57,908 matches
-
între anii 1817 și 1980. Ea a fost fondată de către editorul William Blackwood și a fost inițial numită "Edinburgh Monthly Magazine". Primul număr a apărut în aprilie 1817 sub redacția lui Thomas Pringle și James Cleghorn. Revista nu a avut succes, iar Blackwood i-a concediat pe Pringle și Cleghorn și a relansat jurnalul ca Blackwood's Edinburgh Magazine sub propria redacție. Jurnalul a adoptat în cele din urmă un nume mai scurt și de la relansare s-a făcut referire adesea
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
de mai târziu precum Charles Dickens, surorile Bronte și Edgar Allan Poe; Poe chiar a satirizat obsesiile revistei în „Loss of Breath: A Tale A La "Blackwood"” și „How to Write a Blackwood Article”. Revista nu și-a mai recăpătat succesul anterior, dar a continuat să aibă un public constant de-a lungul Imperiului Britanic în rândul celor din Serviciul Colonial. Un triumf de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost prima publicare a nuvelei "Heart of Darkness" de Joseph Conrad
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
a cărnurilor, coacerea produselor de panificație tip pita și împachetarea ingredientelor în lipie. Produsul de bază ”souvlaki” nu este identic celui din Grecia având o rețetă proprie. Primul restaurant Spartan a fost inaugurat în Iulius Mall Suceava în august 2012. Succesul acestuia a contribuit la deschiderea unei noi locații în Uvertura Mall Botoșani, urmând ca din 2014 să fie deschise publicului locații francizate în Timișoara, București, Cluj și în principalele orașe ale țării. Cu prilejul inaugurării celei de-a patra locație
Spartan Restaurant () [Corola-website/Science/336403_a_337732]
-
s-a modificat substanțial de atunci. Comunitatea Economică Europeană (CEE) a fost formată în 1957. Regatul Unit (UK), a făcut cererea de aderare pentru prima dată în 1961, dar acest lucru a fost respins de către Franța. Următoarea cerere a avut succes și Marea Britanie a devenit membru în 1973. Doi ani mai târziu, un referendum a validat cu 67% continuarea calității de membru. Integrarea politică a câștigat o mai mare concentrare atunci când Tratatul de la Maastricht a instituit Uniunea Europeană (UE) în 1993, care
Referendumul asupra menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/336405_a_337734]
-
predat-o la Columbia Business School începând cu 1928, ulterior rafinată împreună cuDavid Dodd prin edițiile succesive ale cărții "Security Analysis". Graham a avut mulți discipoli de-a lungul vieții sale, mulți dintre ei ajungând la rândul lor investitori de succes: Warren Buffett, William J. Ruane, Irving Kahn, Walter J. Schloss și alții. Buffett, care îl creditează pe Graham ca fiind unul dintre mentorii săi, îl descrie ca fiind a doua cea mai influentă perosoană din viața sa după tatăl său
Benjamin Graham () [Corola-website/Science/336409_a_337738]
-
a schimbat numele în pentru a reflecta faptul că Broșe Fahrzeugteile GmbH & Co. KG a devenit noul sponsor principal. În acest sezon echipa a câștigat al doilea sau titlu de campion. În 2007-2008, echipa nu a reușit să-și consolideze succesul din anul precedent și a fost eliminată în primul tur al Euroligii, după ce a câștigat două jocuri. În mai 2008, Broșe Baskets nu a reușit să-și apere titlul din campionat, pierzând la EWE Baskets Oldenburg în sferturile de finală
Brose Baskets () [Corola-website/Science/336447_a_337776]
-
de jocuri. În semifinale, Broșe Baskets a trecut Artland Dragons, câștigând trei din cele cinci jocuri, câștigând și finală împotriva ratiopharm Ulm 3-0. Aceste victorii au dus la a doua dublă consecutivă (câștigarea cupei și a campionatului). Parțial datorită acestui succes, mai mulți jucători au semnat contracte mai mari cu alte echipe la finalul sezonului, ceea ce a însemnat că nu a fost posibil să se păstreze aceeași echipa și pentru sezonul următor. Tibor Pleiß și Marcus Slaughter s-au transferat în
Brose Baskets () [Corola-website/Science/336447_a_337776]
-
împinge către sinucidere. Chiar dacă nu se ridică la valoarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930) de Camil Petrescu, "Întunecare" rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor. Romanul a fost ecranizat ulterior de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim ce a avut premiera la 9 iunie 1986. Provenit dintr-o familie modestă ce trăia într-un sat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și Gheorghe Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed. Mi-nerva, București, 1986.) Criticul literar Mihai Gafița considera că apariția romanului "Întunecare" a marcat începutul unei etape fundamentale în activitatea literară a lui Cezar Petrescu, care a dat măsura personalității sale creatoare. Succesul primei ediții a determinat Editura Cartea Românească (ce refuzase inițial publicarea pe motiv că-i va aduce pierderi financiare) să se ofere să editeze edițiile următoare, iar apoi cartea a trecut, împreună cu altele, la Editura Cugetarea - Georgescu Delafras. Au avut
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
rural (la moartea mamei și în turneul electoral cu Lică Cartojan), cât și prin discuțiile purtate pe front cu soldații proveniți de la țară. Frământările sunt încă slabe, dar se simte cum cresc. Romanul "Întunecare" a avut parte de un mare succes comercial și de un succes critic parțial la momentul apariției sale, criticii literari considerând că acesta a contribuit la creșterea interesului publicului românesc pentru romanul original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în turneul electoral cu Lică Cartojan), cât și prin discuțiile purtate pe front cu soldații proveniți de la țară. Frământările sunt încă slabe, dar se simte cum cresc. Romanul "Întunecare" a avut parte de un mare succes comercial și de un succes critic parțial la momentul apariției sale, criticii literari considerând că acesta a contribuit la creșterea interesului publicului românesc pentru romanul original. Apariția cărții a fost întâmpinată cu elogii de scriitorii și criticii epocii precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Philippide
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de vedere psihologic ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Mateiu Caragiale. Eseistul și sociologul Mircea Vulcănescu susținea însă că scrierile lui Cezar Petrescu sunt semnificative pentru că se înscriu într-o tradiție literară românească, chiar dacă au scăderi artistice. Iritat de succesul la public al romanelor lui Cezar Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a început în anul 1955 prin decret al Comitetului Central al PCUS, fiind primul radar de mare putere în gama VHF care a fost dezvoltat de către Uniunea Sovietică. Radarul a fost acceptat în serviciu în anul 1959 după finalizarea cu succes a programului de testare a radarelor. P-14 a fost dezvoltat sub conducerea lui V.I. Ovsyannikov de către biroul de proiectare SKB, o divizie de stat numită ”V.I. Lenin”, predecesorul actualului Institut de Cercetări pentru Inginerie Radio din Nijnâi Novgorod (NNIIRT
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
orașul Iași pentru Constantă, incepand să lucreze ca dansator pentru teatrul Liric. Jul Baldovin debutează solo. În 2002 colaborareaza cu Cătălin Ungureanu, grupul numindu-se "La FIX" În 2003 o cunoaște pe Cătălina Beta, cu care începe un duet de succes, cei doi având nenumărate apariții în media, precum și în festivaluri folk naționale. Colaborarea se încheie în primăvara anului 2005 În vara anului 2005 Jul reia mai vechiul său proiect preferat, si reîncepe colaborarea cu George Baldovin. Cei doi participa sub
Jul Baldovin () [Corola-website/Science/336556_a_337885]
-
la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca , Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina Macri, M. Giurgea și Maria Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu. Alături de "Akim" (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești. Piesa are un deznodământ grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el însuși a fost un desenator, ilustrator și copist excepțional, și soția lui a fost implicată în publicații, pictând ilustrații pentru cărți, sprijinită de fiica lor Clemence. Micologul
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
din Ungvár, obținând întăriri seminificative, a forțat pe unitățiile cehoslovace să se retrage din teritoriul Transcarpatiei, iar la 17 martie a ajuns la Pasul Ujok. La 18 martie, o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy a vizitat pe teritoriile ocupate
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
a început dezvoltarea stației de detectare a mijloacelor aeriene care zboară la mică înălțime, în gama undelor decimetrice ”Tropa” - radarul P-15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
camioane tot-teren de tip Ural). În același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
imperiu egiptean care să cuprindă tot nord-estul Africii, inclusiv Etiopia și izvoarele Nilului. După ocuparea Massawei, egiptenii au început o campanie de cuceriri spre sud în zona Tigray și spre est spre Sultanatul Awsa al afarilor. Etiopienii au încercat fără succes să pună capăt ostilităților pe căi diplomatice și apoi, la 3 octombrie 1875 s-au declarat în stare de război cu Egiptul. Împăratul Yohannes al IV-lea a încredințat conducerea armatei pe frontul împotriva invadatorilor egipteni colaboratorului său cel mai
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
suferite de nordul Etiopiei în urma războiului cu mahdiștii, căderea provinciei tigre Merb Melesh în mâinile italienilor și o secetă grea (Kefu Ken - „Vremea cea rea”) care lovise de asemenea nordul țării l-au impiedicat pe Mengesha Yohannes să reziste cu succes în fața lui Menelik. Afland stirea despre moartea lui Yohannes al IV-lea la 10 martie 1889 , Menelik s-a proclamat împărat și după căteva săptămâni a obținut recunoașterea autorității sale pe tot cuprinsul imperiului. După ce s-a încoronat, a semnat
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
friand"" care se referea la un cunoscător al mâncărurilor și vinurilor bune, a fost unul conștient; "gourmand" și "gourmet" au dobândit conotația lor modernă mai întâi în almanahurile lui Grimod, care, printre alte inovații, au fost primele ghiduri de restaurante. Succesul "Almanahurilor" i-a încurajat pe Grimod și pe editorii săi să publice periodicul lunar "Journal des Gourmandes et des Belles", care a apărut pentru prima dată în ianuarie 1806. Consiliul de redacție era format din prieteni (acei ""Dîners du Vaudeville
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
voluntari, sentimentele care i-au animat pe cei care au solicitat admiterea în rândul voluntarilor și obstacolele foarte frecvente care s-au ivit în absența unui sprijin solid din partea autorităților române. Din paginile publicației a reieșit permanent încrederea atât în succesul victoriei Aliaților împotriva „barbariei prusace” și asupra prăbușirii inevitabile a Austro-Ungariei, cât și în realizarea statului național unitar român și recunoașterea acestui act de către puterile învingătoare, astfel încât prizonierii să aibă încredere că se angajează într-un demers cu sorți de
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
ebraică.Între artiștii pe care i-a recrutat la Li La Lo s-au numărat actrița, cântăreața și dansatoarea Doroteea Livio și intrumentistul și dirijorul Paul Kosla care a înființat în cadrul ansamblului o orchestră de jazz și estradă. Perioada de succese pe care George Val a inaugurat-o, s-a numit în istoria ansamblului Li La Lo „perioada românească”. La finele anului 1952 el a părăsit teatrul Li La Lo pentru a înființa un nou ansamblu de teatru numit „Do Re
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
o vară cu noul său grup de prieteni, Amy Evans începe liceul la Saint Laurent și se împretenește cu Vanessa Collins, sora lui Jacob Collins, cu care începe o trupă rock feminină, numită Missing, dar care nu are prea mult succes. Evans află că Vanessa era lesbiană și că de fapt aceasta îi împiedica potențiala relație cu Jo Lockley, chitaristul trupei The Dolls. Evans își amintește de vechiul ei prieten, Mark Demise, cu care se decide să înceapă o trupă duo
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]