom în cadrul Slovaciei, dar Kánya a caracterizat această
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
reușit să-l convingă să lase orașul Košice Cehoslovaciei și să accepte principiul că ar trebui să rămână tot atâția slovaci și ruteni în Ungaria câți maghiari rămân în Cehoslovacia. După câteva zile, Ribbentrop s-a arătat relativ ostil către unguri, ceea ce l-a determinat pe ministrul de externe al Italiei, Galeazzo Ciano, să afirme: " Adevărul este că el intenționează să protejeze Cehoslovacia cât de mult poate și să sacrifice ambițiile, chiar și cele legitime, ale Ungariei". După 17 octombrie, activitățile
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
în Europa centrală. În 895 sub Arpad, fugind de frica pecenegilor, trec Carpații de Nord prin Pasul Verețki, pe traseul Nistru-Tisa și se așază în Bazinul Panonic. Maghiarilor li se mai zicea onoguri (în mongola "poporul celor 10 săgeți") sau unguri. Astfel Panonia devine Ungaria, iar maghiarii devin urmași, pe Dunărea de Mijloc, ai hunilor și avarilor. După ce se așezară acolo, ei sunt înfrânți de vlahii carpato-dunăreni și se orientează spre Vest-Europa. Ei pustiesc Germania, Lombardia, Franța și Spania. Numai Bavaria
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
și Spania. Numai Bavaria fusese jefuită de 11 ori iar Lombardia de 13 ori. În 943 și 934 ajung sub zidurile Constantinopolului. În anul 955 sunt înfrânți de Otto Germanicul. Efectuează incursiuni în Bulgaria și Transilvania. În 1000 Vaik, conducătorul ungur, se creștinează sub numele de Ștefan cel Sfânt și pune bazele regatului apostolic cucerind Transilvania și Croația. Khazarii, popor turcic de origine mongola, era originar din Asia centrală și Siberia de sud. Ei au migrat în Europa alături de maghiari și
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
erau un popor din Turkestan și o ramură a turcilor. În secolul X d.Hr, sub presiunea triburilor selgiucide, turcii s-au islamizat. Turcii pecenegi au migrat însă în zona Volgăi, neacceptând Islamul. În 895, în același timp cu khazari, unguri (cumanii apar ulterior) au migrat în Europa, stabilindu-se parțial în Muntenia și sudul Moldovei, unde cu timpul s-au integrat populației valahe autohtone. Acolo ei întemeiază mai tîrziu, temporar, un hanat alături de cumani, popor turcic. În 1091 pecenegii se
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
înfrânge și pecenegii vor dispare militar din istorie, după o ultimă confruntare cu Bizanțul în 1122. Cumanii erau și ei popor turco-mongol că pecenegii. Erau originari tot din Asia centrală și Turkestan. Hanii cumani au migrat în Europa cu pecenegii, ungurii și khazarii. După căderea hanatului peceneg, cumanii le-au luat locul în Dacia. Atacau și jefuiau periodic cnezatele ruse și Ungaria. Cneazul Sviatoslav al Rusiei îl înfrânge pe hanul cuman Kobiak. Apoi cumanii hanului Gza suferă o înfrângere când asediază
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
în nord până la Vistula. Rezultat al romanizării populației dace (carpe) din aceste părți, românii erau locuitori de baștină în Galiția, lor adăugându-li-se imigranți români din Transilvania. După Alexandru Boldur, români alungați din Transilvania (probabil de triburile venite ale ungurilor) și-au îndreptat exodul lor silit probabil în direcția nord-est deoarece curând după aceea apar știri despre țările românești ale bolohovenilor și brodnicilor. Începând cu 882, aparține Rusiei Kievene, și mai apoi din 1113 unuia dintre statele sale succesoare, Halici-Volînia
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și germani în secolul al X-lea, ungurii se vor extinde spre răsărit și, după doua secole de rezistență a voievodatelor românești, vor reuși să ocupe Transilvania. Timp
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și germani în secolul al X-lea, ungurii se vor extinde spre răsărit și, după doua secole de rezistență a voievodatelor românești, vor reuși să ocupe Transilvania. Timp de opt secole, istoria Principatului Transilvaniei se va împleti cu cea a Regatului Ungariei. Din suita personalităților politice ale regatului
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
devenind membră a Alianței Nord-Atlantice (1998) și a Uniunii Europene (2004). Relațiile politico- diplomatice cu România au cunoscut evoluții sinuoase, de-a lungul timpului, dar ele tind să se reglementeze în ultima vreme, într-o Europă comunitară. Spre deosebire de noi, românii, ungurii au reușit să se adapteze mai ușor economiei de piață, privatizând peste 90 % din economie, atrăgând învestiții străine, diversificând serviciile, menținând rata inflației și a șomajului sub 10 %. Produsele industriei ungurești competitive pe piața europeană, transporturile modernizate (450 km de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Aquincum, pe locul actual al Budei, care în 376 d.Hr. a fost cucerită de vandali. Au urmat valurile de migratori printre care avarii și slavii ce au stăpânit aceste locuri până în secolul al IX-lea când s-au stabilit ungurii. Distrugerea Pestei de tătari (1241) a determinat pe regele Bella al IV-lea să repopuleze orașul cu coloniști germani și de alte naționalități și să înființeze orașul Buda pe celălalt mal al Dunării. În 1361, Buda a devenit capitala țării
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fundal istoric, inspirat de scenariul „După furtună” publicat în 1968 de Titus Popovici. Mobilul este că o ceată de foști ostași ai lui Mihai Viteazul, risipiți prin Europa, se întorc în Țara Românească cu un cufăr misterios, care stârnește interesul ungurilor, austriecilor și turcilor. Filmul conține o scenă memorabilă filmată pe malul mării, în care Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Amza Pellea și ceilalți „nemuritori” sunt îngropați până la gât în nisip, iar „turcii” pun caii să joace peste capetele lor. Filmarea scenei
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
începând cucerirea Transilvaniei. După ce fiii săi, Liudolf, duce de Suabia, și Conrad, duce de Lorena, au înăbușit o rebeliune, Otto I, rege al germanilor, s-a stabilit în Saxonia. La sosirea sa în Magdeburg, a primit rapoarte ale invaziei maghiare. Ungurii mai invadaseră meleagurile pe parcursul desfășurării rebeliunii. Invazia maghiară a dus la izbucnirea revoltei în Franconia. Din cauza neliniștii în rândul slavilor polabieni de pe Elba inferioară, Otto a trebuit să-i retragă pe germani de la domiciliu. Bătălia s-a desfășurat la șase
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
poarta de est a orașului, pe care maghiarii au încercat să o ia cu asalt în număr mare. Oamenii episcopului s-au apărat cu curaj și l-au ucis pe conducătorul atacatorilor, forțând maghiarii să se retragă. A doua zi, ungurii au lansat rezistența împotriva unui atac general. În timpul bătăliei a sosit și Berchtold de Risinesburg. La sfârșitul zilei, asediul a fost respins, iar ungurii s-au pregătit pentru lupta de a doua zi. Contele Dietpald a condus soldații în tabăra
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
curaj și l-au ucis pe conducătorul atacatorilor, forțând maghiarii să se retragă. A doua zi, ungurii au lansat rezistența împotriva unui atac general. În timpul bătăliei a sosit și Berchtold de Risinesburg. La sfârșitul zilei, asediul a fost respins, iar ungurii s-au pregătit pentru lupta de a doua zi. Contele Dietpald a condus soldații în tabăra lui Otto în timpul nopții. Ordinea de marș al armatei germane a fost, după cum urmează: cele trei contingente bavareze, contingentul franc sub Ducele Konrad, unitatea
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
de Burchard III, duce de Suabia, care s-a căsătorit cu Hedwig, fiica lui Henry, fratele lui Otto. Printre cei care luptă sub Otto era și Boleslav de Boemia. Aproximativ 3.000 de germani au fost comandați de Otto însuși. Ungurii au trecut râul și au atacat imediat bohemienii , apoi mai târziu legiunile svabilor, dar s-au retras după o luptă scurtă. Otto a primit cuvântul de atac și i-a ordonat lui Conrad să recupereze proviziile, ca apoi să revină
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
apoi mai târziu legiunile svabilor, dar s-au retras după o luptă scurtă. Otto a primit cuvântul de atac și i-a ordonat lui Conrad să recupereze proviziile, ca apoi să revină la principalele forțe. În ciuda salvelor de săgeți de la unguri, armata lui Otto a distrus linia maghiară. Germanii au fost capabili de a lupta corp-la-corp cu ungurii. Bulcsú a simulat o retragere cu o parte din forța sa, în încercarea de a ademeni oamenii lui Otto în urmărire, dar fără
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
de atac și i-a ordonat lui Conrad să recupereze proviziile, ca apoi să revină la principalele forțe. În ciuda salvelor de săgeți de la unguri, armata lui Otto a distrus linia maghiară. Germanii au fost capabili de a lupta corp-la-corp cu ungurii. Bulcsú a simulat o retragere cu o parte din forța sa, în încercarea de a ademeni oamenii lui Otto în urmărire, dar fără nici un rezultat. Linia germană s-a menținut și i-a respins pe maghiarii din domeniu. Forțele germane
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
de a ademeni oamenii lui Otto în urmărire, dar fără nici un rezultat. Linia germană s-a menținut și i-a respins pe maghiarii din domeniu. Forțele germane mențineau disciplina și i-au urmăritu metodic pe maghiari în următoarele două zile. Ungurii căutau refugiu în satele din apropiere, caii lor fiind obosiți. Au fost "înconjurați și arși de vii în interiorul zidurilor". Ducele Conrad, după ce a deschis vesta în căldura verii, a fost lovit de o săgeată în gât. Niciodată o victorie nu
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
o victorie nu a fost obținută atât de sângeros" concluziona Widukind. Regele Otto a petrecut noaptea de după bătălie în Augsburg. El a dat ordinul precis ca toate podurile și vadurile rîului Lech să fie bine păzite, cu scopul ca toți ungurii, și mai ales conducătorii lor, să fie capturați și uciși până la unul. Căpeteniile Bulcsu, Lehel și Sur au fost duși la Regensburg și executați în public. Au fost lăsați în viață, dar cu urechile și nasul tăiate, doar câțiva militari
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
Căpeteniile Bulcsu, Lehel și Sur au fost duși la Regensburg și executați în public. Au fost lăsați în viață, dar cu urechile și nasul tăiate, doar câțiva militari de rang inferior care trebuiau să ducă în Panonia mesajul că, dacă ungurii mai continuă raidurile, coaliția Sfântului Imperiu Roman va merge până in Panonia să îi decimeze complet și pe cei rămași în tabere. Istoriografia ungară este în asentimentul istoricului Gyula Kristo care apreciază drept o „catastrofală înfrângere”, care a pus capăt
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
să îi decimeze complet și pe cei rămași în tabere. Istoriografia ungară este în asentimentul istoricului Gyula Kristo care apreciază drept o „catastrofală înfrângere”, care a pus capăt unei perioade de aproape 100 de ani de raiduri de jaf ale ungurilor în Europa. Practic după anul 955 ungurii au încetat orice raid în vest, așa că Otto, acum încoronat Împărat, nu a fost nevoit să pornească campania de pedepsire finală. Fajsz [pronunțat Fois], căpetenia triburilor maghiare, a fost detronat după înfrîngerea de la
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
rămași în tabere. Istoriografia ungară este în asentimentul istoricului Gyula Kristo care apreciază drept o „catastrofală înfrângere”, care a pus capăt unei perioade de aproape 100 de ani de raiduri de jaf ale ungurilor în Europa. Practic după anul 955 ungurii au încetat orice raid în vest, așa că Otto, acum încoronat Împărat, nu a fost nevoit să pornească campania de pedepsire finală. Fajsz [pronunțat Fois], căpetenia triburilor maghiare, a fost detronat după înfrîngerea de la Lechfeld, locul de Mare Prinț al ungurilor
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
ungurii au încetat orice raid în vest, așa că Otto, acum încoronat Împărat, nu a fost nevoit să pornească campania de pedepsire finală. Fajsz [pronunțat Fois], căpetenia triburilor maghiare, a fost detronat după înfrîngerea de la Lechfeld, locul de Mare Prinț al ungurilor fiind luat de către Taksony. Acesta a trimis solie la Constantinopol pentru a i se trimite ajutor de creștinare.
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]