6,525 matches
-
În acest caz nu poate fi cotat ca atare decât că este un scurt moment de reînviere În ființa lui a comportamentului din sălbăticie. Într-o crescătorie de câini astfel de concerte canine sub clar de lună, când toți câinii urlă incorpore, se pot auzi aproape În fiecare noapte, fără să fie cauzate de moartea cuiva. De asemenea, „simțul telepatiei” este fals la câine, deși el Îi simte prezența sau apropierea de casă a stăpânului său de la mari distanțe. Explicația care
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
mei. Și azi vine ca să-și ieie birul. Când sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ca o stâncă buhavă și scobită de păraie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopți turburi, gura ei — un hău căscat, dinții ei — șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
pe el". Dacă vede ursul că ea nu încearcă să fugă și nimeni nu mai încearcă s-o fure, nu mai astupă gaura. Oamenii au scos-o pe femeie și au dus-o acasă. Ursul a venit la casa ei urlând, iar ea plângea în casă după el. După uciderea ursului, a murit și copilul, iar la scurt timp și femeia " Dacă a fost ursită să trăiască cu dânsul! De nu-l împușcau, trăiau pân' la sfârșit." Tot din Datinele și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
-i obsedează pe unii dintre noi sunt atât de urâte. Nu înfrumusețezi decât ceea ce iubești, iar moartea ne face silă și ne obosește. Ea trebuie, de asemenea, cucerită. Ultimul Carrara, prizonier în Padova pustiită de ciumă, asediată de venețieni, străbătea urlând sălile palatului său deșert, chemând diavolul și cerându-i moartea. Era un mod de a o depăși. Și tot un semn de curaj propriu Occidentului este acela de a fi dat un chip atât de înspăimântător locurilor unde moartea se
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
zi însă, Frederic a comis o greșeală, sancționată imediat de direcție. El avea o mină posomorâtă. Era atât de egocentric, încât nu reușea să stabilească o paralelă între propriile sale comportamente și cele ale direcției. El continuă să țipe, să urle, să înjure, să-și bată joc și să trântească ușile (Leymann, 1993, pp. 56-57). Ingrid (consilier în psihosociologie) În prepararea unei anchete ea a fost solicitată să modifice metodele pentru a se conforma parametrilor fixați de partenerii sociali. Schimarea respectivă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manifestări cultural-științifice referitoare la educația antiseismică a populației, care au avut loc la Vaslui: în cele 1565 de localități din țară, înainte de cutremur, caii au nechezat cuprinși de spaimă, rupând căpăstrul și fugind din grajduri; câinii au lătrat și au urlat îndelung; păsările nu-și găseau locul; șoarecii au ieșit din ascunzișuri și alergau speriați, la fel au făcut și șobolanii, care au început să alerge prin poduri și curți; pe unele șosele și câmpuri, se puteau vedea șerpi și arici
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
localități care au suferit mari pagube materiale și umane: Panciu, Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind. Pe
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
și păsărilor domestice, și chiar a celor sălbatice. în unele țări, unde cutremurele erau mai frecvente, cum ar fi Japonia, Chile, S.U.A., Italia, Peru, China etc., anumite rase de animale (câini, mai ales), care erau crescute special pentru acest scop, urlau toată noaptea înaintea seismului, alarmând populația. De aici și interesul oamenilor de știință (seismologi etc.) pentru studierea comportamentului acestor “seismografe biologice” cu abilități de a anticipa și prevesti declanșarea unui cutremur puternic, catastrofal. Sunt dotate asemenea animale cu un al
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. * Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. * Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile, încearcă să atragă atenția stăpânilor lor. Au fost multe cazuri când, înainte de cutremur, câinii și-au trezit stăpânii care dormeau, intrând în case, trăgându-i de haine și salvându-i, astfel, de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
înainte de cutremur, câinii și-au trezit stăpânii care dormeau, intrând în case, trăgându-i de haine și salvându-i, astfel, de pericol. Prevestind cutremurul, câinii refuză să intre sau să iasă din cuști, privesc speriați în jur, schiaună, latră sau urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Predoslovie la învățătură, 1794, București). * 22 martie 1813: cutremur în zona Vrancea. * 30 septembrie 1817: cutremur în Moldova și Dobrogea. * 28 ianuarie 1821: “Vineri noapte spre sâmbătă, la ceasurile 8 din noapte, s-au cutremurat pământul de 2 ori... Vântul urla cu urlet tare.” * 10 februarie 1821: “La 2 ore dimineața, s-a produs un cutremur de pământ foarte simțitor la Iași cu o scuturătură de 15 secunde la Kiev.” (Journal des debats). * 17 septembrie 1821: “S-a simțit o scuturătură
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
nici să țipi cu un curaj nebun, nici sățl ameninți, darămite să încerci să pui mâna pe „un cuțit de trei picioare“ sau „pe o foarfecă de aceeași mărime“. Pentru Charlot și Isadore, tentativa fu fatală. „Uriașul, spumegând de furie, urlă de se cutremură toată pădurea: - O să vedeți voi îndată, râmelor, dacă îl puteți speria pe uriașul Periferigerilerimini! Și zicând acestea, sări la ei, îi tăie și îi puse pe grătar.“ Paf! La început rămân încremenită, apoi încerc să alung din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mă elibera și, într-o viziune utopică, să-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
colegilor la el. Este mândru de această responsabilitate dar, în același timp, nu o ia prea în serios. Iubește fotbalul, se uită la cât mai multe meciuri, fără a fi însă fanul vreunui club. Uneori, înaintea vreunui derby, începe să urle „Forza Steaua!“ sacadat, ca și cum ar întruchipa o galerie în marș forțat către un stadion inamic. Se ocupă și de cafeaua de dimineață. Este popular, fără a spune prea multe poante (pe care nu le știe). Unul dintre prototipurile omului simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
metru și, întâmplător, fără să vreau, i-am auzit preț de 30 de minute. Pe de altă parte și dacă aș fi stat în față, tot i-aș fi auzit, căci ei nu vorbeau normal, nu glumeau normal, ci țipau, urlau, hăhăiau, râdeau vulgar la niște glumițe abjecte, se întrețineau și întrețineau focul stupid al distracției de vacanță, fiecare aducându-și contribuția la atmosfera turmei. Evident, prezența unei fete de 14-15 ani contribuia la fericirea generală, la excitația masculilor, la frenezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
care nimeni și nimic să nu ne mai enerveze, iar duminicile să fie la fel de triste ca cele de la Geneva. Din (ne)fericire, acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Așadar, mă enervez, deci exist. P.S. Tocmai a început să urle sub geamul meu o alarmă. Fără nici un motiv aparte. Cu prietenie, Mirel 3 august 2006 Devenim repetitivi, așa mi-ai spus. Și ai dreptate însă, adaug eu, enervările repetitive au și ele scopul/rolul lor, acela de a ne arăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și iradiere este mai mare. Timpurile moderne au bulversat raportul dintre om și eroii mitici. Nu mai este adulat sfântul, eroul civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală. Băile de mulțime ale politicienilor pot degenera în paranoia lui „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Însă pentru „vedete“, lipsa mulțimii înseamnă moarte, pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cealaltă de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta mai împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și nu mai poate împinge. Țiganca urlă disperată să n-o lase în mijlocul drumului și aruncă niște blesteme pe care, din fericire, fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu urlete de lupi ale deținuților închisorii dintr-o noapte de iulie îl duce pe Vania cu mintea la iernile din Năpădeni, cu frecvente atacuri în zgomotul înfricoșător de urlete ale lupilor și ca urmare el însuși intră în joc, urlînd și lătrînd în neștire. Momentul de răscruce îl trăiește la închisoarea din Moscova, în care „toate semințiile Rusiei erau reprezentate. [...] Toate dialectele provinciale [ale limbii ruse] puteau fi auzite, cu foneticele lor caracteristice, în a, în o sau în u
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Basarabia numai domniile voastre aveți dreptul de a grăi“ (1, 118), face greșeala de a pretinde candidaților declarații programatice, adresîndu-se adunării în limba moldovenească. „A urmat o tăcere înghețată. Chiar și «baronul Gulfstream» numai peste cîteva minute s-a priceput să urle: - Trădător! Separatist! Vîndut jidanilor! Afară cu el! La duel american!“ (1, 118). După ce la început noua administrație venea cu un program de dezvoltare a școlii în limba indigenilor, curînd limba moldovenească va deveni facultativă și ulterior scoasă definitiv din școală
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
băiat, așa că le-am spus: Ia ieșiți voi afară, la toți. Când am rămas singur, am pășit peste băiat cu epitrahilul pe gât și cu cartea în mână și am început să citesc rugăciuni de dezlegare. El a început să urle și să se zbată mai tare. Am spus deodată: Maica Domnului, ajută-mă! Și am început să spun poezia Maicii Domnului de la Giurgeni, sub formă de rugăciune. În timpul ăsta, tot venea și se năpustea spre mine. După ce-am terminat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
din Sud, în locuințele populare, care au adesea două posturi de televiziune și două posturi de radio de familie și care le dau mai tare, pînă ce nu se mai pot auzi? Această practică trimite la practicile napolitane, unde fiecare urlă laolaltă cu ceilalți, unde nimeni nu înțelege nimic, înțelegînd totuși 149. Mașinile nu mai emit atunci un mesaj electronic imperturbabil. Ele au devenit napolitane. Este într-adevăr curios (și răutăcios) să constați că, dacă există ceva care să devină un
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mai mici compromisuri cu lumea În care se afla și ale cărei sancțiuni voia să le cucerească - identic cu acel rebel din anii ’50, care nu „Înțelegea” că lumea se schimbase brutal și că, dacă voia să reușească, trebuia să urle, cât mai convigător, cu lupii momentului! Prost pregătit, repet, de a Începe o carieră În marele imperiu al culturii germane. Nu, nu mă supărau micile și multiplele servituți, umilințe, insistențe, care se cer oriunde și mai ales În orgolioasele metropole
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al nu știu câtelea avertisment dat celor nepăsători față de splendoarea, demnitatea și originalitatea creațiilor românești al căror exponent indestructibil rămâne Mihai Eminescu. Detractorii săi nu sunt decât niște simpli păduchi literari care urmăresc scopuri oculte sau speră să se pricopsească urlând pe la răspântii ca lupii. Ei vor dispărea de la sine sub coroziunea timpului care nu iartă, asemenea unor ignobile furuncule sub acțiunea antibioticelor. Să nu uitam că nici sclavia turcească, nici cea rusească, nici cea modernă nu au reușit să maculeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]