57,801 matches
-
pas spre irevocabil doare mai tare ca precedentul, dar se pare că propria scufundare exercită asupra lui o fascinație paralizantă. E drept că obișnuința creează, cu timpul, o legătură morbidă între victimă și călău, cel dintîi ajungînd aproape să-și iubească lan țurile, sau în orice caz, să se simtă singur fără ele. Dar Ivan e tînăr, inteligent, liber să se retragă din angrenaj înaintea fiecărui gest care îl compromite mai adînc. De ce nu o face? Să fie, oare, înscrisă undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui Pascal Quignard, iubește verbul și Statul-providență și recurge la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a părut testul propus de un editor englez, Ford Madox Ford, cu aproape un veac în urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
greu la conștiința publicului. Or, iată că Lindon-fiul reu șește să obțină un mare premiu literar, Médicis 2011 (ed. P.O.L.), pentru romanul său cu un titlu cam dulceag, aproape infantil, Ce qu'aimer veut dire (Ce înseamnă să iubești), dar care este, în fapt, un omagiu adus uneia din cele mai originale și mai puternice minți filosofice ale secolului trecut, Michel Foucault. Și, într-un alt registru, o mînă întinsă în eternitate către tatăl dispărut în 2001, în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru întreaga sa carieră, ca și pentru universul său afectiv (homosexual) și intelectual. Mutîndu-se în apartamentul plin de cărți din strada Vaugirard, Mathieu Lindon își deschide cu adevărat aripile, apropiindu-se tot mai mult de bătrînul gînditor, pe care-l iubește, dar care nu i-a fost niciodată amant. "Michel e ca un tată pentru mine, în sensul de creator", îi definește el rolul central în viața sa. Alături de Foucault, Lindon simte că-și poate reechilibra viața și înfrunta tatăl. În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a regăsi, oblic, o tandrețe refuzată prin intermediul relației pasionale cu un alt bărbat. Nuanțele iubirii se combină cu șiretenii și subterfugii menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deși, paradoxal, îl ajută să se întoarcă mai senin spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă (aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care stilul romancierului, altfel matur și îndelung exersat, suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de lectură: Îmi imaginez că tocmai descoperiseră în chip dureros că lumile sunt muritoare, dar nu reușeau încă s-o creadă și, în timpul iernii din 410, în catedrala dispărută de la Hippona, ei îl ascultă pe Augustin, episcopul pe care îl iubesc, confirmîndu-le temerile într-o frază limpede și crudă: "Lumea este la fel ca omul: se naște, crește și moare." Căci, din căderea Romei trebuie reținută mai ales lecția despre înspămîntătoarea efemeritate a lumilor, pe care sabia lui Alaric le-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
migălos cizelate. Teribil de deprimant, la o lectură literală. Dar, în același timp, pe urmele, Sfîntului Augustin, autorul ne face să ne amintim că această condamnare nu e irevocabilă. Finitudinea, da, modul în care o asumăm însă, ne aparține. Dacă iubim lumea asta, vom pieri odată cu ea. Nimic dramatic, la urma urmei, cîtă vreme știm că adevărata lume, adevărata grădină de cultivat, nu e aici și acum, sau nu doar aici și acum. Omul suferă și greșește pentru că a încetat să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriitorilor genevezi. Dar simțea de ani buni dorința de a fabrica un roman negru american de mari dimensiuni, pentru volumul premiat el scriind nu mai puțin de 30 de versiuni înainte de a-l supune unui editor. Dicker cunoaște bine și iubește America, unde și-a petrecut toate vacanțele și unde părinții săi dețin o casă în Maine, iar textul său s-a dorit a fi un omagiu adus marilor autori de thrillere judiciare americane, anume Scott Turow sau Stephen Carter. A
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
moștenitor al generației Beat în Franța, poate cel mai citit si mai contestat în același timp, urît și seducător, veșnic îmbrăcat cu un bluzon de piele, deși, dacă stai să-l asculți, e mult mai cuminte și așezat decît pare. Iubește aceeași femeie de 21 de ani, cu care are trei copii. În ce privește scrisul, interesant e că a pus întotdeauna limba înaintea narațiunii. La fel ca și în cazul romanului de față. Djian povestește că atunci cînd a scris prima frază
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și recitește Iliada, iar copilul poartă numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O femeie goală, moartă, pe o plajă arabă. Un bărbat care a iubit-o cu pasiune pornește în descifrarea enigmei dispariței ei. Între ei, un copil, căruia tatăl e nevoit să-i spună că mama lui nu mai este în această lume. Și chiar din primele pagini, o surprinzătoare declarație de iubire și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sfîrșit odată cu nașterea ta. Pentru noi. Eu, tatăl tău. Ea, mama ta. Viața ta a însemnat moartea noastră. Moartea acelui noi, a acelei entități de carne și suflet care ți-a vegheat nașterea: un bărbat și o femeie care se iubeau. Ea, femeia dispărută, e o fotografă spaniolă extrem de talentată, cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
morții. Din Europa pînă în lumea lui Aladin, din muzee în adîncuri maritime, Plonger e povestea unui cuplu în căutare de absolut într-o epocă în care, așa cum o afirmă autorul în toate interviurile sale, e tot mai greu să iubești și să te scuturi de tot ce nu este esențial. Poate că nu e lipsit de interes să privim puțin și cealaltă jumătate (sau sfert) a(l) paharului. De obicei, un roman recompensat cu un mare premiu are parte de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare de lumi care face cu totul superfluă, dacă nu chiar nelalocul ei, prezența concretă a unui obiect aducător de moarte, o concesie inutilă și inestetică făcută "realității", cîtă vreme ființele trăiesc, iubesc, urăsc și dispar doar prin formidabila încărcătură volitivă și emoțională a unei rostiri. Desigur, de aici încolo se deschide un amplu evantai de analize textuale posibile, care să evidențieze fie erudiția autoarei, jocurile de limbaj și de idei care trimit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să o salveze. Horus, zeul limitei... Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de ouă, de culori și mai ales de nuanțele aurului, iubește și ucide opt tinere și frumoase colocatare, fotografiindu-le apoi o singură dată, pînă cînd Horus i se înfățișează sub chipul celei de a noua, Saturnine, ultima, pentru că închide spectrul culorilor curcubeului. Cînd Emeline s-a instalat aici, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
căderea URSS, atrasă de perspectiva cîștigului facil, dar s-a lăsat prinsă într-o plasă ucigătoare, iar acum fuge de un proxenet și de teribila sa rețea de trafic cu femei. Aliide îi mărturisește că în timpul ocupației germane l-a iubit pe Hans, un rezistent, iar apoi, după încheierea războiului, a fost surprinsă în timp ce culegea ciuperci, acuzată că îi hrănește pe bandiți, violată de un bărbat cu cizme de piele cu ținte și aruncată într-un șanț... Patruzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
J. Echenoz Pe un monument închinat morților, în Picardia! Sunteți doi scriitori geografici. Dacă ieșirile din Franța și din Paris sunt rare la Patrick Modiano, dvs., Jean Echenoz, ați parcurs lumea în lung și-n lat. Se pare însă că iubiți la fel de mult capitala ca autorul Bulevardelor de centură. J. Echenoz Mi-am petrecut copilăria în Sud, la Orange, unde m-am născut, apoi la Marsilia, Rodez, Aix-en-Provence. Cînd am ajuns la Paris, la 22 de ani, am avut imediat senzația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale. Oamenii pot continua să respire așa cum a dorit natura. Ce se va spune dacă primul profesor îl copleșește de injurii pe cel de-al doilea, spunând: "Sunteți un chimist cu inima dură, seacă și rece; predicați oribilul laissez-faire; nu iubiți umanitatea deoarece arătați inutilitatea aparatului meu respiratoriu." Iată întreaga noastră ceartă cu socialiștii. Și unii și ceilalți doresc armonie. Ei o caută în nenumăratele combinații pe care doresc ca legea să le impună oamenilor; noi o găsim în natura oamenilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
începutul anului 1844 va face o călătorie în Spania, unde tatăl său i-a lăsat creanțe importante de recuperat. Călătoria sa nu va da roade în această privință, căci era vorba în principal de creanțe asupra guvernului, dar Bastiat, care iubea caracterul cavaleresc al spaniolilor, gustul lor pentru independența individuală și mai ales acest bun și mare simț al umorului pentru care Sancho Panza, acest economist fără să o știe, a rămas întruchiparea nemuritoare, Bastiat, deci, nu a regretat deloc cheltuielile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ținu la Lyon două conferințe care au fost foarte urmărite. A tratat cu această ocazie consecințele comparate ale regimului protector și ale schimbului liber, cât și influența regimului protector asupra salariilor. Întâlnindu-se la Marsilia cu domnul de Lamartine, care iubea talentul său și îi onora caracterul, a provocat o admirabilă improvizație a ilustrului orator în favoarea libertății comerțului. Întors la Paris, a început în sala Taranne un curs de economie politică, pe care l-a urmat degrabă elita tinerimii din școli
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îi lipsese măruntaiele, s-a ridicat, tot în nume propriu, împotriva impozitelor oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea, ci a știut să facă adevărul să fie iubit! Cât de prețioasă era prezența unui astfel de om în vremea furtunoasă în care trăim! Căci mai ales în epoca în care masele emancipate influențează în mod direct guvernarea societății este esențial ca bunele doctrine să-și găsească interpreți luminoși
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și plin de mânie, lovii cu cravașa mea, pleosc!/ în ochii ființei aceleia, care tăcea.// Lumina miloasă a Căii Lactee/ ne’nvălui... Din rana deschisă/ căta către mine un ochi de femeie/ nespus de iubit - amintire ori vise.// Iar mâinile mele sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
silvicultori - au dus și duc o muncă metodică de cercetare științifică, abordând numeroase teme inspirate din rezervațiile naturale, contribuind și în acest fel la cunoașterea și ocrotirea lor. Toate acestea demonstrează importanța ocrotirii naturii, și pentru toți cei care o iubesc și trăiesc în mijlocul ei, de la elevi la profesori, de la tineri la vârstnici, de la naturaliști la scriitori și artiști, această nobilă acțiune reprezintă o datorie patriotică. 2.2 Starea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice România include 5 din
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
voi, iubiți părinți, ați face totul oricând pentru noi. Și totuși, vă rugăm să ne lăsați libertatea de a fi noi înșine, fără a ne lăsa singuri. Învățându-ne cum să fim fericiți în simplitate și modestie, cum să-i iubim și să-i respectăm pe cei de lângă noi, vom ști să nu-i rănim. Iar dacă am căzut, învățați-ne să ne ridicăm și să mergem mai departe. Și vă mai rugăm ceva: fiți fericiți că ne aveți, pentru că așa
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
că ești un copil manierat. Recomandare: Citește poezia „Învață”, de Rudyard Kipling I.3. CUM E BINE? Să facem cunoștință cu Mia, o fetiță cam de vârsta ta, foarte drăguță. Într-adevăr, la prima vedere, nu poți să n-o iubești, dar...cum începi să o cunoști, îți dai seama că îi lipsește ceva. Ce? Te lăsăm pe tine să descoperi. Să îți povestesc ce a făcut când au venit în vizită prietenii cei mai buni ai părinților ei. Când a
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]