KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2272 2273 2274 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817

am plecat la Boboești singur singurel prin pădure la Boboești. Și l-am găsit pe preotul Mihai Vasiliu la un stog, unde făcuse cu niște săteni, un țarc ca să nu-i mănânce vitele satului fân. Și cu el am venit acasă. Și când am ajuns la poartă un băiat s-a dus și a spus în casă: "tata cu domnu Rădășanu la poartă". Și atunci cică s-a gândit Eugenia: "amu nu mai vine degeaba." După cum a și fost. A doua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
luat pe mașină de cale ferată un mecanic foarte de treabă cu numele de Paraschiv de loc din Pașcani și m-a dus până în Buda la locuința lui și mi-a dat și mâncare. Și așa am ajuns cu bine acasă la Bogata, după un drum foarte foarte greu. Și am scăpat sănătos și n-am răcit cât am fost de udat. La nuntă am plecat sâmbătă dimineața pe la ora 12 noaptea din Bogata, cu 2 sănii cu câte 2 cai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună. Trebuia să stau 3

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
a întrebat, am răspuns foarte bine și am avut și un caet cu planuri de lecții, gros de un lat de mână și scris cu foarte mare îngrijire și păstrat cu mare îngrijire. Și când am venit de-am zis acasă, bădia Matachi m-a întrebat: "ăi, cum îi Rădășanu?". Eu am răspuns că bine. Cum bine ? Am reușit. Tare s-a mai bucurat ca și cum aș fi fost băiatul lui. Și a zis: "Așa mai zic și eu". Și ne-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
bun și la bacalaureat nu știe și nu-i bun. Și în 1913 a venit mobilizarea din Bulgari și a trebuit să plec și eu că abia aveam 29 de ani. Și am plâns să mor de supărare că lăsam acasă pe băetu Bogdănel numai de un an și 10 luni și cu maică-sa Eugenia și ea singură și străină. Și cât am stat în Bulgaria, biata mea mamă a venit în fiecare sară la școală și a dormit cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca asta o alungă la Boboești de unde îi ea". Ce avea nătărauca cu soția mea și cu băiețelul meu de 1 an și 10 luni? Vasile a ei era acasă că n-a făcut armată că avea gușă. Și m-a luat în Bulgaria bolnav de dizenterie, și un Doctor jidan spunea că-s trudit, nu că am dizenterie. Și am avut mare noroc de locotenentul doctor Bobulescu că mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
spun că citesc. Și el zice: "Și cetitu ista are un ce, dacă ești prost și cetești, parcă tare te deștepți ! ". Și au râs 300 că atâția eram cu învățători cu profesori. Am uitat să spun că dacă, am venit acasă din Bulgaria se datorește lui Costică Grigorașcu, care era într-o companie cu mine și care a spus Locotenentului Neculai N. Tiron, ajutorul comandantului de la batalionu 2, că eu îs foarte bolnav. Și în ziua de 3 iulie în satul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
schimbase foarte tare la față că nu l-am mai putut cunoaște. Și cu ochii în puhoi de lacrimi mi-a spus: "Să nu spui la cei dragi ai mei că am murit, ci că-s sănătos și voi veni acasă ". Și s-a uitat în sus la ceri! Și când am venit în Fălticeni, a venit la Regiment tata și cu mama și soția lui cu un copil în brațe și m-a întrebat, ce știu de Ghiorghi a lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și cu mama și soția lui cu un copil în brațe și m-a întrebat, ce știu de Ghiorghi a lor? Și le-am spus că n-a murit, ci că trăiește și va veni și el mai pe urmă acasă. Și am scris preotului și învățătorului din Sirețel, să cerceteze cine mai trăiește din familia lui Coțac Gheorghe, și că el a murit în ziua de 6 august în satul Turschi izvor 1913. Și nici preotul și nici învățătorul nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
generalul Patrașcu de la Roman și am eșit foarte bine. Și de la o soldă de 340 lei pe lună m-a trimis la lefușoara mea de învățător cu salar de cătun cu 40 de lei pe lună. Și m-am dus acasă și buzat și supărat. Dar Eugenia mea cea scumpă și dragă și înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
fericit că eram sănătos și nici nu m-am gândit că am cheltuit 500 de lei. În vremea asta la Bogata o vacă a mea a fătat în pădure și soția mea Eugenia s-a dus și a adus vițelul acasă împreună cu o fată și s-a îmbolnăvit foarte rău. Și ne-am dus la Mănăstirea Neamț unde era în gazdă la un călugăr, marele doctor savant Ion Tănăsescu [67], care i-a dat o rețetă de 100 de lei, scris

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și mă boldeam pe pereți să văd un cui s-o atârn și el m-a întrebat: "Ce te boldești?"și eu i-am spus că caut un cui s-atârn bluza. Și el m-a întrebat: "Ce ești tu acasă?". Și eu i-am spus că-s învățător. Și el a zis: "Vai de mine că prost mai ești! Și pune bluza jos". Și eu i-am spus că n-o pun să mă umplu de tifos exantematic. Și am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
candidatura pentru deputat în jud. Suceava și n-a reușit că nu-l cunoștea nimeni din țărani. Atunci în ziua de 10 mai 1926 a fost și la școala din Bogata și a vorbit cu soția mea Eugenia, eu nefiind acasă ci la Moldova la prins pește că era Moldova f. mare și tulburare. El a scris o carte: "Învățătorul în Straja Țărei", și din 40 000 de învățători pomenește numai trei: Bădița Alexandru Gh. Vasiliu de la Tătăruși mare folclorist și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
carte în anii școlari din cl. I, 1894-1895 și 1895-1896 și am rămas tot în clasa I, că la Moldova nu era nici punte și nici pod. Găsiam un car să trec apa, mă duceam la școală, nu găsiam, veniam acasă. Și l-a rugat Gh. Racoviță pe dl. înv. Petre Cucescu să-i recomande un băet cuminte care să păzească puii și găinele în ograda curței din satul Cujba, com. Surănești. Și dl. Petre Cucescu i-a recomandat un băiat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
2 000 lei. E întrebarea, din toată țara asta, care a lăsat măcar 5 bani domnului lui care l-a învățat carte ? Nimeni. Ba ceva și mai rău. Mulți elevi după ce dl. lor i-a ajutat la învățătură, și venind acasă le-a fost cei mai mari dușmani, cum a pățit dl. Jene Bondescu de la Boroaia. Și să nu fie de deochi că și eu am pățit tot așa. Și iaca ce m-a făcut să scriu cine a fost Costachi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
în 1917 în Baea ca locotenent și în 1932 ca colonel la niște alergări de cai la Iași, unde a amețit și era să moară. Iar pe soția lui, fiica lui Al.Cantacuzino-Pașcanu am cunoscut-o în Baea când venea acasă de la Paris unde învăța, ba i-am prins și niște pește din Rîmnic cu prostovalul. Colonelul s-a otrăvit. Ea a plecat în America și a trimis un pachet cu 10 Kg de aur și a ajuns în America un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
dar fără noroc că a luat-o un nebun, un bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl lor Grigore Pânzariu, până ce rămâneau cu peile goale. Și ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
vă mulțumesc că mi-ați oferit ocazia să mă spovedesc și să-mi împart durerea cu un suflet nobil ca al dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate cu deosebită stimă Catrileana Băncilă Vatra-Dornei Vila Nr.3 Camera 4. Zilele acestea plec acasă la Fălticeni. Mătușa Amalia Stamati a murit în anul 1941 tot subit. * Între oamenii fără noroc și bătuți de soartă fără cruțare, a fost și dl. învățător Ghiță V.Onișoru din Boroaia, absolvent al Școlii Normale "Gh.Asachi "din Piatra Neamț

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
frumoasă din față era întinsă pe-o masă, Florica cea frumoasă ! Dar nu mai zicea nimica, toți plângeau, care de care mai tare. Și am plâns și noi cum plâng și acum când scriu aceste rânduri foarte triste. Și de acasă la biserică la groapă și tot preotul cel tânăr și frumos Ermil Gh.Grigorescu, i-a cetit și cântat, toate rugăciunile de înmormântare cu ochii în lacrimi! Și așa s-a stins viața Floricăi cea frumoasă ca o zână! Care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
de la Bârlad, el care a fost un elev eminent, cu nota 10 la matimatică și nota 10 la muzică, din pricină că n-a avut îngrijire. La înmormântarea elevului strălucit și deștept și foarte harnic la care n-a fost nimeni de acasă: mamă că nu avea, și tată că nu s-a dus ! A fost la înmormântarea acelui băiat preotul Ion Grosu cu dna preoteasă Elena cu tot ce a trebuit pentru îngropare. Cinste și mare laudă lor ! Preotul Ioan Grosu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Și atunci Nae Jindiceanu se ducea la școală și-l cerea la un ofițer și-l lua în oraș. Și la restaurantul Rățoi, îi da un păhărel de țuică, o jumătate de vin și mâncare cât a poftit. Îl ducea acasă la el și-l lăsa până la ora hotărâtă, când îl lua și-l ducea la școală și acolo îi mai da și 30-40 lei. Cine mai face așa mare bine? Nimeni. Mureș, al doilea fecior când a învățat 4 ani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și l-a bătut cu palma peste cap. Și de atunci băiatul cel frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
soția sa Elisabeta venea la nuntă, la școală la Costică Tacu, eu tocmai atunci mă duceam în sus, la soacră să adăp iapa. Și pentru că nimeni n-a zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri și tot ce-au avut. Așa obraz subțire a avut cumnatul Costică Tacu și cu soția sa Maria, față de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]