65,481 matches
-
Ian Dlugosz, referindu-se la evenimentele din 1465, când Ștefan cel Mare a cucerit Chilia, scria că domnul “adunându-și la arme pe toți ai săi, atât pe oșteni, cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai rămăseseră acasă, porni împotriva lui pregătit să moară cu toți ai săi sau să învingă”. Deși documentele erau categorice, B. T. Câmpina consideră că ele “par a indica apariția încă de atunci” a țăranilor pe câmpul de luptă, adică abia în 1473
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unirea regenerează universul însuși și nunta capătă proporțiile unei hierogmii. Dumitru, Făt-Frumos din balada citată, mezinul dintre frați și alesul - „Care-n lume n-a mai fost” va arunca sulița într-un spațiu solar și de acolo își va aduce acasă mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transportorul astral, neofitul urmează calea sigură spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul soarelui pe cer. Plecată odată cu răsăritul de acasă, oastea descoperă urma miresei transfigurate totemic, după ce coboară din planul sacru și se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoaveleau căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în gură, dîn gură n-a ieși. Dacă-l bagă-n gură, lung’ițeșt’e, îl scapă șî mere pă gîrtu, bobu acela dă mazăre, șî lung’ițșșt’e bătrîna. Mere bătrîna șî ved’e mălaiu, pă cîn vin’e-acasă, d-abg’ia vin’e bătrîna dă grosă. Numai vin’e bătrîna, să bagă în casă, să pun’e-m pat, odată și nașt’e-om fecior. Ih! Cînd îi d-o zî, gîn’și că-i dă doă. Când îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată în plus natura de model eroic pentru flăcău. Basmul Viliș Viteazul din colecția lui Arthur și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
accent pe rătăcirea inițiatică și pe spațiul mitic pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă. Apoi ce să facă? Și dă-i încoace, dă-i încolo, prin păduri neumblate de nimeni. Și cum mergea, când a fost odată află o căsucă mică acolo, într-o dungă de pădure”402. Trecerea prin cele două tipuri de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trezit de pădurea în care poposește vulturul cu rol de maestru inițiator are la bază depășirea limitelor omenești, puternic subliniată în text. Reîntoarcerea în universul cunoscut, după parcurgerea traseului uranian, modifică și pădurea prin care trece eroul înainte de a ajunge acasă: „.o pădure mare, verde și răcoroasă”. Ea a devenit un spațiu vegetal proaspăt ce recompensează inițiatul istovit, nimic din pietatea dendrolatrică anterioară nu mai tulbură spiritul. Cel mai frecvent însă spațiul silvestru apare doar menționat, ca popas imediat începutului inițierii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o mișcare dinspre exterior spre nucleul existenței cotidiene: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti. Și mergând așa, ce zice-mpăratu? ’Ce: «Doamne, zâce, eu pui mâna pă șarpile ista șî-l aduc acasă». L-a luat șarpile șî l-a băgat în pimniță. Șî-l țânea închis acolo c-un lacăt cât pumnu. Ș-a plecat la-vânătoari” (VoiaDâmbovița). Funcția narativă a împăratului se încheie aici, fiul lui va fi cel care eliberează șarpele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumea cealaltă - dar și de vegetație. Răspunsul fiilor la rugămintea tatălui să revină în mediul matern (mama îi așteaptă cu masa pusă și pahare pline) certifică apartenența lor totală la dimensiunea neîngrădită a ființei: „- Drag tăicuțul nostru,/ Du-te tu acasă/ La măicuța noastră,/ Că coarnile noastre/ Nu intră pe ușă,/ Făr’ numai prin munte;/ Picioarele noastre/ Nu calcă-n cenușă,/ Făr’ numai prin frunză;/ Buzuțile noastre/Nu-și beau din păhare,/ Căci beau din izvoare”. Este limpede antiteza între elementele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Tulcea, etapele numeroase prin care trebuie să treacă vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
momentul magic al acțiunii: „Când fu joia de dimineață”. Ce apare nou în scenariul colindei este pregătirea calului, foarte importantă pentru succesul „expediției” cosmocratoare: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea./ Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și tulbura împărații. Recluziunea - formă a morții initiatice. Apropierea critică a momentului inițiatic este marcată de necesitatea îndepărtării fecioarei din planul cotidian, concretizată fie prin închiderea într-un turn ce îi reduce dramatic accesul la lumină, fie prin alungarea de acasă și rătăcirea în pădurea misterelor. Raportul pe care se situează acest dublu scenariu împarte evoluția inițiatică între staticul izolării și dinamicul căutării infernului, între orizontalitatea staționării (mai vizibilă în simbolul argelei, ori al gropii pentru țesut) și verticalitatea accesului la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
agregarea fetei la această lume ca urmare a hranei ingerate (mere pădurețe, urzici, frunze, rădăcini), fapt în deplină consonanță cu practicile magice de asimilare într-o dimensiune sacră. Atunci când eroul nu vrea să rămână pe tărâmul mitic își ia de acasă o turtă impregnată de energiile mamei, fie că este făcută cu laptele ei, fie că ea i-o coace în vatră. Dacă eroul a pornit însă pe un drum punitiv pentru încălcarea unei interdicții, când ajunge în palatul mirific se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ș-acolo era o fată, o fată - îi spunea Fata Munților” (Poiana - Vâlcea). Dincolo de așezarea arhaică românească, trebuie subliniate aici valoarea simbolică a rezidenței în pădure și numele fecioarei, ambele semnalând intrarea în sacru. Misterele pădurii sunt lucruri „știute de acasă” pentru ea, mai mult chiar, treptele montane spre uranian îi formează ascendența. Toate aceste înzestrări vin odată cu intrarea în adâncuri, unde fata ajunge consubstanțială cu ființa lumii. În colecția D. Stăncescu, fata aruncată în beci este acuzată pentru o falsă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nici măcar animal mitologic, „ci o stihie, o entitate vagă, personificată în chipul unei apariții supranaturale”. Doar în colinda Peștele și mreaja fetei, III, 50, tânăra primește un rol dinamic în inițiere, apropiindu-se sensibil de ritualul masculin: „Îndărăt se înturnară,/ Acasă mergeară,/ Furcă că-și ciopleară,/ Caier că-și puneară,/ Caier de mătasă./ Din breajă-mpleteară/ Pîn-o isprăveară,/ Pe urm-o luară,/ La iaz că-mi plecară,/ La iaz la pârleaz,/ În grădina cu flori/ Breajă și-ontindeară/ Pân-o isprăveară” (CiocăneștiIalomița). Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
isprăveară” (CiocăneștiIalomița). Nu există o vânătoare propriu-zisă aici, fata valorifică puterile magice pentru a captura jefuitorul. Mătasea, fir nobil și puternic, „leagă” și domolește pretutindeni formele zoomorfe ale stihiei. Obținerea mrejei implică etapa formatoare a toarcerii firului, imposibil de surmontat: „Acasă c-au mers,/ Mătase și-au tors,/ Mreaj-au împletit,/ La grădină s-antors,/ Mreaja au întins./ Cel pește de mare/ Din mare-a eșit,/ În mreajă a dat,/ Rău că s-ancurcat” (Utconosovca - Odesa). Actele descrise aici secvență cu secvență au o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ontologică. Fata repetă ca într-un descântec îndemnul imperativ al înotului pentru a modela prin forța interioară traseul inițiatic. Înotul cerbului îndemnat de ea pune stăpânire pe apele revărsate și le ordonează prin reintegrarea în social, figurat aici prin adverbul acasă. Porunca intonată pentru cerb valorifică, într-un text cules de G. Dem. Teodorescu, puterile solare ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rădăcinili lemnelor dă prin pădure, cu frunze, cu muguri, în special iarna, și să sălbăticise cu totul. Rămăsese desperată (sic!), să rupsese haineli alea care le avea pă ea”. Tocmai acest abandon al lumii profane figurat de distrugerea hainelor de acasă permite etapa următoare inițiatică, când, adusă de feciorul de împărat la palat, „a născut Miofița un băiat cu totu și cu totu dă aur”. Puterile dobândite în timpul șederii în sacru îi permit acesteia să dispară din fața atacatorilor, când scenariul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pornească la drum către dimensiunea sacră, pentru care se pregătește călătorind. Un basm cules în secolul al XIX-lea din munții Apuseni așază coerciția la nivel cognitiv: „«ține acest inel și cându-i gândi la părintii tei, atunci îndată vei fi acasă, dar la mine să nu cugeți de loc că va fi reu de tine»”. Fata negra poartă aici emblema sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inversă!), fiica nu poate ascunde bucuria de a avea, fie și numai pe timp de noapte, un soț minunat: „Aș, muierea să țină taina! ținu cât ținu și ea, vreo patru zile, și după aia spuse măsi. Seara, Bucățică veni acasă prăpădit. - Iii! muiere, ai spus mă-tii! M-ai pierdut”. Dezvăluirea tainei inițiatice anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
V. I. Propp în Morfologia basmului drept funcția („faptă săvârșită de un personaj și bine definită din punct de vedere al semnificației ei pentru desfășu¬rarea acțiunii”) cu numărul VIIIa, în basm, a cărei diferență sintetică e lipsa. Plecarea de acasă, funcția cu numărul IX, este urmată de încercări (XXV), trecute cu succes (XXVI), în urma cărora este eliberată Mizilca și se întoarce acasă (XX) remediind în același timp lipsa inițială și închizând cercul narativ (XIX). În Ardiu crăișor I(30), întâlnim
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei pentru desfășu¬rarea acțiunii”) cu numărul VIIIa, în basm, a cărei diferență sintetică e lipsa. Plecarea de acasă, funcția cu numărul IX, este urmată de încercări (XXV), trecute cu succes (XXVI), în urma cărora este eliberată Mizilca și se întoarce acasă (XX) remediind în același timp lipsa inițială și închizând cercul narativ (XIX). În Ardiu crăișor I(30), întâlnim două tipuri de basm comprimate în același fir epic. Începutul baladei poate fi înrudit, conform clasificării lui Lazăr Șăineanu, cu descinderile infernale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de moartea punitivă a împăratului care cere de nevastă tocmai pe nora sa, broasca. Revenind la funcțiile identificate de Propp, subiectul de basm al baladei Broasca Roasca începe prin lipsa miresei (VIIIa,1) care declanșează mecanismul epic. Eroul pleacă de acasă în căutarea suliței indicator (funcția XI) și se întoarce rușinat, urmat de broască. Aceasta îndeplinește probele grele (XXV și XXVI) cerute de împărat, răufăcătorul întruchipat de acesta moare blestemat (funcția XVIII), iar cuplul neobișnuit rămâne să domnească peste împărăție (XXXI
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1), în dobândirea căreia soarele este supus unor probe ale zidirii (XXV) pe care le îndeplinește (XXVI). Pe lângă incursiunile în sacru, Trei fete surori I (5) și Vidros I(11) derulează subiectul declanșat de funcția I, 3, a plecării de acasă (la cules de flori, la pescuitul unor pești mitici) a tinerilor, adică a neofiților. Apropierea celor două specii epice, balada și basmul, prin tiparele inițiati- ce comune demonstrează coerența perfectă a formei în care se materializează imaginarul mitic românesc. Dincolo de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din nou sugerată de anticiparea pierderii, sfatul încălcat de erou fiind și aici motorul ce dă naștere călătoriei. Înainte de plecare, zâna îi sugerează localizarea tărâmului nimfelor, de unde vine: „Unde cântă paiele/ Ș-unde joacă trestia”. Hrana luată de Pătru de acasă (turta de pâine) îl ferește de contaminarea cu neantul a cărui mâncare el o poate consuma doar după ce a gustat din turta de acasă, a viilor. Diavolii - donatori sunt găsiți lângă foc, după scenariul cunoscut deja, sfădindu-se pentru moștenirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]