60,078 matches
-
în rândurile sale pe toți piloții străini, dată fiind lipsa acută de piloți experimentați ai forțelor aeriene britanice. Pe 11 iunie 1940, guvernul polonez în exil a semant o înțelegere cu guvernul britanic pentru constituirea Armatei terestre și a Forțelor aeriene poloneze în Regatul Unit. Primele două (dintr-un total de zece escadrile) escadrile de vânătoare poloneze au intrat în luptă în august 1940. Patru escadrile poloneze au luat parte la Bătălia Angliei, (Escadrilele nr. 300 și 301 bombardiere și Escadrilele
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
302 și 303 vânătoare), cu un efectiv de 89 de piloți. Alături de cei 50 de piloți încadrați în escadrilele britanice, aviatorii polonezi au apărat cu succes cerul Regatului Unit. Piloții polonezi se numărau printre cei mai experimentați luptători din bătălia aeriană a Angliei, după ce luaseră parte la luptele din Polonia din 1939 și Franța din 1940. În afară de această experientă de luptă, piloții polonezi beneficiaseră de unele dintre cele mai ridicate standarde de antrenament din perioada interbelică. Escadrila a 303-a, numită
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
s-a angajat în luptă doar din 30 august 1940. Piloții polonezi, care reprezentau doar 5% din totalul piloților aliați, au fost responsabili pentru 12% dintre victoriile piloților aliați din bătălia Angliei, (203), cel mai ridicat număr de victorii. Forțele aeriene poloneze au fost implicate în luptele din Tunisia prin escadrila poreclită „circul lui Skalski” și a participat la raidurile asupra Germaniei din anii 1944 - 1945. În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului 1942, escadrilele de bombardiere
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
1945 929 de oameni. În total, polonezii au pierdut 1.803 de aviatori din RAF în luptele celui de-al doilea război mondial. Cele 8 escadrile de avioane de vânătoare deservite de polonezi au avut 621 de victorii în luptele aeriene cu aparatele de zbor ale Axei, până în mai 1945. La sfârșitul războiului, în cadrul RAF și a Forțelor Aeriene ale SUA se aflau aproximativ 14.000 de aviatori polonezi. În ajunul izbucnirii războiului, trei distrugătoare poloneze (cele mai importante vase militare
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
de-al doilea război mondial. Cele 8 escadrile de avioane de vânătoare deservite de polonezi au avut 621 de victorii în luptele aeriene cu aparatele de zbor ale Axei, până în mai 1945. La sfârșitul războiului, în cadrul RAF și a Forțelor Aeriene ale SUA se aflau aproximativ 14.000 de aviatori polonezi. În ajunul izbucnirii războiului, trei distrugătoare poloneze (cele mai importante vase militare ale Marinei Poloneze), au traversat Marea Baltică și s-au refugiat în Regatul Unit (Operațiunea Peking). Vasele militare poloneze
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
acțiunea amfibie aveau să participe cam 6.900 de vase, puse sub comanda amiralului Bertram Ramsay (care fusese implicat nemijlocit la debarcările din Africa de nord și din Italia). Dintre acestea, peste 4.100 erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate de zbor, aflată sub comanda mareșalului aerului Trafford Leigh-Mallory. Aceste aparate de zbor trebuiau să asigure sprijinirea din aer a debarcări, transportul parașutiștilor în peste 1.000
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
900 de vase, puse sub comanda amiralului Bertram Ramsay (care fusese implicat nemijlocit la debarcările din Africa de nord și din Italia). Dintre acestea, peste 4.100 erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate de zbor, aflată sub comanda mareșalului aerului Trafford Leigh-Mallory. Aceste aparate de zbor trebuiau să asigure sprijinirea din aer a debarcări, transportul parașutiștilor în peste 1.000 de misiuni, lansarea a peste 10.000
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
a 5-a Panzer", iar între von Rundstedt și von Geyr a izbucnit un conflict în ceea ce privea dispunerea în teren și utilizarea diviziilor de blindate în timpul luptelor. Rommel a apreciat corect că Aliații vor încerca să câștige rapid superioritatea aeriană și că vor putea fi capabili să stânjenească mișcările la sol ale germanilor. El a propus din acest motiv evident ca formațiile de blindate să fie plasate cât mai aproape de zonele de invazie. După cum se exprimase Rommel, era de dorit
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și să aranjeze parașutările de materiale necesare grupurilor Maquis aflate departe în teritoriul controlat de germani. De asemenea, departe în spatele liniilor germane, lucrau grupuri de britanici, francezi și belgieni, care nu erau sub controlul SOS ci a brigăzii Serviciilor Speciale Aeriene. Succesul operațiunilor amfibii de debarcare depindea de stabilirea unei regiuni sigure de pe care să se extindă capetele de pod și care să permită aprovizionarea corespunzătoare a unei forțe capabile să debușeze în teritoriul pornind din zonele învecinate plajelor. Forțele debarcate
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de subofițeri sau ofițeri inferiori. Divizia a 82-a a cucerit orașul Sainte-Mère-Église în dimineața zilei de 6 iunie, aceasta fiind considerată prima localitate eliberată în timpul invaziei. Atacul de pe plaja Sword a început în jurul orei 3:00 printr-un bombardament aerian al fortificațiilor și al artileriei germane de coastă. Bombardamentele navale au început câteva ore mai târziu. La ora 7:30, primele unități au debarcat pe plajă: subunități de tancuri amfibii (tancuri DD) și infanterie. Pe plaja Sword, infanteria britanică a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
afle că Divizia a 716-a de infanterie (statică), o grupare relativ slab instruită, a fost înlocuită cu Divizia a 352-a cu doar câteva zile mai înainte de declanșarea invaziei. Plaja Omaha era cea mai puternic fortificată plajă, iar bombardamentele aeriene și navale care au precedat debarcarea au fost total ineficiente. În sectorul răsăritean, 27 din cele 32 de tancuri Sherman amfibii lansate la apă nu au mai atins niciodată plajele. Echipajele acestor blindate nu primiseră ordinul să debarce direct pe
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
debarcării proviziilor și trupelor de sprijin. Apărătorii germani de pe plaje au opus o rezistență relativ redusă, fiind în general soldați slab pregătiți și dotați cu mijloace de transport și echipament de luptă. În plus, apărătorii au fost supuși unor bombardamente aeriene și navale puternice și îndelungate. Divizia a 352-a de infanterie, mutată de Rommel pe Zidul Atlanticului de la Saint-Lô, a fost o excepție. Tenacitatea apărătorilor germani și eșecul spionajului aliat au dus la pierderile uriașe de pe plaja Omaha. Unii dintre
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Omaha pe 10 iunie, Utah pe 13 iunie. Aliații au reușit să aducă în zonă trupe proaspete și provizii mai repede decât au reușit germanii. Deși toate întăririle aliate trebuiau debarcate pe plaje și de aici transportate în interiorul regiunii, superioritatea aeriană a aliaților și distrugerea sistemului de căi ferate francez au încetinit foarte mult transportul trupelor germane și al proviziilor lor. În partea occidentală a zonei aliate de debarcare, trupele americane trebuiau să ocupe Peninsula Contentin și portul Cherbourg, care ar
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
au „reușit” să zboare deasupra Angliei, au fost cele care au fotografiat „taberele militare” din placaj și „tancurile”, „avioanele” și „piesele de artilerie” gonflabile. Decriptarea comunicațiilor germane a permis respingerea unor contraatacuri germane așa cum a fost cel de la Mortain. Operațiunile aeriene aliate au contribuit în mod semnificativ la succesul campaniei prin sprijinul tactic al trupelor terestre, prin respingerea a aproape tuturor intervențiilor Luftwaffe și prin controlul liniilor de comunicație ale trupelor germane (prevenind concentrarea trupelor, transportul proviziilor și al marilor unități
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
semnificativ la succesul campaniei prin sprijinul tactic al trupelor terestre, prin respingerea a aproape tuturor intervențiilor Luftwaffe și prin controlul liniilor de comunicație ale trupelor germane (prevenind concentrarea trupelor, transportul proviziilor și al marilor unități de blindate). Deși impactul atacurilor aeriene asupra vehiculelor blindate a fost mai scăzut decât se așteptaseră conducătorii aliați, atacurile neîntrerupte ale avioanelor aliate i-au intimidat pe tanchiștii germani și au împiedicat aprovizionarea lor corespunzătoare. „Bombardamentele-covor” efectuate de flota de bombardiere aliate asupra unor secțiuni critice
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
ale conducerii de vârf naziste au ajutat aliații să-și îndeplinească obiectivele. Comandanții germani de la toate nivelurile nu au reacționat în timp util la primele faze ale atacului aliat. Problemele de comunicare au agravat problemele și dificultățile create de bombardamentele aeriene și navale ale aliaților. Numeroși comandanți locali s-au dovedit incapabili să conducă o defensivă agresivă în primele faze ale debarcărilor pe plaje, zădărnicind planurile lui Rommel. De exemplu, comandantul Diviziei a 352-a de infanterie germană nu a reușit
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
o imagine a ceea ce ar fi putut face în condiții normale. În același timp, aliații au beneficiat de focul artileriei navale, care s-a dovedit în marea majoritate a cazurilor de o excepțională eficacitate. Per total, în ciuda superiorității materiale și aeriene, aliații au fost blocați pe micile capete de pod pentru aproape două luni de defensiva germană, care s-a folosit de factorii favorabili apărării, precum au fost caracteristicile terenului. În ciuda unor controverse cunoscute, între diferiții comandanți aliați, strategia și tactica
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
au fost refuzați. Von Rundstedt a fost înclocuit de la comandă pe 29 iunie, după ce acesta i-a spus pe șleau feldmareșalului Wilhelm Keitel (Șeful Cartierului General al Forțelor Armate): „Idioților, faceți pace!” Rommel a fost grav rănit în timpul unui atac aerian pe 16 iulie. Feldmareșalul von Kluge, care a preluat sarcinile atât ale lui von Rundstedt cât și ale lui Rommel, era compromis de asocierea cu unii complotiști care doriseră înlăturarea lui Hitler și nu s-a împotrivit niciunei hotărâri a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
ofensive de la Kursk pentru a se concentra pe salvarea lui Mussolini. Mii de avioane ale Luftwaffe au fost transferate din est în Germania, pentru a face față bombardamentelor aliate. Din acest motiv, sovieticii au câștigat cu mai mare ușurință supremația aeriană în est. Germanii au așteptat îndelung invazia aliată din vest, asigurând efective armate însemante și folosind o bună parte a efortului de război (oameni și materiale) pentru fortificarea și apărarea a sute de kilometri de plaje. Prin Directiva 51 din
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
d’Arc, care o folosise ca emblemă al luptei sale, dar și ca răspuns simbolistic la swastika nazistă. Prin ordinul nr. 2 din 3 iulie 1940, viceamiralul Émile Muselier, care își asumase responsabilitatea funcției de comandant al forțelor navale și aeriene ale Franței Libere, a creat drapelul tricolor al mișcării, care avea Crucea de Lorena supraimpusă pe steagul tradițional francez, ca și o cocardă tricoloră cu aceiași cruce. În urma mai multor apeluri radiodifuzate, până la sfârșitul luni iulie 1940, aproximativ 7.000
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
care viza Algerul), era comandat de generalul [[Kenneth Arthur Noel Anderson|Kenneth Anderson]], (Divizia a 78-a de infanterie britanică și divizia a 34-a de infanterie britanică), aproximativ 20.000 de soldați, era comandat de viceamiralul [[Harold Burrough]]. Forțele aeriene au fost împărțite în două, una britanică, care trebuia să acționeze la est de [[Capul Tenez]] din [[Algeria]], sub comanda mareșalului aerului [[William Welsh]], și alta americană, care acționa la vest de Capul Cape Tenez, sub comanda generalului [[James Doolittle
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
două, una britanică, care trebuia să acționeze la est de [[Capul Tenez]] din [[Algeria]], sub comanda mareșalului aerului [[William Welsh]], și alta americană, care acționa la vest de Capul Cape Tenez, sub comanda generalului [[James Doolittle]]. Comanda supremă a forțelor aeriene revenea generalului Patton. Grupul operativ de vest a debarcat în zorii zilei de [[8 noiembrie]] [[1942]] în trei puncte: [[Safi, Maroc|Safi]] („Operațiunea Blackstone”), [[Mohammedia|Fedala]], („Operațiunea Brushwood”), și Mehdiya - [[Kenitra|Port-Lyautey]], („Operațiunea Goalpost”). Datorită faptului că s-a plecat
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
de la Vichy. Cum tentativa aceasta a dat greș, Nogues, care a bănuit că se pregătește o debarcare aliată, a alertat apărarea de coastă vichyistă. Debarcarea de la Safi a avut un succes parțial. Debarcările au fost efectuate inițial fără acoperire bombardamentelor aeriene sau navale. Totuși, când bateriile apărării de coastă franceze au deschis focul împotriva transporturilor aliate, vasele de război aliate au răspuns atacului. Infanteriștii debarcați, cei mai mulți fără nicio experiență de luptă, fuseseră blocați de focul francezi pe plajele din Safi. Cea
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
primului val au trebuit să aștepte al doilea val de dabarcare mult prea mult timp. Acest răgaz a fost folosit de apărători francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele valuri de debarcare s-au bucurat de sprijinul bombardamentelor navale și a acoperirii aeriene a avioanelor de pe portavioane. Și obiectivele aliate din această zonă au fost atinse. În jurul Fedala debarcarea celor 19.000 de soldați aliați a fost dată peste cap de condițiile meteo nefavorabile. Debarcările au fost efectuate sub focul artileriei franceze. Cu
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
francezilor pe 9 noiembrie. a fost primul asalt important aeropurtat al forțelor armate ale SUA din timpul celui de-al doilea război mondial. Batalionul al 509-a de parașuti a fost transportat pe calea aerului din Anglia, a traversat spațiul aerian [[Spania|spaniol]], și trebuia să fie lansați lângă Oran, unde trebuiau să cucerească aeroporturile de la [[Tafarquay]] și [[Youk-Les-Bains]]. Parașutările au fost marcate de probleme de navigație și de comunicare cu forțele franceze de la sol. Mai multe avioane de transport au
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]