57,196 matches
-
saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Marasmius oreades (epitetul derivat din cuvântul grecesc "(=de la munte"), numit în popor burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
(în , "Belogradchishka krepost"), cunoscută și sub numele de Kaleto (Калето, „cetatea” din turcă "kale"), este o cetate antică situată pe pantele de nord ale Munților Balcani, în apropierea orașului Belogradcik aflat în nord-vestul Bulgariei și este principala atracție culturală și istorică turistică a orașului, atrăgând împreună cu Stâncile de la Belogradcik, fluxul principal de turiști în regiune. Aceasta este una dintre cele mai bine conservate cetăți din
Cetatea Belogradcik () [Corola-website/Science/336167_a_337496]
-
căsătorie. Rudolf von Tiefenbach, un frate mai mare al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele sale chiar și după ce averile majorității nobililor protestanți
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus piperatus". Deja în anul 1772, naturalistul italian
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
Muntele Baba (în ), sau după cum mai este cunoscut după numele celui mai înalt vârf, Pelister sau Peristeri. Vârful Pelister (sau Peristeri) (2601 metri) supraveghează orașul Bitola. Muntele Baba este al treilea cel mai înalt munte din Republica Macedonia. Alte vârfuri în afară de
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
Muntele Baba (în ), sau după cum mai este cunoscut după numele celui mai înalt vârf, Pelister sau Peristeri. Vârful Pelister (sau Peristeri) (2601 metri) supraveghează orașul Bitola. Muntele Baba este al treilea cel mai înalt munte din Republica Macedonia. Alte vârfuri în afară de Pelister sunt Dva Groba (2514 metri), Veternica (2420 m), Muza (2350 metri), Rzana (2334 m), Shiroka (2218 metri), Kozji Kamen (2199 m), Griva (2198 m) și
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
Muntele Baba (în ), sau după cum mai este cunoscut după numele celui mai înalt vârf, Pelister sau Peristeri. Vârful Pelister (sau Peristeri) (2601 metri) supraveghează orașul Bitola. Muntele Baba este al treilea cel mai înalt munte din Republica Macedonia. Alte vârfuri în afară de Pelister sunt Dva Groba (2514 metri), Veternica (2420 m), Muza (2350 metri), Rzana (2334 m), Shiroka (2218 metri), Kozji Kamen (2199 m), Griva (2198 m) și Golema Chuka (2188 m) în Republica Macedonia, și
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
2.155 de metri). Masivul Baba împarte râurile din regiune, astfel încât acestea fie curg spre Marea Adriatică, fie spre Marea Egee. Flora Parcului Național Pelister include pinul cu cinci-ace ("Pinus peuce") - o specie unică de vârstă terțiară fiind prezent doar în câțiva munți în Peninsula Balcanică. Fauna din zonă include: urși, căprioare, lupi, capre negre, cerbi, mistreți sălbatici, iepuri, mai multe specii de vulturi, potârnichi, stăncuțe și păstrăvul din Pelagonia Macedoneană. Pelister este cel mai vechi și al doilea cel mai mare parc
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
zone turistice din țară, fiind o bine-cunoscută stațiune de schi, împreună cu Ohrida, Prespa, Dojran, Popova Šapka, și Crușova. De pe Pelister se pot vedea valea Pelagonia, Lacul Prespa, Nidže, Galičica, Jakupica, și orașul Bitola. Pelister este unul dintre cei mai sudici munți din Balcani care are un caracter alpin. Pelister este cunoscut pentru cele două lacuri de munte care sunt numite Ochii Pelister-ului. Lacul Mare este situat la o altitudine de 2.218 de metri deasupra nivelului mării, în timp ce Lacul Mic este
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
și Crușova. De pe Pelister se pot vedea valea Pelagonia, Lacul Prespa, Nidže, Galičica, Jakupica, și orașul Bitola. Pelister este unul dintre cei mai sudici munți din Balcani care are un caracter alpin. Pelister este cunoscut pentru cele două lacuri de munte care sunt numite Ochii Pelister-ului. Lacul Mare este situat la o altitudine de 2.218 de metri deasupra nivelului mării, în timp ce Lacul Mic este la 2.180 de deasupra nivelului mării. Pelister este sursa mai multor râuri. Clima în Parcul
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
2.218 de metri deasupra nivelului mării, în timp ce Lacul Mic este la 2.180 de deasupra nivelului mării. Pelister este sursa mai multor râuri. Clima în Parcul Național Pelister este diversă. Pe vârfuri există zăpadă chiar și în iulie. Pe muntele Pelister, există un emițător TV folosind un catarg de oțel ancorat de niște zăbrele ca antenă a turnului.
Muntele Baba (Macedonia) () [Corola-website/Science/336219_a_337548]
-
dobândit statutul de basm. Olbracht a obținut cel mai înalt premiu literar al țării sale pentru această carte. În 1934, Olbracht a scris în colaborare scenariul pentru Marijka nevěrnice ("Marijka Necredincioasa"). În anul următor, el a publicat Hory o staletí ("Munți și secole"), care era o combinație de etnografie politică și critici cu privire la ceea ce el a perceput ca politica colonialistă a guvernului cehoslovac în Rusia Sucarpatică. În 1937 a fost publicată cartea Golet v údolí ("Golet în vale"), formată din trei
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
din Noiembrie în 1831 Strzelecki a părăsit Polonia. În anii 1831-1834 a călătorit în Italia, Franța și Elveția, pleacă în SUA (1834) și vizitează America de Nord și de Sud. Stabilit în Australia în 1839, efectuează cercetări geologice, mineralogice și etnografice. Explorează „Munții Marii Cumpene de Apă” și ramificațiile lor, descoperă aur în regiunele orașului Bathurst. A cercetat Alpii australieni și a cucerit cel mai înalt vîrf, al acestora denumit de el Kosciuszko (1840), după numele eroului național polonez Tadeusz Kościuszko (1746-1817). În
Paweł Edmund Strzelecki () [Corola-website/Science/336302_a_337631]
-
acestei călătorii, la bordul vasului. A fost numită « 'Ămăl » ( arabă آمال) care înseamnă “"speranțe"”. A fost, de asemenea, strigată și Emily, însă întotdeauna a preferat numele “'Ămăl ”. După ce francezii au preluat puterea, familia artistei s-a întors la Jabal Al-Druze ("Muntele druzilor"). După incidentul cu din 1923, casa familiei din (mic oraș din ) a fost bombardată de către forțele franceze. 'Alia a fugit cu copiii la Damasc și a refuzat să se mai intoarcă. Ulterior aceștia au plecat la Beirut, dar, după ce
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
pe rădăcinile arborilor), dar are deasemenea calități saprofite. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
ale celor mai recente valsuri sau polci. Edgar Allan Poe a publicat în "Godey's" una dintre primele sale povestiri intitulată „The Visionary” (redenumită mai târziu „The Assignation”) în 1834. A publicat apoi mai multe alte creații literare: „Poveste din Munții Colțuroși” (aprilie 1844), „Lada dreptunghiulară” (septembrie 1844), „Tu ești ucigașul!” (noiembrie 1844) și „Balerca de Amontillado” (1846). Alți colaboratori ai revistei au fost Nathaniel Hawthorne, Oliver Wendell Holmes, Washington Irving, James Kirk Paulding, William Gilmore Simms, Nathaniel Parker Willis și
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
a reorganizat Alajuela într-o provincie ecleziastica ce este condusă de: arhiepiscopul de Alajuela și de vicarul apostolic de Limon. Un eveniment cheie în istoria Alajuelei a fost erupția din 1968 a vulcanului Arenal. Locuitorii se refereau la el ca muntele Arenal. În anii de dinaintea erupției, locuitorii au raportat creșteri ale temperaturii apei subterane și mici cutremure. Începând cu 28 iulie 1969, locuitorii din orașele din jur raportat cutremure constante. Erupția a început pe 29 iulie, vulcanul aruncând cenușă în provinciile
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
nord de provincia Kangwon din Coreea de Nord, la est de Marea Japoniei, la sud de Gyeongsangbuk-do și Chungcheongbuk-do, și la vest de Gyeonggi-do. Are capitala la Chuncheon. Cuprinde pe teritoriul său șapte orașe și 11 districte rurale. Provincia este traversată de Munții Taebaek, care se desfășoară de-a lungul litoralului mării. Găzduiește unele dintre cele mai mari stațiuni de schi din Coreea de Sud. Districtul Pyeongchang a fost ales pentru a găzdui Jocurile Olimpice de iarnă din 2018.
Gangwon-do () [Corola-website/Science/336372_a_337701]
-
statul maghiar a căutat să colaboreze militar cu Rusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în rândul factorilor de decizie maghiari. În cursul lunii decembrie, în regiunile transilvănene vestice au început să-și facă apariția îngrijorarea și teama precum că linia de demarcație se va permanentiza și că Armata Română se va opri în estul Munților Apuseni. Mai puternică militar în acel moment și mai agresivă, România și-a putut continua înaintarea progresivă pe teren. Ca urmare a unor tratative duse cu generalul d'Esperey și cu sprijinul generalului Henri Mathias Berthelot, Armata Română a permit
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a lui Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a lui Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
Beit Orot. Yoel Ben Nun a invatat la Ieșiva Merkaz Harav a rabinului Tzvi Yehuda Kook. Ca soldat în brigada de parașutiști rezerviști 55 a participat în cursul Războiului de Șase Zile la luptele pentru Orașul Vechi al Ierusalimului și Muntele Templului. În 1968 cu Hanan Porat, Ben Nun a apelat la rabinul Yehuda Amital și împreună au înființat ieșiva „Har Etzion” la Alon Shvut. Deja atunci la 23 ani, a predat la ieșivă și în paralel, a fost profesor în
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]