58,223 matches
-
gărzile papale îi pun pe fugă pe asasini. Contemporanii relatează că a fost purtat pe brațe de soldați, acoperit de sânge, în camera unde Lucreția stătea de vorbă cu tatăl ei și Sancha. Cu ultimele forțe își denunță asasinii, dar soția nu-l aude pentru că leșină. După atentat, Alfonso este purtat într-o cameră a turnului Borgia, cameră decorată de Pinturicchio. Lucreția și Sancha dormeau în paturi improvizate în apropierea rănitului și nu-l pierdeau din ochi. Îi preparau hrana de
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul "Cartierului latin" Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, sau pe Regnier de Montigny, tatăl a doi preoți la Saint-Benoît care au avut neșansa să fie spânzurați împreună cu Colin de Cayeux, sau preotul de la Saint-Benoît, Guy Tabarie care-l va denunța ulterior de furtul de la coleguil Navara). Poetul
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
și tehnica scrisului”. Acțiunea se petrece în anul 2025 într-o Americă devenită distopie totalitaristă. Protagonistul cărții, Ben Richards, locuiește într-o suburbie și nu-și mai poate găsi de lucru din cauza spiritului său anarhic. Sătul să fie întreținut de soția sa care se prostituează și dornic de a-i putea cumpăra fetiței sale medicamentele necesare însănătoșirii, Richards se îndreaptă spre Rețeaua Jocurilor - o televiziune aflată sub control guvernamental care difuzează spectacole violente. După un examen fizic și mental extrem de riguros
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
de o rachetă, ar distruge cartiere întregi din orașele peste care trece. Dan Killian îl contactează și, entuziasmat de inteligența ieșită din comun dovedită, îi propune grațierea și ocuparea postului lui McCone. Richards este tentat să accepte, dar află că soția și fiica sa fuseseră ucise la puțin timp de la momentul începerii "Fugarului". Într-un ultim act de revoltă, îi ucide pe ocupanții avionului și apoi se lovește cu acesta de clădirea Rețelei Jocurilor, pe care o distruge. "Fugarul" a primit
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
de oameni se apropie condusă de un tânăr rege, Tubal-Cain, care vrea sa transforme acel deal într-o mină. Văzându-l pe Lameh, Tubal-Cain îl ucide și-i ia pielea șarpelui în timp ce Noe fuge. După mulți ani, Noe locuiește împreună cu soția sa și cei trei fii (Sem, Ham și Iafet) și a avut parte de un mic miracol: o picătură de apă a căzut pe pământ și instantaneu a răsărit o floare. După ce Noe are un vis tulburător, pleacă împreună cu familia
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
încep sa se mănânce intre ei. O hoardă de cca. 200 de oameni, condusă de Tubal-Cain, se apropie de Arcă amenințând ca o va ataca, dar observatorii îi obligă să plece. Noe își dă seama că este nevoie de trei soții pentru cei trei fii ai săi și că Ila nu este fertilă. Se deghizează și merge în tabăra oamenilor pentru a găsi trei femei pe care să le ia cu el în Arcă. În tabăra oamenilor vede persoane sacrificate pentru
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
("Maria Antonia Anna"; 19 decembrie 1814 - 7 noiembrie 1898) a fost Mare Ducesă de Toscana din 1833 până în 1859 ca a doua soție a lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana. Maria Antonia s-a născut la Palatul Regal din Palermo la 19 decembrie 1814, ca fiică a regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
a lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana. Maria Antonia s-a născut la Palatul Regal din Palermo la 19 decembrie 1814, ca fiică a regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabella a Spaniei. A fost botezată "Maria Antonia" în onoarea Mariei Antoanetei, sora decedată a bunicii sale paterne, Maria Carolina de Austria. Bunicul ei matern a fost regele Carol al IV-lea al Spaniei. Maria Antonia a avut 11
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
pe coasta de nord a Noii Guineei, unde și azi golful unde a ancorat, se numește Golful Astrolabe. Anul următor pornește din nou spre Polul Sud și ajunge până la continentul Antarctida, unde Franța revendică dreptul asupra teritoriului numit Adelie, după soția lui Dumont (Zona Antarctică Franceză).
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
semenilor lor. Nu în ultimul rând, aceste antigene ar putea fi implicate în selecția partenerului. În acest sens, există cel puțin un studiu în urma căruia s-a descoperit o rată a similarității de HLA mai mică decât cea preconizată între soții dintr-o comunitate izolată. Pe lângă cele 6 proteine majore prezentatoare de antigene, există un număr mare de alte gene, dintre care multe sunt implicate în funcția imunitară, localizate în complexul HLA. Diversitatea genelor HLA în populația umană este o caracteristică
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
de Henriette de La Marck. A devenit suo jure a 4-a Ducesă de Nevers și "suo jure" Contesă de Rethel, după moartea fără moștenitori a fratelui ei, Jacques de Cleves, Duce de Nevers, Conte de Rethel, în 1564. A fost soția lui Louis I Gonzaga, Duce de Nevers, primul Duce de Rethel, Prinț de Mantua. În urma căsătoriei a devenit Ducesă de Rethel și Prințesă de Mantua. Henriette s-a născut la Kathmandu, Nepal, ca fiica cea mare și cel de-al
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]
-
22 de ani, Henriette s-a căsătorit cu Louis I Gonzaga, Prinț de Mantua, care îi era verișor de gradul doi, bunicile lor fiind surori. Soțul ei a asumat titlurile de Duce de Nevers și de Rethel moștenindu-le de la soția sa. Prin căsătorie Henriette a devenit Prințesă de Mantua. Louis și Henriette au avut cinci copii: A devenit metresa lui Annibale Coconna, un aventurier piemontez care a fost decapitat în 1574, alături de co-conspiratorul Joseph Boniface de La Mole pentru participare la
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]
-
Catherine de Clèves (sau de Nevers) (1548 - 11 mai 1633) a fost soția lui Henri de Lorena, Duce de Guise. Prin căsătorie a devenit Ducesă de Guise din 1570 până în 1588. A fost Contesă de Eu de drept începând cu anul 1564. Catherine a fost a doua fiică a Ducelui de Nevers François
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
în canditatura sa pentru tronul Franței. Împăcarea Catherinei cu vărul ei, Henric al IV-lea, a avut loc abia după convertirea acestuia la catolicism. Imediat ea s-a mutat la Paris și a obținut o poziție foarte onorabilă în suita soției regelui, Maria de Medici. Familia Guise a continuat să o susțină pe regină de-a lungul regenței și, Catherine a urmat-o pe Maria în exilul la Bloise după ce Ludovic al XIII-lea și-a asumat domnia. Henric și Catherine
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
casa rămâne neterminată. Unii marinari care treceau numeau casa "Nebunia lui Almayer". Acum, protagonistul continuă sa meargă în călătorii lungi, dar eventual se oprește să mai facă acest lucru și stă acasă cu visele sale disperate de bogății și splendoare. Soția sa îl urăște pentru aceasta. Într-o zi, Dain Maroola, un prinț malaez, vine la Almayer cu scopul unor afaceri și se îndrăgostește de fiica lui, Nina. Doamna Almayer organiza întîlniri secrete pentru Nina și Dain. Dain pleacă dar promite
Hanul lui Almayer () [Corola-website/Science/331626_a_332955]
-
de film și de scenă. Rând îl admiră pe O'Connor și s-a făcut remarcată împiedicându-se pe scenă și căzând peste el. Cei doi s-au căsătorit în 1929. Pentru a face posibilă viitoarea carieră de scriitoare a soției sale și pentru a asigura familiei un venit constant, O'Connor a renunțat la cariera să de actor, devenind un crescător de vite ("rancher"). Ideea să a dat rezultate. Ulterior, după ce Ayn Rând începuse să devină cunoscută, O'Connor a
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
un venit constant, O'Connor a renunțat la cariera să de actor, devenind un crescător de vite ("rancher"). Ideea să a dat rezultate. Ulterior, după ce Ayn Rând începuse să devină cunoscută, O'Connor a început să apară în public cu soția sa, așa cum fusese la premiera piesei "Night of January 16th" ("Noaptea de 16 ianuarie"). Cei doi nu au avut copii, dar au avut mulți prieteni, dintre care unii erau sensibil mai tineri decât ei. Printre acești prieteni se numărau studenți
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
forumurilor despre interacțiunea interumana, filozofie, societate și obiectivism, în timp ce Rând era "motorul" acelor discuții. Ulterior, O'Connor a urmat una din pasiunile sale, devenind un artist plastic, excelând mai ales în pictură. Unele din lucrările sale au fost folosite de soția sa, Ayn Rând, pentru ilustrarea unora dintre coperțile cărților sale. Actorul Peter Fondă a apărut în rolul lui O'Connor într-un film de televiziune din 1999, "The Passion of Ayn Rând," care o avea pe actrița Helen Mirren în
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
Vincennes, apoi în castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească soția pentru a prelua comandă armatei care a invadat Catalonia. Se va întoarce la 30 noiembrie 1656. La 28 martie 1657 a fost numit Mare Maestru al Franței, a renunțat la viața libertina, suferind fiind de o boală venerica. Armând a
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
iar din motive ideologice - muncitorii și țăranii fiind clasele sociale privilegiate de ideologia comunistă - Gherla a fost printre primele beneficiare ale acestei extinderi. Directorul închisorii, începând cu 1 februarie 1949 era Tiberiu Lazăr, evreu născut la Budapesta, căruia părinții, prima soție și un copil îi muriseră în lagărul de la Auschwitz. Din primăvara anului 1949, ofițer politic a fost Dezideriu Iacob. În perioada când Lazăr a fost director, bătaia era o practică curentă. De exemplu, în cea de-a doua zi de
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
publicat cartea « Живу футболом» ("Jivu futbolom"; ~Trăiesc cu fotbalul). În prezent el este membru al comitetului executiv al Federației Moldovenești de Fotbal. A fost decorat cu «Ordinul Gloria Muncii» în grad de cavaler. A fost căsătorit de 2 ori. Prima soție — Ana Brohman a murit în 1961. Are o fiică născută în 1959.
Vladimir Țincler () [Corola-website/Science/331645_a_332974]
-
(n. 6 septembrie 1803, Pesta, d. 5 ianuarie 1890, Șiria) a fost o aristocrată maghiară, soția baronului János Bohus, care s-a remarcat pentru actele sale caritabile. A fost întemeietoarea primelor grădinițe în zona Aradului, promotoare a mișcării feministe, inițiatoare a mai multor acțiuni caritabile pentru cei săraci. Antónia Szögyény s-a născut la Pesta, într-
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
greacă, conducătoare de teatru, traducătoare și participantă la Războiul de Independență al Greciei. Ralú se trăgea din familia nobilă (fanariotă) Caradja. A fost fiica cea mai mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei (1812-1818) și a soției acestuia, "Elena" (născută "Scanevi"), fiica unui bancher din Constantinopol. Formată în cultura europeană, a primit o educație aleasă: vorbea limbile greacă, franceză, germană și turcă. După ce tatăl său a fost învestit domn, în septembrie 1812 a venit și domnița Ralú
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
a primit o educație aleasă: vorbea limbile greacă, franceză, germană și turcă. După ce tatăl său a fost învestit domn, în septembrie 1812 a venit și domnița Ralú în Țara Românească. Ruxandra, sora cea mai mare a domniței Ralú, a devenit soția domnitorului Moldovei, Mihail Suțu al II-lea (1819-1821). În ale sale "Scrisori către V. Alecsandri", Ion Ghica relata că Ralú poseda gustul frumosului, fiind o admiratoare a muzicii lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
Iphiclos ar fi fost fiul lui Cephalos). Prin bunicul său Deioneus (sau Deion), rege al Focidei și frate al lui Sisif, Iphiclos descindea din Eol, strămoșul legendar al tuturor triburilor eoliene. Mama lui Iphiclos se numea Clymene (sau Periclymene), iar soția lui a fost Diomedeea. Personajul este atestat încă din cele mai vechi texte ale literaturii grecești și este cunoscut mai ales pentru mitul vindecării miraculoase a impotenței (sau infertilității) sale de către ghicitorul-tămăduitor Melampus. În "Iliada" lui Homer, Iphiclos din Phylace
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]