60,078 matches
-
hotărât să intervină în Grecia. Germanii au invadat totodată și Iugoslavia. Grecii au fost reticenți în ceea ce privește admiterea trupelor aliate pe teritoriul lor național, deoarece britanicii nu puteau asigura suficiente forțe pentru a garanta victoria. Grecii au acceptat pentru început ajutorul aerian asigurat de RAF în timpul luptelor împotriva italienilor în Albania. Forțele Commonwealthului au fost transferate masiv în Grecia doar în momentul în care în Bulgaria a început concentrarea masivă de forțe germane, ceea ce era un semn evident al intențiilor lui Hitler
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
cai, iar armele antiaeriene și antitanc erau puține, iar armele automate ușoare nu fuseseră distribuite infanteriștilor în număr suficient de mare. Armata iugoslavă nu avea unități motorizate, iar cele două batalione de tancuri erau echipate cu 110 blindate vechi. Forțele aeriene iugoslave erau echipate cu 416 avioane, din care o parte erau din producția autohtonă, restul fiind importante din Germania, Italia, Fanța sau Anglia. Din totalul avioanelor, doar 50% erau aparate moderne. Armata regală iugoslavă putea mobiliza 28 de divizii de
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
valuri succesive, fiecare durând cam 20 de minute. Belgradul a fost supus unui bombardament neîncetat de aproximativ o oră și jumate. Atacul bombardierelor a fost concentrat în special în zona centrală a capitalei, unde se aflau principalele clădiri guvernamentale. Forțele aeriene iugoslave și apărarea antiaeriană au fost rapid depășite de primul val al atacului, cea ce a permis bombardierelor în picaj să atace la înălțime foarte mică. În timp ce doar două avioane de vânătoare germane au fost doborâte, iugoslavii au pierdut în
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
al bombardierelor germane a distrus întreg sistemul de comunicație dintre cartierul general iugoslab și forțele teritoriale. Deși unele elemente din Marele stat major au reușit să scape în suburbiile capitalei, coordonara operațiunilor militare din teren a fost zădărnicită de atacul aerian german. După ce a dezorganizat sistemul de comandă al iugoslavilor, aviația germană a continuat să distrugă aeroporturile, căile de comunicație și concentrările de trupe inamice și a participat activ la sprijinirea acțiunile armateleor terestre ale Axei. Capitala Bergrad a fost atacat
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
septembrie 2001 și a altor factori, zborurile au încetat la 24 octombrie 2003. Ultimul zbor a avut loc pe 24 noiembrie în acel an. La sfârșitul anilor 1950, Regatul Unit, Franța, Statele Unite și Uniunea Sovietică luau în considerare realizarea transportului aerian la viteze supersonice. Atât Britanicii de la Bristol Aeroplane Company cât și francezii de la Sud Aviation aveau în lucru proiecte, denumite Type 233 și Super-Caravelle, respectiv. Ambele proiecte erau, în mare parte, sprijinite financiar de guvernele respective. Proiectul britanic avea un
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
pentru distanțe scurte. Însă, posibili clienți nu și-au manifestat interesul pentru versiunea pentru distanțe scurte și s-a renunțat la ea. Consorțiul a asigurat comenzi pentru peste 100 avioane cu rază lungă de acțiune de la cele mai prestigioase companii aeriene ale momentului: Pan Am, BOAC și Air France au fost primii clienți, cu câte șase bucăți fiecare. Printre alte companii ce intenționau să comande se numărau Panair do Brasil, Continental Airlines, Japan Airlines, Lufthansa, American Airlines, United Airlines, Air Canada
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Aerospatiale la Toulouse, și 002, de către BAC la Filton, Bristol. Concorde 001 a efectuat primul zbor de test din Toulouse pe 2 martie 1969 și a atins viteza supersonică pe 1 octombrie. Primul Concorde britanic a zburat din Filton baza aeriana Fairford pe 9 aprilie 1969, pilotat de André Turcat. Pe măsură ce programul de zbor a evoluat, 001 a început un cursă demonstrativă la 4 septembrie 1971. Concorde 002 i-a urmat la 2 iunie 1972 cu o cursă către Orientul Mijlociu și
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cu ocazia inaugurări aeroportului Fort Worth Regional Airport. Aceste zboruri au condus la peste 70 de comenzi pentru acest aparat, dar un concurs de împrejurări a condus la anularea acestora: criza petrolului din 1973, dificultăți financiare pronunțate ale multor companii aeriene, prăbușirea spectaculoasă la Paris, la expoziția aviatică de la Le Bourget, a competitorului sovietic Tupolev Tu-144, și problemele de mediu precum boom-ul sonic, zgomotul la decolare și poluarea. Doar Air France și British Airways (succesorul BOAC) și-au păstrat comenzile
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
care urma să fie mai rapid, avea o capacitate de 300 de pasageri și prezenta o particularitate de design: o aripă retractabilă. Alte țări, precum India și Malaysia, au interzis survolarea zborurilor supersonice Concorde datorită problemelor de zgomot. Ambele companii aeriene au efectuat zboruri de testare și demonstrative începând cu 1974. Testarea avionului Concorde a stabilit recorduri care nu au fost depășite; prototipul, aparatul preserie și de serie au parcurs 5.335 ore de zbor. Un total de 2.000 de
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
fost întrerupte după doar 3 zboruri din cauza plângerilor guvernului malaysian privind zgomotul produs; zborurile nu puteau fi reluate decât după găsirea unei rute care ocolea spațiul malaysian în 1979. O dispută cu India a împiedicat atingerea vitezelor supersonice în spațiul aerian indian, prin urmarea, ruta a fost declarată ca fiind neviabilă și oprită în 1980. Air France opera cu Concorde 2 zboruri săptămânale către Mexico City via Washington, DC sau New York City, din septembrie 1978 până în noiembrie 1982. Criza economică mondială
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
escală da către Concorde. Între 1978 și 1980, Braniff International Airways a închiriat 10 aeronave Concorde, 5 de la Air France și 5 de la British Airways. Acestea erau folosite pentru zboruri subsonice între Dallas și Washington, operate de echipaje ale companiei aeriene Braniff, apoi preluate de echipaje Air France și British Airways pentru zborurile supersonice către Londra și Paris. Aeronavele erau înmatriculate în Statele Unite dar și în țările lor de origine: un abțibild acoperea numărul de înmatriculare european atunci când erau operate de
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
transport a creat un „loc îngust” în acțiunea de aprovizionare a frontului. La începutul lunii septembrie, în depozitele din Cherbourg se aflau 70.000 t de provizii care nu erau transportate. Sistemul regional de căi ferate era distrus datorită bombardamentelor aeriene din perioada debărcării din Normandia. Traficul feroviar în Normandia nu a fost reluat decât pe 30 august la capacitate limitată. Situația a fost agravată de problemele mecanice ale camioanelor de trei tone britanice, care au avut cu toate probleme la
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Gough. Keith Flint amintește că tancurile ușoare Tetrach au fost debarcate cu ajutorul planoarelor Hamilcare cu un efect extraordinar în Ziua Z. Ar mai trebui spus că, în momentul declanșării Operațiunii Market Garden, se manifesta o criză și în domeniul transportului aerian, nu numai al celui terestru. Planoarele destinate unor acțiuni aeropurtate puteau fi folosite în general pentru o singură operațiune, iar construirea altora noi nu era posibilă pe termen scurt. Este adevărat pe de altă parte că tancurile ușoare ar fi
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
trupelor și avioanelor erau date de americani, a fost numit până la urmă la comanda Armatei I generalul american Lewis H. Brereton. Brereton nu avea niciun fel de experiență în domeniul operațiunilor aeropurtate, dar avea o vastă experiență în domeniul operațiunilor aeriene, experiență câștigată pe mai multe fronturi. „Market” urma să fie cea mai mare operațiune aeropurtată din istorie, urmând să fie transportați 34.600 de soldați. 14.589 soldați urmau să fie transportați cu planoarele militare, iar 20.011 urmau să
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
cele 36 de batalione de infanterie aeropurtată și trupele de sprijin pe continentul european, au fost folosite 14 grupuri ale Comandamentului al 9-lea de transportoare de trupe, iar, după 31 august, au fost folostie și 16 escadrile ale Grupurilor aeriene 38 și 46. Forța aeriană folosită a fost formată din 1.438 avioane C-47/Dakota (1.274 americane și 164 britanice) și 321 bombardiere britanice modificate. Au fost folosite 2.160 planoare CG-4A Waco, 916 Airspeed Horsa (812 britanice
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
infanterie aeropurtată și trupele de sprijin pe continentul european, au fost folosite 14 grupuri ale Comandamentului al 9-lea de transportoare de trupe, iar, după 31 august, au fost folostie și 16 escadrile ale Grupurilor aeriene 38 și 46. Forța aeriană folosită a fost formată din 1.438 avioane C-47/Dakota (1.274 americane și 164 britanice) și 321 bombardiere britanice modificate. Au fost folosite 2.160 planoare CG-4A Waco, 916 Airspeed Horsa (812 britanice și 104 americane) și 64
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
simultan. Deși toți comandanții de divizie au cerut efectuarea a două parașutări în prima zi, Statul major al generalului Brereton a programat numai o singură parașutare, dat fiind faptul că o parte a zilei urma să fie ocupată cu bombardamentele aeriene ale pozițiilor bateriilor antiaeriene germane, care, dat fiind prognozele meteorologice îngrijorătoare, trebuiau declanșate în după amiaza zilei de 16 septembrie. Această prognoză s-a dovedit până la urmă o greșeală, în zonă fiind condiții meteo bune timp de patru zile. În
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
planificare aperațiunilor aeropurtate din Sicilia și Normandia s-a întins pe mai multe luni. Istoricul militar american John C. Warren remarca faptul că Market a fost singura mare operațiune aeropurtată a celui de-al doilea război mondial în care Forțele Aeriene ale SUA „nu au avut un program de antrenament, nici de simulări, aproape niciun exercițiu și un ... nivel scăzut al pregătirii tactice”. Planificarea s-a făcut greșit sau nu s-a făcut de loc. Datorită faptului că transportul trupelor de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pe 17 septembrie a fost „dezastruoasă”, după cum afirma Waren în opera citată mai înainte. Planificarea comunicațiilor a fost slabă, iar Divizia I aeropurtată nu a putut lua legătura cu cartierul general pe parcursul aproape întregii bătălii. Planificatorii nu au prevăzut sprijin aerian la mică înălțime. Parașutările au fost planificate de la sud la nord, pentru a ușura înaintarea Corpului al 30-lea, dar acest fapt a dus la pierderea avantajului elementului surpriză pentru unitățile lansate la Arnhem. Gavin, care comanda Divizia a 82
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Corpului al 30-lea era blocată și Operațiunea Market Garden eșua. Divizia I aeropurtată a aterizat fără incidente importante, dar planificare proastă a generat imediat primele probleme. Doar o jumate din efectivele diviziei a ajuns la locație cu primul transport aerian și doar jumate dintre aceștia au putut să se deplaseze spre pod. Restul trupelor a trebuit să rămână să păzească zona de aterizare până la sosirea camarazilor cu cel de-al doilea transport din ziua următoare. Astfel, obiectivul principal al diviziei
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
atacate de parașutiști, în cazul podului de la Arnhem avantajul surprizei a fost anulat de reacția precisă a germanilor. Meteorologii au prevăzut corect că Anglia va fi acoperită de ceață în dimineața zilei de 18 septembrie. Al doilea val de transport aerian aliat a fost amânat trei ore ca urmare a acestui fapt, iar în zonele de aterizare a să se adune o pătură de nori groși de joasă înălțime, ceea ce a pus probleme uriașe atât aprovizionării pe calea aerului, cât și
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
amânat trei ore ca urmare a acestui fapt, iar în zonele de aterizare a să se adune o pătură de nori groși de joasă înălțime, ceea ce a pus probleme uriașe atât aprovizionării pe calea aerului, cât și misiunilor de sprijin aerian. Șapte din următoarele opt zile aveau să aibă condiții meteo dificile, iar, pe 22 și 24 septembrie, toate operațiunile aeriene au fost anulate. Primul și al 3-lea batalion de parașutiști au avansat spre podul de la Arnhem în primele ore
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
nori groși de joasă înălțime, ceea ce a pus probleme uriașe atât aprovizionării pe calea aerului, cât și misiunilor de sprijin aerian. Șapte din următoarele opt zile aveau să aibă condiții meteo dificile, iar, pe 22 și 24 septembrie, toate operațiunile aeriene au fost anulate. Primul și al 3-lea batalion de parașutiști au avansat spre podul de la Arnhem în primele ore după aterizare și au progresat mulțumitor, dar au fost opriți deseori de luptele de hărțuială cu subunități germane. Coloanele lor
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
și s-au apropiat până la 1,5 km de pod cu aproximativ 200 de luptători, doar o șesime din efectivele lor inițiale. Cea mai mare parte a subofițerilor și ofițerilor erau răniți sau fuseseră uciși în luptă. Al doilea transport aerian de trupe, care fusese amânat datorită ceței, a fost lansat cu efectivele complete în zonele desemnate de aterizare, aducând în luptă soldații Brigăzii a 4-a de parașutiști (3 batalioane) și două companii ale Regimentului Staffordshire. Localitatea Grave s-a
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
13:00. Pentru eliberarea acestor zone de parașutare, Regimentul al 508-lea de parașutișiti a atacat în jurul orelor 13:10 și a eliberat zona în 50 de minute, capturând și 16 tunuri antiaeriene și 149 de prizonieri. Al doilea transport aerian, întârziat de ceață, a aterizat deabia la ora 15:30 - elemente ale batalioanelor de artilerie transportate cu planoarele. După 20 de minute, 135 de bombardiere B-24 au lansat în zona de aterizare de o altitudine de 100 m provizii, din
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]