15,959 matches
-
interesului pentru celălalt participant la dialog ("întinse mâna"). În același timp, formulele lingvistice pe care le utilizează discursul lui Pașaliu implică prezența unei priviri exterioare: conjunctivul cu valoare de imperativ ("Să vorbim"), formulele de interpelare directe ("domnul meu", "domnilor studenți"), verbele la imperativ ("închipuiți-vă"), verbele la persoana I, plural, (vedem), și, în egală măsură, interogația retorică ("Dar ce fel de muzică scot ei, când sunt trimiși la plimbare pe digul de piatră?"). Dimensiunea declamatorie a fragmentului subliniază și particularitatea esențială
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dialog ("întinse mâna"). În același timp, formulele lingvistice pe care le utilizează discursul lui Pașaliu implică prezența unei priviri exterioare: conjunctivul cu valoare de imperativ ("Să vorbim"), formulele de interpelare directe ("domnul meu", "domnilor studenți"), verbele la imperativ ("închipuiți-vă"), verbele la persoana I, plural, (vedem), și, în egală măsură, interogația retorică ("Dar ce fel de muzică scot ei, când sunt trimiși la plimbare pe digul de piatră?"). Dimensiunea declamatorie a fragmentului subliniază și particularitatea esențială a descrierii ekphrastice reflexive. O
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
De la destination de l'homme, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2009. Berdiaev, Nicolas, Khomiakov: L'épître aux serbes, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2009. Berdiaev, Nicolas, Pour un christianisme de création et de liberté, Paris, Cerf, 2009. Boulgakov, Serge, Du Verbe incarné, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1981. Boulgakov, Serge, La sagesse de Dieu, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1983. Boulgakov, Serge, Le buisson ardent, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1987. Boulgakov, Serge, L'échelle de Jacob, Lausanne, L'Âge d
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Boulgakov, Serge, La sagesse de Dieu, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1983. Boulgakov, Serge, Le buisson ardent, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1987. Boulgakov, Serge, L'échelle de Jacob, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1987. Boulgakov, Serge, La philosophie du Verbe et du Nom, Lausanne, L'Âge d'Homme, 1991. Boulgakov, Serge, L'Orthodoxie, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2001. Bremond, Jean, Părinții Pustiei, ediția a II-a, București, Editura Nemira, 2010. Burns, John, Histoire de la pensée politique médiévale, Paris, PUF
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
n exprimarea trebuie să fie concisă, prin propoziții afirmative simple n se vor evita cuvintele cu înțeles neclar, ambiguu sau interpretabil, de genul; îmbunătățire, perfecționare, întărire, etc.; n se va reduce pe cât posibil numărul adjectivelor; n se va acorda atenție verbelor, pentru că acestea definesc acțiuni (mai potrivite pentru misiune), iar obiectivele sunt stări n în formularea obiectivului nu trebuie inclusă calea de atingere a acestuia n acolo unde este posibil, se menționează grupul țintă. Obiectivele se pot clasifica în: n obiective
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
adaptării sistemului personalității la exigențele realității, respectiv cel al rezistenței la stresurile cotidiene și al învingerii privațiunilor și contradicțiilor pe care omul le întâmpină, în mod curent, în cursul dezvoltării sale. Ce este frustrarea? În Dicționarul explicativ al limbii române, verbul a frustra (din francezul frustrer) este definit ca „a lipsi pe cineva de un drept sau de un bun”. Doctorul Maxwell Maltz, în lucrarea sa, Psiho-cibernetica, denumește frustrarea „un sentiment care se dezvoltă atunci când un important scop nu poate fi
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
calamitate - calamități)] Deși, în ansamblul sistemului, tiparul ă - i nu are o mare deschidere față de împrumut, el este activ în româna actuală, trăsătură care se poate susține prin: - inventarul mereu crescând al infinitivelor lungi substantivale. Cu excepții nesemnificative numeric, orice verb neologic, oricât de recent, își creează și o formație substantivală în -re (vezi, de exemplu, recent pătrunsele în DOOM2: *aflui - *afluire, *atenționa - *atenționare, *conceptualiza - *conceptualizare, *contoriza - *contorizare, *deflui - *defluire, *detartra - *detartrare, *eficientiza - *eficientizare, *etapiza - *etapizare, *formata - *formatare, *globaliza - *globalizare, *implementa
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
proștii ăștia) și dincolo de flexiunea substantivală, cu pronumele (lu' ăsta, lu' asta, lu' ăștia); (c) în absența oricărui mijloc, rolul dezambiguizator revine în exclusivitate regentului, care, prin trăsăturile lui inerente, suplinește informația sintactică absentă: aparține BCR, unde aparține este un verb cu regim de dativ, conform GALR, unde conform este o prepoziție cu regim de dativ. Fără a intra aici în detalii, trebuie observat că inventarul și ponderea fiecărui mijloc variază substanțial de la un registru stilistic la altul 49. Dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului, ale acestei funcții, v. Pană Dindelegan (2002a: 38-39). 36 Pentru analiza specială a acestei terminologii, cf. Dindelegan (2002b), iar pentru neutrele în -e, p. 50-51. 37 Cauzativele semnifică, de la o apariție la alta, "verbe", "propoziții", "construcții", ambiguitate care se rezolvă contextual. Numai cu sensul "verb cauzativ" preia de la substantiv genul neutru. Cu celelalte două sensuri aparține femininului. 38 Relativele prezintă o ambiguitate asemănătoare celei de la nota 38, semnificând fie "pronume", fie "propoziție". Numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Pană Dindelegan (2002a: 38-39). 36 Pentru analiza specială a acestei terminologii, cf. Dindelegan (2002b), iar pentru neutrele în -e, p. 50-51. 37 Cauzativele semnifică, de la o apariție la alta, "verbe", "propoziții", "construcții", ambiguitate care se rezolvă contextual. Numai cu sensul "verb cauzativ" preia de la substantiv genul neutru. Cu celelalte două sensuri aparține femininului. 38 Relativele prezintă o ambiguitate asemănătoare celei de la nota 38, semnificând fie "pronume", fie "propoziție". Numai cu sensul "pronume relativ", aparține neutrului; cu celălalt sens aparține femininului. 39
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
lexicalizarea subiectului vid participă la procese pragmatice și discursive complexe, sprijinind diverse mecanisme ale implicitului. 2.1.1. Marcarea structurii informaționale a enunțului Parametrul structural pro-drop modelează organizarea informațională a propoziției în limba română. Astfel, în structurile românești nemarcate (pro - verb - complemente), tema este implicită atâta vreme cât se conservă din secvențele discursive anterioare; verbul și complementele sale ocupă poziție rematică. Ruptura discursivă, schimbarea temei coincide cu exprimarea nominală sau pronominală a subiectului. A: dar îmi este teamă că-ntr-o zi î
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mecanisme ale implicitului. 2.1.1. Marcarea structurii informaționale a enunțului Parametrul structural pro-drop modelează organizarea informațională a propoziției în limba română. Astfel, în structurile românești nemarcate (pro - verb - complemente), tema este implicită atâta vreme cât se conservă din secvențele discursive anterioare; verbul și complementele sale ocupă poziție rematică. Ruptura discursivă, schimbarea temei coincide cu exprimarea nominală sau pronominală a subiectului. A: dar îmi este teamă că-ntr-o zi î:::# deși eu N-AM cheie la apartament↓ la noi# au fost [niște
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
existența unor procese (semi)gramaticalizate de focalizare a unor constituenți de la nivel microdiscursiv, din planul propoziției. Existența unor structuri sintactice specifice limbii române (Îmi place salata, Mă doare capul), a enunțurilor fără subiect expletiv (Plouă, A sunat), frecvența enunțurilor cu verb la diateza pasivă, numărul mic de determinări din interiorul grupurilor verbale și nominale sugerează o structură informațională a enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a subiectului 10. În poziție tematică, focalizată sau nonfocalizată, subiectul este antepus verbului; în poziție nontematică focalizată, subiectul pronume este postpus verbului. și vin eu la primărie cu o cerere? (IVLRA: 217); ă: acuma scu─ă: eu cînd intru la sedință↓ scot poleiala de: la pachetul de țigări↓ o găuresc cu jaru↓# suflu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a subiectului 10. În poziție tematică, focalizată sau nonfocalizată, subiectul este antepus verbului; în poziție nontematică focalizată, subiectul pronume este postpus verbului. și vin eu la primărie cu o cerere? (IVLRA: 217); ă: acuma scu─ă: eu cînd intru la sedință↓ scot poleiala de: la pachetul de țigări↓ o găuresc cu jaru↓# suflu fumu-n ea <R și-apoi-i dau bobîrnace d-alea mici
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
există și contexte cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a potențialului prejudiciu de imagine pe care vorbitorul l-ar putea aduce interlocutorului său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a fost revitalizat în româna actuală prin utilizare frecventă (a miorlăi - a se miorlăi, a râde - a se râde, a dori - a-și dori; să scap de ele - să mă scap de ele) și a formelor de imperativ ale unor verbe (scoală! - scoală-te!, prinde bara! - prinde-te de bară!), precum și prin introducerea unui reflexiv expletiv înrudit cu dativul etic (făcea copii - își făcea copii; o iei - ți-o iei; ai meritat-o - ți-ai meritat-o). Printr-un mecanism paralel
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
numai cu....(56); îți strică tot chefu (90); vă întreb pe dumneavoastră pe toți și ne întrebăm pe toți (256). O particularitate structurală a limbii române, dubla negație, este valorificată discursiv ca procedeu de focalizare în construcții de tipul nu + verb.....+ adjectiv pronominal negativ + nominal, în care adjectivul negativ, suprimabil, focalizează prin redundanță nominalul determinat: n-am nicio pretenție (105)/n-am pretenții; n-aveți nicio graniță (106)/n-aveți graniță; nu se pune problema de nicio succesiune (212)/nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația informală, focalizarea deferenței și readucerea în actualitate a relației discursive dintre interlocutori se face prin însoțirea formei de persoana a II-a plural a verbului prin pronumele de politețe și prin repetarea pronumelui personal: A: da. deci dumneavoastră NU aveți calitatea să vorbiți↑# dacă doamna dorește să-și angajeze apărător↑# își poate angaja apărător (IVLRA: 100) B: pentru că nu am ă date suplimentare↑ aș avea totuși
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
bun de unde îl au↑ ca: ca: ca virgulă copil? de la părinți. <R dacă noi i-l dăm>↑ A: găSEȘte el portița să nu-și ajute părintele (IVLRA: 29−30) (ii) opacizează referința la persoană prin se impersonal (care în cazul verbelor tranzitive cumulează și valoare pasivă), distanțându-se astfel de acțiunea exprimată prin conținutul propozițional, pentru a se delimita de aceasta și/sau de protagoniștii implicați (și cum i se răspunde?, 59 pentru "și cum îi răspund colegii de an?"), din
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu cred), prin opoziția indicativ prezent/indicativ imperfect/condițional (cred/credeam/aș crede, zic/aș
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
relativă indeterminare a răspunsului. Când sunt folosite, întrebările parțiale sunt adesea atenuate prin: prezumtiv (Cine o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a spus oare?), cuvinte din sfera indeterminării (care-i faza cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic (știi câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cadranul III. 2.7.2. ANALIZA CLUSTER (AC) 2.7.2.1. Bazele teoretice Metoda a fost propusă pentru statistică de către Sokal și Sneath (1963), dar aplicarea ei a fost făcută de către Lance și Williams (1967). Denumirea “cluster” vine de la verbul englez “to cluster” care înseamnă a forma un grup. Gruparea elementelor unui ansamblu (sistem), a fost posibilă prin apariția calculatoarelor electronice, care au permis realizarea automată a acestor operații de grupare/clasificare. În cadrul acestui grup, cazurile ce îl alcătuiesc sunt
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
să desemnăm „capacitatea de a Înțelege ușor și bine“ , ori - pur și simplu - „facultatea de a Înțelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.“, adică priceperea, sau cunoașterea „profundă“ și „ușoară“ a diverselor situații , iar dacă prin Înțelegere (ca derivat al verbului latinesc intelligo / intellego - lexi - lectum - ere) ar urma să precizăm „acțiunea de a Înțelege și rezultatul ei“ , s-ar părea că nu logica, ci hermeneutica are de-a face, În vremurile noastre, cu o asemenea disponibilitate. Cum nu la nivelul
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]