KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2271 2272 2273 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817

cu docărașu 24, cu Ion a lui Neculai Pădurariu, un băet argățel la noi, orfan de amândoi părinții. Eu și tata am plecat cu trenu la Iași, care costa 6 lei și 15 bani de fiecare. Iar Ion a plecat acasă la Bogata. Cum am ajuns în Iași, ne-am dus la preotul Teodor Stupcanu, str. Albineț nr.6, care ne-a sfătuit să ne ducem la Copou și să caut o gazdă, unde să stau cât va ține concursu. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit și el cu mine. În timpul concursului ne-a venit o scrisoare de acasă. Și un pedagog Pestescu a strigat: Rădășanu N. Gheorghe, și eu am răspuns: prezent ! Și au venit 3 băeți și m-au întrebat: "Măi Rădășanu, tu ești rudă cu Rădășanu, care acum la Sf.Petru a eșit învățător și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
a dat de 10 ani la școală în Baea, că în Bogata nu era școală. Și trebuia să trec râul Moldova și nu era nici pod și nici punte. Când găseam un car, mă suiam și treceam, când nu, veneam acasă și lipseam de la școală. Și așa am pierdut 2 ani pe drum degeaba. La școală în Baea ne asculta lecția Aneta Ghiorghiu, o copilă mare și tare frumoasă, era fiica notarului Costache Ghiorghiu din Baea, care mai pe urmă a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
zglobie și mai neastâmpărată ". Și cel mai bun profesor a fost el, nu te nota rău dacă nu știai, nu te distrugea. Și când am plecat la Școala normală în clasa I în septembrie în toamna lui 1900, am lăsat acasă pe moșul Vasile Sofroni Iftime care a dăruit mamei acele 200 de prăjini adică 2 1/2 fălci de pământ, bolnav și foarte slab și când am venit acasă de Crăciun nu l-am găsit ! A murit bătrânul acela cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
în clasa I în septembrie în toamna lui 1900, am lăsat acasă pe moșul Vasile Sofroni Iftime care a dăruit mamei acele 200 de prăjini adică 2 1/2 fălci de pământ, bolnav și foarte slab și când am venit acasă de Crăciun nu l-am găsit ! A murit bătrânul acela cu suflet de înger, că pe lângă că a dat mamei atâta pământ, el ne-a legănat și ne-a cântat și ne-a hrănit și ne-a spus povești foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
pământ și casă și sufletu bun fără pereche. Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică a lui Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat și mi-a spus: "Dragul bunicăi Ghiorghiță, când îi veni acasă de Paști, tu n-ai să mai găsești în viață pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi de lacrimi în ochi, cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
costa 13 lei și 50 bani. Domnița Elena Șuțu i-a dat tatei o scrisoare, care s-o dea vărului ei Dimitrie Greceanu [28] din Iași, care era prefect. Când a plecat tata la Iași cu mine a uitat scrisoarea acasă în dulap și mi-a trimis-o pe urmă la Școala. normală în timpul concursului. M-am dus eu la el și era plecat la București. Și când a venit iar m-am dus și el m-a întrebat: Când se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei doi ani și n-a fost rănit nici de feli. Se ducea anume ca să fie rănit și să fie trimis acasă și totdeauna venea sănătos. Avea un suflet foarte bun. Am dansat alături cu el la școala normală, dansa minunat. Și 13 ani înainte de-a muri a fost foarte greu bolnav, mai nu-și putea duce picioarele. A venit foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
a până la Patronul Școalei Normale: "Sfinții Trei Erarhi", 30 ianuarie, când am dansat și eu cu elevii din clasele mai mari, dar am răcit și m-am îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă n-am stat degeaba, am învățat. La moșia din Baea, era administrator Iorgu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă n-am stat degeaba, am învățat. La moșia din Baea, era administrator Iorgu Vasiliu și pe cucoană o chema Catinca. Iorgu Vasiliu era din județul Iași, era un om foarte bun la inimă. Și aista-i adevărul și n-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
de răi". Aveam șef de clasă pe Cornescu Traian, talentat la toate obiectele de studiu. Deși era în clasa IV-a și mai era clasa V-a și a VI-a, el dirija corul școalei normale. Din sărăcia noastră de acasă am adus fiecare bani cât s-a putut și am înființat orchestra și fanfara școalei normale "Vasile Lupu"din Iași. Și cel mai bun profesor și mai înțelept pe urmă a fost Dl Profesor V. Teodoreanu. Când nu știai nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
babe de diochi și mi-a trecut spunându-mi: "Ești băiat prea frumos și te-a fi diochiat vreun drac de femee". În vara anului 1905, am cerut la Dl Director să fiu și eu trimis la Predeal la Sanatoriu. Acasă am aer, dar mă pune tata la treabă la fân. Atunci am văzut întâia dată și am dormit la Liceul Andrei Șaguna din Brașov. Am cunoscut în satul Lung pe Preotul Victor Popeia, care avea atunci un ficior Neagoe student

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Negrești și al patrulea Ghiorghiță N. Rădășanu Bogata Baea jud. Suceava. Și la Sf. Petru în 1906 am absolvit școala normală 56 de elevi, îs numai 65 ani la Sf. Petru ce vine. Și cu o zi înainte de a pleca acasă, m-a fugărit Directorul I. Mitru cu un baston prin dormitorul I și II că de ce m-am suit în dormitor să dorm. Iar pe Vasile Huțanu din sat Petricani comuna Vlăsinești județul Dorohoi și pe Grigore Pavlov din Huși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
am mai vrut să dau pe Aglaia după Dta, dar așa se duce după bețivul și dizertorul ista. Cum o mai trăi știe Dumnezeu". Și biata Aglaia a trăit foarte greu cu el, că din școală când eșia nu nimerea acasă ci la crâșmă. Și am văzut-o cu copii mulți și foarte necăjită. Și la 1 Noiembrie 1906 m-am prezentat la regiment, și am fost repartizat la Compania a VII-a cea mai severă companie din Regiment. Comandatul companiei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
geroasă. La toate companiile făceau instrucție cu mantale, numai la compania 7 în tunici. Tremuram și ne înghețau mânile pe armă. La Iași un tată s-a pus cu trupul peste băiatul său și când au ajuns boii cu sania acasă și tata și băiatul erau înghețați morți de frig. Și dacă căpitanul Neculcea era așa de aspru și nesuferit, Doamna lui Doamna institutoare Maria Neculcea era, numai bunatate și multă voie bună și cu elevele și cu orice om. Vorbea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și un pahar de vin. Și ea îmi da o jumatate de pâne 5,6 bucățele de carne și 1 litru vin și zicea: "Te-i pricepe Dta Dle caprar ce să faci cu ele". Într-o duminică am fugit acasă la Bogata. Și sergentu major cum m-a văzut luni dimineața mi-a și spus: Las că te așez eu Dlui căpitan". Eu am fugit tot atunci acasă la Dna Neculcea și am rugat-o să spue că mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Dle caprar ce să faci cu ele". Într-o duminică am fugit acasă la Bogata. Și sergentu major cum m-a văzut luni dimineața mi-a și spus: Las că te așez eu Dlui căpitan". Eu am fugit tot atunci acasă la Dna Neculcea și am rugat-o să spue că mi-a dat de scris. Și când a venit el căpitanu, a ieșit înainte și i-a spus, iar el a mormăit tare și m-a strigat. Și mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix într-o sală de clasă pe băieții mai mari și să ne vorbească despre pericolul bolilor lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
învățământ, m-am și logodit în locuința lui Ionel Constantinescu de la Baea, în strada Vitan. Ea cu maică sa locuia în strada Toamnei Nr.67 în București. Și eu la 1 Noiembrie, m-am eliberat din armată și am venit acasă. Post aveam de învățător în satul Sasca Mare, comuna Sasca, județul Suceava. Făceam școală, ziua la Sasca și noaptea veneam acasă că acolo nici nu aveam ce mânca nici pe ce dormi. Și a auzit tata că eu m-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
strada Toamnei Nr.67 în București. Și eu la 1 Noiembrie, m-am eliberat din armată și am venit acasă. Post aveam de învățător în satul Sasca Mare, comuna Sasca, județul Suceava. Făceam școală, ziua la Sasca și noaptea veneam acasă că acolo nici nu aveam ce mânca nici pe ce dormi. Și a auzit tata că eu m-am logodit cu Maria Ionescu. Și în câteva sări așa pe întuneric, și cum era și cu chef, m-a făcut să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
iarna când îs nopțile mari, lucram. Și în vara lui 1908 prin luna August 22, m-am dus cu tata la Boboești din com. Pipirig jud. Neamț. Și am dormit la învățătorul Costachi A. Tacu. Și dimineața tata a plecat acasă și pe mine m-a lăsat acolo. Ziua ne-am dus la preotul Mihai Vasiliu om frumos asemenea și preoteasa Aglaia de frumuseță rară și fără nici un creț pe față. Și am văzut pe Eugenia, care o certase soacră mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
toamna 1909 i-am scos și i-am replantat după ce le-am scuturat cât trebue rădăcina. Și m-au găsit făcând treaba asta Gh.D.Mugur și cu Petru Volănescu,Inspectori Școlari, cari au venit la N.Stoleriu și negăsindu-l acasă au venit la mine în Bogata. Câți am plantat toamna s-au prins sută la sută. Iar câți am plantat primăvara s-au prins numai pe jumătate. În 1908 m-am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și strălucitul nostru profesor de pictură Octav Băncilă [62]. Din coadă de câne nu faci sită de matasă. Și n-a vrut să răspundă la nici un coleg la o scrisoare. Și de câte ori îl întreba la telefon spunea că nu-i acasă, ca să nu vorbească cu foștii lui colegi din școala normală. Mai ales că s-a despărțit de prima lui soție Izabela Cocea și trăia cu Natașa Alexandra o artistă și o mare sluțenie, care avea de drăguț pe un mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
tragă din neam cornut." Prof.V. Popovici Eșanu a murit la 17 octombrie 1964 la Iași. Și marele și înțeleptul muzician Vasile Popovici Eșanu a avut un sfârșit greu. S-a îmbolnăvit și el și soția sa Mărioara. El a murit acasă în strada Vasile Lupu, Nr.43, iar eu în vremea asta eram la spitalul Sf. Spiridon din Iași, unde în vremea aceea i-a tăiat un picior. Ea s-a remăritat cu învățătorul Ion Cosma, coleg cu mine. Și în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]