57,801 matches
-
silențios” pentru a nu întrerupe activitatea, deranjându-i pe ceilalți. III. BUNA-CUVIINȚĂ ACASĂ III.1. FAMILIA TA Familia Miei este alcătuită din trei membri: mama, tata și fetița. Desigur că ar mai fi și bunicii, mătușile și unchii. Toți o iubesc mult și uneori o cam alintă, astfel că Mia mai uită uneori de bunele maniere atunci când este în familie. cuvintele magice care ar trebui să însoțească orice rugăminte. Mia știe că mama ei îi iartă orice greșeală, dar oare nu
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
fi cazul să învețe că bunele maniere se aplică și între membrii familiei? Tu ce crezi? Citește „La scăldat”de Ion Creangă III.2. REGULI DE URMAT ÎN FAMILIE În această săptămână, Mia va merge la bunici. Deși aceștia o iubesc tare mult, uneori se mai supără, pentru că, în loc să le răspundă cu aceeași dragoste, ridică tonul la ei, se alintă la masă și chiar lasă dezordine în camera ei sperând că cineva va face curat. De azi și-a propus să
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situații-tip, recurente: întâlnirea iubiților / soților despărțiți „après vingt ans”, confruntarea cu o limită, nu absolută, de obicei boala, bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum își construiește / descoperă / manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruțătoare. Regăsire (1975), romanul de debut, se ocupă de o femeie care se regăsește pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
frumoase? Iată s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s-au pierdut..." Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam (1643) se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: "...Cum iubești să-ți hie ție oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păsărilor, a dat poruncă să se înlăture Vidra (Const. Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se înscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). Vidra se apără ținând un discurs după toate regulile retoricii ("Vestita axiomă între cei fizicești filosofi este că cel deasemenea iubește pre cel șie deasemenea..."), Bâtlanul denunță caracterul amfibiu al Vidrei, care la rîndu-i ironizează dubla înfățișare a Bîtla-nului, "pasăre de apă sau pește de aer". Un proces identic se iscă cu privire la Struțocămilă (văzută ca animal himeric), care după "socoteala loghicească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce privind nu-i pierzi Printre ceialalți, Genele-i umbresc Și ei strălucesc Ca niște brilanți. "Les ruses de l'amour" ocupă un loc mare în chip de mici epigrame: Nu pot a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cavaline tratată de Byron, în Rucsanda Doamna cazacul Timuș e văzut ariostește ca un cavaler frumos "îmbrăcat în zea strălucită", cu purtări dintre cele mai curtenești, iar nu cu fire "de heară", cum îl știm din cronici. Evident, Rucsanda îl iubește. VASILE FABIAN BOB De la Vasile Fabian Bob (1795-1836) au rămas puține versuri, dintre care cele mai cunoscute sunt: S-au întors mașina lumii, s-au întors cu capu-n gios Și merg toate dinpotrivă, anapoda și pe dos... aparținând unui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
casa iubitei e scoasă din Antony de Al. Dumas, drama în 5 acte pe care o tradusese insuficient. Compunerea care a consacrat față de contemporani numele lui Hrisoverghi este oda Ruinelor cetății Neamțu, replică dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trăiesc, Sufletul meu, starea, vieața, cu plăcere să-ți jertfesc. Elenca e și ea fata secolului și răspunde cu solemnități sentimentale: Când aș ști cu-ncredințare că sunt câte le vorbești Și că n-oi fi înșelată ș-adevărat mă iubești Și că jertfa nu mi-oi pierde-o, dar oi face-o pentr-un ce, Ți-aș făgădui din parte-mi amur și fidelite. ZILOT ROMÎNUL Cronicarul ascuns sub pseudonimul Zilot Românul era pe la 1850 un om cu totul vechi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n pieire: Aste ziduri și palate Unde zac mii de păcate, Haideți a le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îl atinsese. Horațiu, socotindu-se geniu, mai presus de ultragiile vârstei, speră să obțină dragostea sclavei Getta, pe care o iartă de necorespundere numai grație împrejurării că aceasta îi regăsește manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubească orice femeie, fără a fi urmărit de gelozie, și să-și ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului: Cezar, mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
travestit sub numele N. Nicoleanu (1835-1871), i s-a dat o importanță nemeritată. Lira sa e sarcastică și pesimistă. Născut într-o zi "funeste", "fatale", poetul era hotărât totuși a combate. Misogin amar, grobian chiar, simțind "divina trebuință d-a iubi", el nu găsea tonul just de a cânta pe "cea mai dulce, mai frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea durere se va-ngropa cu mine Și nimeni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce strălucea Adesea am trecut, Privii atât de des; Mă cunoșteau vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se scufundă în mitologie. Dragostea poetului nu e numai un mecanism de speță, ci osânda unui atavism neînțeles cu capătul în păgînătate: Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cantitatea fantastică a peștilor, vânatului e nota esențială. Cu un glonte se pot doborî deodată cincizeci și trei de păsări. Nopțile de Sânziene evoacă o Sciție mai apropiată, constituită de urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai nepotcoviți, fac focul cu amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea. Baltagul e un roman al transhumanței cu intrigă antropologică. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor. Un cioban a fost ucis, și nevasta care-i știe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am muncit, Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit, N-am fost sărac, n-am fost bogat, Am și iubit, am și uitat, Am și uitat, am și iubit. Cum se-ntîmplă, poetul n-a fost imitat în partea lui profundă ci în ceea ce e mai superficial. O mulțime de epigramiști îl continuă, între care Ionescu-Quintus și Cridim merită o mențiune
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit, N-am fost sărac, n-am fost bogat, Am și iubit, am și uitat, Am și uitat, am și iubit. Cum se-ntîmplă, poetul n-a fost imitat în partea lui profundă ci în ceea ce e mai superficial. O mulțime de epigramiști îl continuă, între care Ionescu-Quintus și Cridim merită o mențiune. M. CODREANU Începând tot cu poezie galantă, cu "mandolinate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corăbii, porturi și cabarete de mateloți ale lui Pierre Loti, de la care pare a veni și simpatia pentru femeile de culoare, bineînțeles fără maturitate artistică. CONSTANȚA MARINO-MOSCU Suferințele discrete ale unei femei măritate cu un bărbat pe care nu-l iubește, melancoliile unei fete tuberculoase, acestea sunt temele esențiale din culegerea de nuvele Ada Lazu a Constanței Marino-Moscu, care a risipit prin reviste fermecătoare pagini de tip memorialistic. DUMITRU C. MORUZI Dumitru C. Moruzi (1860-1914) e un amator care își romanțează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
numele în acela de Bujorescu, și cum tânărul refuză, e găsit un spițer cu acest nume. Spițerul, rugat de fată, care dăduse bunurile sale lui Cărbuneanu, consimte la o căsătorie-formalitate. Copilul nu e al lui și el suferă, căci își iubește nevasta. În sfârșit lucrurile se află, nobleța de suflet a spițerului e lăudată și căsătoria devine efectivă. Prezența lui Amos Bujorescu, spițerul, care sub aerele lui sasistite ascunde un spirit fin și o inimă neprihănită, trezește un râs cordial. Pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și stilizat în sensul grotesc și baroc al pieselor lui Crommelinck. Alte piese ale lui M. Sorbul sunt sau neînsemnate sau insuficiente. Toate poartă titluri de senzație, promițând mai mult decât dau (Coriolan Secundus, Dracul, Baronul, Don Quichotte). Romanele (O iubești?, Mângâierile panterei) sunt sub orice nivel. PROZATORI ȘI POEȚI N. N. Beldiceanu (1882-1923) și-a umplut opera în proză, moldovenizând fără savoare, cu "chipuri de la mahala", tratând subiecte mărunte și despre lume refractară: o fetiță persecutată, o alta sedusă de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
către cititor faptul și dovedind disparitatea punctelor de vedere. Iar din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea a lui Ladima, gazetar onest și fără noroc în dragoste, iubind o femeie plată și rămânând neînțeles. Astfel Ladima se zbate, în scrisoare, să facă bună atmosferă în presă Emiliei ca actriță, Emilia amintește tare de "creația" ei și de invidia colegilor, iar Fred își aduce aminte, ținînd-o în brațe, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund. Piesele lui Lucian Blaga sunt din speța teatrului de poezie și sunt valabile mereu prin imagini, deși preocupările ideologice nu le lipsesc. Unele sunt freudiste, cum e Daria. O femeie tânără, căsătorită cu un bătrân
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În această fază românească trata teme simboliste (provincie, duminici, spitaluri) cu o mare ușurință lirică, cu sentimentalism și voluptate de mirosuri puternice. Presimțirea dadaismului stă în eterogeneitatea imaginilor puse laolaltă: Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb, Te iubesc pentru că ești simplă și visezi Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți La Călugărițe unde noaptea nu e cald. * Sufletul meu e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Celarianu trebuie citat aici pentru faptul că în esență romanele sale, de concepție lirică, interesează prin caracterul lor de experiențe sexuale. Femeia sângelui meu tratează, în forma unui caiet de însemnări, despre dragostele poetului român Emanuel Glineanu la Paris. Emanuel iubește matrimonial pe Hermina, are însă legături de ordin carnal și cu mama acesteia, precum îl iubește discret și Virginia, sora de 15 ani a Herminei, care cade leșinată când surprinde una din scenele de priapism ale poetului. Separația între dragostea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]