57,196 matches
-
Lunaticul"), care a avut un impact imediat și a fost recunoscut de critici ca fiind o creație literară importantă. El s-a împrietenit, de asemenea, cu confratele scriitor Nikos Kazantzakis, iar în 1914 ei au petrecut patruzeci de zile pe Muntele Athos, vizitând cele mai multe dintre mănăstirile de acolo și ducând vieți de asceți. În anul următor ei au pornit într-un pelerinaj prin Grecia. Cei doi scriitori au fost spirite înrudite, dar au avut opinii foarte diferite asupra vieții. Sikelianos a
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit doar o singură dată. Căpeteniile locale denumite "bey" conduceau regiunea Mani în numele otomanilor. Pe măsură ce puterea otomană intra în declin, munții peninsulei Mani au devenit un bastion al "clefților", bandiți care luptau împotriva otomanilor. Există dovezi că un număr mare de manioți au emigrat în Corsica cândva în timpul perioadei otomane. Petros Mavromichalis, ultimul "bey" de Mani, s-a aflat printre conducătorii
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Am Oved. De asemenea, a mai tradus "Flush: A Biography" de Virginia Woolf. Kalai a fost căsătorit cu pictorița și sculptorița Carmela Kalai. Fiul său este cunoscutul profesor Gil Kalai. Kalai a murit în 1979 și a fost îngropat pe Muntele Măslinilor din Ierusalim. Primăria orașului Ierusalim a numit în 1999 o stradă din cartierul Malha după numele lui.
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
haine țărănești, mulți dintre ei - socotiți a fi de către ruși franctirori, au fost executați. Un grup de legionari fixați pe teren de câtre inamic la "„Podul Bucătarului”" din Câmpulung, s-au retras în parte spre Pojorâta și în parte spre Munții Rarău - de unde fie s-au repliat spre Vatra Dornei, fie au trecut granița spre România. Ulterior, un batalion de legionari aflat mai întâi sub comanda căpitanului Roman și mai apoi a căpitanului Cernăuțean, a intrat în compunerea Diviziei 54 Infanterie
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
hoț și au organizat proteste împotriva lui. Descoperirea sa a inspirat alți vânători de comori și exploratori francezi, ruși, japonezi sau chinezi și exploratori care au luat, de asemenea, din respectiva colecție. În timpul expediției sale din 1906-1908, în timp ce topografia în Munții Kunlun din vestul Chinei, Stein a suferit degerături și a pierdut câteva degete de la piciorul drept. Cea de-a patra expediție în Asia Centrală s-a încheiat cu un eșec. Stein nu a publicat niciun raport, dar alții au scris despre
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
24 de ecoducte ca parte a unui drum proiect de îmbunătățire în 1978 . În Statele Unite, mii de ecoducte au fost construite în ultimii 30 de ani, inclusiv podețe, poduri și pasaje. Acestea au fost folosite pentru a proteja caprele de munte în Montana, salamandra pătată în Massachusetts, muflonii în Colorado, testoasa de deșert în California, și panterele de Florida, aflate pe cale de dispariție, în Florida . Beneficiile derivate din construcției ecoductelor care extind coridoarele de migrație ale faunei peste și pe sub drumurile
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
mortalității faunei sălbatice (a se vedea , , și ). Folosind o varietate de tehnici pentru a monitoriza trecerile în ultimii 25 de ani, oamenii de știință raporteaza ca 10 specii de mamifere mari (între care cerb, elan, urs negru, urs, leu de munte, lupul, și coiot) au folosit cele 24 de ecoducte din Banff în total de 84.000 de ori până în ianuarie 2007 . Cercetarea a identificat și o „curbă de învățare” astfel că animalele au nevoie de timp să se adapteze la
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
a lungul a 40 km din șoseaua interstatală 75 în districtele Collier și Lee din Florida . Aceste treceri sunt special concepute pentru a viza și a proteja specia pe cale de dispariție de panteră de Florida, o subspecie de leu de munte ce se găsește în sud-estul Statelor Unite. Oamenii de știință estimează că mai există doar 80-100 de pantere de Florida în viață în sălbăticie, ceea ce le face una dintre cele mai periclitate mamifere mari din America de Nord (Foster și Humphrey, 1995). Pantera
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
estimate la 1 miliard de dolari. Comunitatea agricolă prosperă din Armero se afla la 50 km este de vulcanul Nevado del Ruiz. În octombrie 1985, geologii columbieni au întocmit un raport ce anunța că acest oraș și altele de la poalele muntelui erau în primejdie iminentă, iar o echipa de vulcanologi italieni au îndemnat cu insistență guvernul să înceapă pregătirile pentru a proteja populația, avertizând că „ce-i mai rău ar putea urma de-abia acum”, dar, cum zilele treceau și nu
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
s-a înălțat până la aproape 11 km în aer. Pentru prima dată, a început să se scurgă rocă topită, iar calota de gheață a început să se topească. Din nefericire, norii i-au împiedicat pe oamenii din satele de la poalele muntelui să vadă că gheața topită și pietrișul se amestecaseră, formând un val de noroi gros de 15 m care începuse să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una dintre aceste alunecări
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
început să se topească. Din nefericire, norii i-au împiedicat pe oamenii din satele de la poalele muntelui să vadă că gheața topită și pietrișul se amestecaseră, formând un val de noroi gros de 15 m care începuse să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una dintre aceste alunecări de teren a îngropat satul Chinchina, ucigând aproape 2.000 de oameni. Alte câteva sate au fost măturate. Lipsit de apărare, orașul Armero se
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
să scrie din adolescență, finalizând românul istoric "Amore e Patria" ("Dragoste și patrie"); apoi, desi studia dreptul la Universitatea din Cătănia, a folosit banii pe care tatăl lui i-a dat pentru a publica "I Carbonari della Montagna" ("Carbonarii de la munte") în 1861 și 1862. Această a fost urmată de "Sulle lagune" ("În laguna") în 1863. Între timp, Verga a activat în Gardă Națională din Cătănia (1860-1864), după care a călătorit la Florența de mai multe ori, stabilindu-se acolo în
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
Una dintre cele mai cunoscute erupții din istorie este cea din 1883, când vulcanul Krakatau, aflat între insulele Java și Sumatra, a erupt cu o forță de 13.000 de ori mai mare decât cea a bombei atomice de la Hiroshima. Muntele situat pe un arc insular în zona de subducție a plăcii indo-australiene a ejectat cantități uriașe de cenușă și pietre, iar explozia s-a auzit de la sute de kilometri depărtare. Erupția a zguduit întreg Pacificul provocând scufundarea insulei pe care
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
s-a auzit și la 4.800 km distanță de punctul exploziei, iar unda de șoc s-a simțit inclusiv în regatul României de atunci. Erupția vulcanului Krakatau a avut loc la doar 68 de ani după erupția distrugătoare a Muntelui Tambora. Cu toate că erupția vulcanului Tambora a fost mai puternică, cea a vulcanului Krakatau a făcut mai multe victime și a devenit mai faimoasă. Arhipelagul indonezian, compus din peste 17.000 de insule, este situat în centrul Cercului de Foc al
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
compus din trei insulițe: Panjang, Sertung și Krakatoa propriu-zisă, o insulă de doar 9 km lungime și 5 km lățime. Oamenii de știință cred că, cel mai probabil, cu mii de ani în urmă, pe locul viitorului vulcan era un munte cu formă conică, având baza de aproximativ 6 km în diametru. Cea mai mare parte a acestui munte era sub nivelul mării. În urma unei erupții ce a avut loc în anul 416 d. Hr., patru zone ale acestui munte s-
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
km lățime. Oamenii de știință cred că, cel mai probabil, cu mii de ani în urmă, pe locul viitorului vulcan era un munte cu formă conică, având baza de aproximativ 6 km în diametru. Cea mai mare parte a acestui munte era sub nivelul mării. În urma unei erupții ce a avut loc în anul 416 d. Hr., patru zone ale acestui munte s-au ridicat la suprafață, formând patru insule mici. O altă erupție, declanșată, se pare, în anul 535 d.
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
un munte cu formă conică, având baza de aproximativ 6 km în diametru. Cea mai mare parte a acestui munte era sub nivelul mării. În urma unei erupții ce a avut loc în anul 416 d. Hr., patru zone ale acestui munte s-au ridicat la suprafață, formând patru insule mici. O altă erupție, declanșată, se pare, în anul 535 d. Hr., avea să atingă proporții mai mari decât cele înregistrate în anul 416 - atât de mari încât, conform geologilor David Keys
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
-și numele de familie în cel de „Ca(n)tacuzino”. Nicol preferă o explicație de al doilea tip și repetă teoria lui Konstantinos Amantos potrivit căreia Kantakouzenos derivă din , sau din localitatea Kouzenas, o denumire a părții de sud a Muntelui Sipylus din apropiere de Smirna. Nicol enumeră unele legături pe care Cantacuzinii le-au avut cu această localitate în secolele al XI-lea și al XIII-lea. Cantacuzinii apar pentru prima dată în timpul domniei lui Alexie I Comnenul, atunci când un
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este " torminosus" (2011). Acest gen cu soiuri care emit mereu un suc, este eterogen, de formă pileată (adică, cu pălărie și
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
reduce infecțiile cu HIV. Acest subiect a provocat certuri și lupte între Xhosa și Zulu; fiecare parte se vede pe sine ca fiind superior celorlalte, fie pentru că menține sau renunță la unele practici. Poporul xhosa s-a stabilit pe pantele munților Amatola și Winterber. Multe râuri se varsă în fluvii în acest teritoriu xhosa, inclusiv fluviile Kei și Fish. Solurile bogate și precipitațiile abundente fac bazinele hidrografice bune pentru agricultură și pășunat. Alimentele tradiționale includ carnea de vită (Inyama yenkomo), carnea
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
de Camillo Marino și Giacomo D'Onofrio, numit după stațiunea de schi Laceno, comuna Bagnoli Irpino din provincia Avellino, unde au avut loc primele ediții. Primele ediții ale festivalului au avut loc în stațiunea Laceno din comuna Bagnoli Irpino, în munții din Alta Irpinia. Locul de desfășurare al evenimentului a fost sugerat de Pier Paolo Pasolini, căruia pădurea montană și peisajul nealterat îi amintea de cultura rurală și de peisajele friuliane, locurile copilăriei sale. La prima ediție Pier Paolo Pasolini, membru
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
șoseaua, intrând pe valea Abrudului și mergând paralel cu DN74A Câmpeni-Abrud. Traseul liniei se încheie la intrarea în orașul Abrud. Linia a fost folosită atât pentru transportul călătorilor cât și pentru transportul de marfă, cum ar fi lemnul exploatat în Munții Apuseni. Traficul pe acest tronson a fost închis în anul 1997 din cauza nerentabilității iar o parte din calea ferată a fost dezafectată. În ultimii ani, pe acest tronson circulau trei perechi de trenuri zilnic: un accelerat și două personale. Trenul
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
românește cunoscută din Biblie ca „Valea Stejarului” (în ebraică:עמק האלה - Valea Terebintului, în arabă:وادي السنط - Wadi as-Sunt) este o mică vale îngustă în regiunea Shfela din Israel, la sud de orașul Beit Shemesh care leagă această regiune cu Munții Iudeei. Este menționată în Biblie, în Cartea Samuel I (pentru creștinii ortodocși Cartea I a Regilor) 17,2, care localizează în această zonă o tabără unde s-au cantonat israeliții în timpul luptei dintre David și Goliat. Numele văii - Emek Haelá
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice de arhitectură. (Editură Simetria) s-a născut în 1891 în Vlaho-Clisura, o mică localitate din munții Macedoniei, într-o familie de aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir), în Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii Superioare de
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul 614, un cartier bizantin din afara zidurilor cetății și un fragment din zidul cetății din vremea mamelucilor Ayubizi. În anii 1994-1996 împreună cu Yaakov Billig, Reich a descoperit o parte din Strada herodiană de lângă Muntele Templului și de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat lângă Poarta Hulda de est a Muntelui Templului. Între anii 1995-2010 Ronny Reich și Eli Shukron au efectuat excavații îndelungate în Orașul lui David din Ierusalim.O însemnătate deosebită
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]