65,481 matches
-
1967. Și timp de 40 de ani de când ne-am cunoscut am fost tot prieteni buni. Și n-a fost odată să ne întâlnim și să nu bem un pahar de vin ori de bere ori să nu mă ia acasă la el să stăm la masă împreună. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Ei n-au avut copii. Ea, Elisabeta C. Maxim trăiește singură, îi foarte slăbită și foarte supărată, și rudele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gândurile mele mă trezește însă imaginea unor terenuri mari cu porumb peste care cade zglobie apa din furtunele și țevile sistemelor de irigație. Oare așa analizau zona și pelerinii de odinioară? Nu știu. Poate se gândeau la ce au lăsat acasă, cu inima împărțită între locurile natale dragi și locul, caput mundi, al Sf. apostol Iacob, pe câmpul unde cândva o stea i-a apărut unui pastor (Campostelaî. In jurul acestei tradiții și a altora asemănătoare s-a născut acest loc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și locul, caput mundi, al Sf. apostol Iacob, pe câmpul unde cândva o stea i-a apărut unui pastor (Campostelaî. In jurul acestei tradiții și a altora asemănătoare s-a născut acest loc de pelerinaj. Nu vreau să mă gândesc acasă, la colegii mei, la seminariști, la cunoștințe și prieteni. Am închis telefonul plecând din Iași și nu-l mai deschid decât la întoarcere. Vreau să trăiesc cu totul aici, cufundat in „drumul” unui pelerin, însoțit doar de rucsacul meu (cât
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
imnul pelerinajului Sf. Iacob pe care cu rușine mărturisesc că nu-l știu și mi-a lăsat un fel de carte de vizită. Se numește Gerard Treves și a scris o carte din experiența lui pe camino. Când mă întorc acasă o voi comanda. Tată a cinci copii și 12 nepoți mi-a zis că se întoarce acasă pentru că îl așteaptă o familie numeroasă. Deși este mai mare ca mine arată mai bine fizic, plin de energie, cu ochi frumoși, strălucitori
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un fel de carte de vizită. Se numește Gerard Treves și a scris o carte din experiența lui pe camino. Când mă întorc acasă o voi comanda. Tată a cinci copii și 12 nepoți mi-a zis că se întoarce acasă pentru că îl așteaptă o familie numeroasă. Deși este mai mare ca mine arată mai bine fizic, plin de energie, cu ochi frumoși, strălucitori. A dispărut apoi căntând împreună cu cei doi însoțitori. Frumos om! Diferit de el este un alt francez
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
tare simpatică, senină și de la - care am primit o iconiță cu Sf. Fecioară, mediatoare a tuturor harurilor care se venerează în sanctuarul-parohie din Siracuza unde este el paroh. S-a lăsat seara la Najera iar spaniolii încep să se strângă acasă de prin barurile și de pe străzile localității. Mă voi îndrepta și eu spre dormitor unde responsabilii au împrăștiat cu generozitate un puternic fum de tămâie. Probabil suntem prea mulți în acest spațiu. Uitasem să spun că m-a impresionat predica
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am început pelerinajul. Se pare că cerul îmi oferă o vreme ideală. Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în tăcere admir curajul și credința ei. Mult mai mare însă mi-a fost surpriza să aflu că tânăra și blonda olandeză întâlnită acum câteva zile și care cu atâta evlavie s-a apropiat de Sf. Impărtășanie este plecată de acasă din luna aprilie. De atunci este pelerină, pe jos, în drum spre Santiago și apoi Finistere. După aspectul fizic ai zice că acum tocmai a ieșit de la o sală de fitness sau s-a întors de la o plimbare foarte agreabilă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de lung. Face acest pelerinaj singură fără nici o frică, în spirit de credință dar și din motive culturale. Vorbește cu atâta naturalețe și simplitate despre toate aceste lucruri fără să încerce a se lăuda, ba chiar cu o oarecare reținere. Acasă, în Olanda, este secretară la un avocat și nu și-a luat concediu timp de patru ani, pentru a avea timp suficient pentru acest lung drum de peste 2000 de km. într-adevăr, camino îți rezervă surprize la care nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
camino. A ajuns până dincolo de muntele O’Cebreiro, loc în care a aflat răspunsul ce-l dorea de la acest camino. Nu mai are rost să continue până la Santiago, așa ca a făcut calea întoarsă spre Franța, de unde se va întoarce acasă în Canada, la Quebec. Să parcurgi înainte și înapoi aproape tot camino francez, renunțând însă să ajungi la capătul pe care-l doresc toți mi se pare straniu. Ce răspuns o fi primit, nu am mai - îndrăznit să-l întreb
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
predică a preotului. Acum, când scriu aceste rânduri, în piața din fața bisericii pelerinii stau pe bănci, discutând aprins, râzând, probabil povestindu-și ce au făcut astăzi, sau cine știe ce probleme. O reîntâlnesc astăzi și pe Yvonne, femeia din Olanda, plecată de acasă din luna aprilie. Yvonne din Olanda - îl reîntâlnesc și pe psihologul din Zaragoza, un grup de trei tineri italieni, și mulți alții. S-a lăsat seara, liniștită, calmă, iar deasupra noastră, aici în piața bisericii, rândunelele zboară în cercuri largi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
După vreo 5 km, la un bar din San Nicolás del Real Camino îl întâlnesc pe Fabio din Vicența. L-am întâlnit acum câteva zile. Este un tânăr frumos, simpatic, volubil, are vreo 25 de ani, cred. Are un servici acasă, o locuință și își poate permite acest pelerinaj. A suferit deja de tendinită, a suferit din greu, dar nu a abandonat. Nu-i poate înțelege pe toți aceia care se păcălesc singuri și anumite părți din camino le parcurg în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Piatra de mormânt a unui pelerin - Mansilla de las Mulas, 4 august Aseară, la 21.30 pelerinii au fost invitați să iasă pentru a admira apusul soarelui. Frumoasă invitație: în cântece și glume se asistă la un fenomen pe care acasă nu-l apreciem și trecem pe lângă el preocupați de treburile noastre sau așezați în fața televizorului. Este plăcut gestul responsabililor, ca și al preotului, care au animat cina și apoi și acest ultim moment al zilei. Apoi toți se retrag
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acum înainte, voi vedea. Pelerinajul vieții continuă de la Santiago de Compostela până la Finistere, adică până în ultima clipă a vieții mele pe pământ. Seara târziu iau avionul spre Madrid, unde mă va găzdui amabilul confrate Leonard Diac, iar mâine mă întorc acasă, la Iași. Postfață Pentru noi, cei născuți în secolul vitezei, care ne gândim acțiunile și parcurgerea distanțelor într-un ritm rapid, ajutați fiind de tehnică și de mijloacele de transport atât de perfecționate, mersul pe camino reprezintă o adevărată provocare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mi se părea că niciunul nu depășea 30 de ani. Prima constatare a fost că majoritatea lor erau tinere; a doua, că disciplina muncii era complet diferită de ceea ce văzusem eu în ultimii zece ani, când, în U.R.S.S. sau acasă, la vizitele de grup în fabrici, vizitatorii erau primiți cu aplauze și puteau vedea nu procesul muncii, ci doar aparatura și lucrătorii îmbrăcați curat, ca la o expoziție cu zâmbete profesioniste și gata să îi aplaude pe cei ce le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o să te înțelegi cu șeful de misiune, să îți prelungim detașarea, poate până la șase luni. Eu aș vrea să îți spun adevărul înainte de a decide definitiv. Ambasadorul de acolo este o persoană foarte dificilă. A trimis, până acum, doi diplomați acasă, desigur, aparent, nu fără motive întemeiate. El nu știe nici o limbă străină și nici nu are o pregătire generală, intelectuală și de relații care să îl ajute la o activitate cel puțin la nivelul solicitărilor noastre urgente. Avem acolo nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și întrerupt de golurile de aer, care îmi creau senzația căderii în gol, dar nu mă impacientau și nici nu-mi creau senzații de vomă, cum avea vecinul meu de scaun, un ecuadorian care lucrase în Spania și se întorcea acasă după aproape trei ani. De la el am aflat că vom face o escală la Quito, în cursul dimineții. Înainte de a ajunge acolo, ne-am oprit pentru aproape o oră pe insula Saint John, unde am făcut, pentru prima oară, cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
oară în viață când nu puteam să depășesc sentimental ceea ce mintea îmi spunea că e real și normal. Eram la sud de Ecuator, în emisfera sudică, unde decembrie-ianuarie este toiul verii, echivalentul lunilor iunie-iulie din emisfera nordică, adică la noi acasă. În ziua de Crăciun, am plecat singur să vizitez centrul Limei. Voiam să intru în Catedrală și într-o biserică din partea veche a orașului, să aud pentru prima oară slujba în limba spaniolă, după ritualul catolic. Am avut o satisfacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de vacanță, ceea ce mi-a dat posibilitatea să cunosc cu adevărat cel puțin partea istorică a Limei, să vizitez câteva muzee și să fac o deplasare în unul dintre cartierele cele mai periculoase ale orașului, unde delincvența era la ea acasă. Acolo se puteau cumpăra, pe bază de tocmeală, blugi de toate măsurile și calitățile, artizanat mai accesibil decât la magazinele stradale de pe șoseaua ce lega aeroportul de oraș și orice îți dorea inima să cumperi aici găseai în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă pot hrăni. Am coborât în birou, unde în liniștea singurătății mele puteam să cuget în tihnă asupra evenimentelor zilei; eram bucuros că reușisem, în ciuda situației obiective, create de stupizenia acestui politruc de tip stalinist, să rezolv problema trimisă de acasă, chiar la nivelul ministrului; bucuria era justificată de dorința mea de a răspunde corespunzător atitudinii umane a ministrului la situația creată de birocrații M.A.E. contra mea. Această bucurie se adăuga satisfacției de a găsi soluția optimă de rezolvare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dactilografiam singuri, sau cu sprijinul cifrorului. Mă întrebam cu malițiozitate dacă șeful misiunii citise lucrările, întrucât nu întâlnisem nici o observație sau urmă de răsfoire a paginilor parcurse. Deschiderea corespondenței era așteptată de toată suflarea, fiecare aștepta scrisori de la familiile de acasă, fiecare spera să primească vești bune și trăiam emoțiile unor eventuale surprize în comunicările de final de an ale ministerului. Eu primisem un plic voluminos cu patru scrisori, câte una de la fiecare membru al familiei, pe care le citisem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
detașării cu încă trei luni, întrucât conducerea M.A.E. este de părere că ar fi "în interesul muncii". Reacția mea a fost promptă și fermă, este adevărat și sub influența scrisorilor membrilor familiei, care numărau zilele până la întoarcerea mea acasă. Am răspuns că aș prefera să mă întorc în minister, întrucât se pare că familia îmi simte acut lipsa și că, oricum, reușisem să aduc la un nivel normal imaginea misiunii noastre diplomatice din Lima. * Prezența echipei de curieri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai grave... Cine dorește să ia cuvântul față de abatere și sancțiunea propusă? Câteva minute se lăsă o liniște apăsătoare. Era evident, se aștepta poziția mea, adică trebuia să îmi asum responsabilitatea unei sancțiuni nedrepte, care marca primul pas pentru expedierea acasă a așa-zisului vinovat, sau să mă pronunț clar, fără menajamente despre interpretarea forțată a "incidentului". Am continuat, intenționat, să mă fac că stau și cuget la cele spuse în cadrul ședinței, până când ambasadorul va decide să supună la vot propunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acoperă ruta cea mai lungă, m-am interesat și ruta cea mai economicoasă ar fi Lima-New York, iar de la New York cu TAROM la București. Nu, tovarășe diplomat, o să pleci pe unde ai venit. Cum decideți dumneavoastră, important este să ajung acasă, la familie, cât mai repede. Vă mulțumesc. Am ieșit din biroul ambasadorului cu zâmbetul pe buze. Sugestia rutei era doar o probă de verificare, pentru mine, a atitudinii activistului ajuns "șef al unei misiuni diplomatice", care după mai bine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
au trecut aproape trei luni de când tot aici îl întâmpinam pe tovarășul diplomat, trimis de M.A.E. să sprijine activitatea ambasadei. Eu cred că și-a făcut datoria. Îi urăm, acum, la plecare, drum bun și să găsească bine acasă. După ce am gustat din paharul cu gin, pe care îl comandasem administratorului, ceilalți toți beau whisky, mi-am început vorbirea: Tovarășul ambasador are dreptate, au trecut trei luni de când am început această extraordinară experiență pe care nu o voi uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]