65,481 matches
-
în sala de așteptare, zona de tranzit, a aeroportului, de unde vom reveni în avion. Indicația era să nu ne luam bagajele de mână cu noi. Mi-am dat seama că se relua negocierea privind soarta românului forțat să se întoarcă acasă. Am ieșit printre ultimi din avion, pentru a vedea ce se va întâmpla cu arestatul. Patru dintre pasageri, împricinatul, însoțitorul lui și cei doi din securitatea navei, nu au coborât din avion. Nu știu cum au procedat cu poliția elvețiană, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
decât era necesar. În Aeroportul Otopeni mă aștepta Dacia de la M.A.E., de fapt de la Direcția de Protocol, care o adusese și pe Nicoleta, să mă întâmpine, neștiind că avea să mă aștepte mai bine de o oră. Reîntoarcerea acasă mi se părea mai palpitantă, comparativ cu revenirea de la Helsinki, tot după trei luni de absență; aceasta mi se părea mai așteptată, atât de mine, cât și de cei dragi de acasă. Luni, la minister, am făcut traseul normal de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă aștepte mai bine de o oră. Reîntoarcerea acasă mi se părea mai palpitantă, comparativ cu revenirea de la Helsinki, tot după trei luni de absență; aceasta mi se părea mai așteptată, atât de mine, cât și de cei dragi de acasă. Luni, la minister, am făcut traseul normal de convorbiri cu directorul Direcției, cu adjunctul de ministru coordonator, cu primul adjunct al ministrului, Aurel Duma, unde am avut prima surpriză de proporții, când, după ce m-a ascultat, fără să-mi pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înainte de renumita ședință de partid, unde îl înfruntasem deschis, ridiculizându-i proasta înțelegere a misiunii lui în fruntea ambasadei din Peru. Îmi dădeam seama că, de fapt, nu poziția mea fermă împotriva făcăturii de a-l sancționa și apoi trimite acasă, ca incompetent, pe colegul de la secția economică îl pornise împotriva mea pe cel ce conducea misiunea diplomatică a României din Lima, ci faptul că îmi făceam datoria, așa cum mi se indicase de către conducerea ministerului, și nu eram doar un executant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște, înainte de a o oferi ministrului. Am citit cele 12 pagini cu nerăbdarea stârnită de perspectiva reîntoarcerii la grafia latină a teritoriului românesc smuls pentru a doua oară din trupul patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sprijinit rezolvarea a o seamă de situații delicate, dintre care aș aminti numai solicitarea lui Ion Iliescu de la orele 6-7 dimineața de a-i procura ustensilele necesare igienei cavității bucale și cele pentru bărbierit, întrucât nu fusese în noaptea respectivă acasă, lucrând se pare la conturarea F.S.N.-ului, sau solicitările altor persoane din conducerea nouă, care tocmai se instala, de a afla, la ore nocturne, cum se poate lua legătura telefonică cu Moscova sau Budapesta, sau măcar cu ambasadele lor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dragoste pentru că ne impresiona prin claritatea expunerii și ținuta sa vestimentară impecabilă. La testarea cunoștințelor era foarte exigent, dar și foarte drept. Acorda o deosebită atenție elevilor cu înclinații poetice, pe care, în afara orelor de școală, erau oaspeții săi acasă pentru îndrumări. Pe lângă profesorat, a îndeplinit și funcția de inspector școlar. - Ca poet era unul dintre intelectualii cei mai respectați ai orașului Bolgrad. Generația lui, a lui T. Nencev, Ecaterinei Cavarnali, lui Chiril Cuțarov au conferit orașului mic de stepă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o respect cu sfințenie? Erau întrebări fără răspuns, căci acasă mama era mai mult decât ocupată îngrămădind conserve în doi saci, împachetând cele strict necesare dar și cele socotite mai de preț din lucrurile casei. Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât își sfârșea seară de seară rugăciunile cu același “Și dă, Doamne, s-ajung acasă între pereții mei”... Ajunsesem în cadrul unei vizite organizate în 1979 cu „chemare” din partea unei nepoate a bunicii care mai trăia în satul Cerlena Mare, pe vremuri din fostul ținut al Hotinului. Aici părinții, care-și schimbau localitatea în funcție de repartizările de
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
fi foarte grea și nesigură, o atmosferă imposibilă, nu știu ce se va mai întâmpla, fie cu depozitele noastre, fie chiar cu noi....nici o măsură nu se poate lua acum...”. El sugerează că, îndată ce lucrurile se vor mai liniști, Tezaurul trebuie adus acasă sau dus în altă parte. De altfel, ministrul de Finanțe, Nicolae Titulescu, ducea de mai multe luni tratative cu reprezentanții Aliaților, pentru “transferul” valorilor de la Moscova, dar, informa Titulescu pe Guérin, aceștia “refuză să garanteze securitatea și guvernatorul Băncii Naționale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în Basarabia trupe care să păzească aceste depozite, misiune care i-a fost ușurată atunci când, terorizat și sătul de actele de tâlhărie la care se dedau fără încetare și de mai multă vreme trupele rusești care, pentru a se întoarce acasă traversau obligatoriu Basarabia, „Sfatul Țărei“ a adresat Guvernului Regal, la cererea întregii populații, rugămintea de a trimite de urgență trupe suficiente pentru a apăra viața, onoarea și averea harnicei și pașnicei populații a acestei provincii. Acest apel nu putea rămâne
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să se procedeze la iscălirea tratatului, m-a chemat să asist și eu. Era în dimineața zilei de 4 august 1916, ora 11, pe o căldură tropicală. Ca să nu se poată afla nimic, scena nu s-a petrecut la Brătianu acasă, unde obișnuia să primească pe toți diplomații, ci în casele lui Vintilă Brătianu din Strada Țăranilor. Cuvântul de ordine a fost ca toți să venim pe căi deosebite și pe jos. Cu Brătianu am fost la Procopiu, în Strada Dumbrava
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a ne primi la ei și a ne mângâia în nespusa noastră durere. Vom putea noi uita vreodată această dragoste frățească ? și vom putea mulțumi după cuviință lui Dumnezeu că, într-o vreme când nu mai puteam lucra la noi acasă pe tărâm cultural, am găsit aici putința de a fi măcar cât de cât folositori neamului ? Însăși foaia noastră, care vrea să aducă moldoveni, atât de însetați de cultura națională. Ei vin și ne cer ca în scrisul nostru să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tovarășa”, a aflat că Anghel și-a făcut brățara. L-a eliberat din funcție, atât pe el, cât și pe viceguvernatorul Oprea. Acțiunea nu s-a oprit la aceste destituiri. După un timp, într-o noapte, am fost chemat de acasă la cabinetul guvernatorului fiind anunțat că președintele țării, Nicolae Ceaușescu, va veni a doua zi în control. Intuind pericolul care ne amenința, guvernatorul Vasile Malinschi îmi solicită părerea dacă nu ar fi mai bine ca „tovarășul” să fie îndrumat la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și a suportat mai multe intervenții chirurgicale. Conjunctura dar și străduința personală l-au ajutat să învețe și să vorbească mulțumitor șase limbi străine, care i-au fost de mare folos apoi în viață. La începutul anului 1918 se întoarce acasă, având statut de invalid de război, pentru care beneficiază de unele înlesniri materiale și financiare. Împărtășește cu alți localnici bucuria unirii Bucovinei cu Țara Mamă, din noiembrie 1918. În anul 1920 se căsătorește și alături de mama se bucură de cei
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
scene oribile, mai ales împotriva unor familii de evrei. De multe ori zvonuri alarmiste ne scoteau din casă, după care reveneam înapoi. Povestea mamei după arestare, am aflat-o mai târziu, când după multe luni a reușit să se întoarcă acasă. Mama era o femeie deosebită, energică și foarte bună gospodină. Absolvise 7 clase în limba germană, a știut să transmită copiilor ei dragostea de carte și a urmărit să ne dea o educație sănătoasă. Dorința ei din vara anului 1940
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
germane. Aceasta a fost șansa mamei mele și a celorlalte femei să scape de o deportare sigură sau poate chiar de moarte. Ofițerul care conducea escorta a hotărât, în cele din urmă, să le de-a drumul, să se întoarcă acasă. Erau desculțe, cu picioarele umflate și crăpate și așa au pornit către primul sat aflat în drumul lor. La un momemt dat, au auzit focuri de mitraliere după care s-a lăsat o tăcere suspectă. Acolo și-au găsit sfârșitul
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
seară, ajunși în alt sat rugau pe oameni să le adăpostească și să le dea ceva de mâncare. După câteva săptămâni au ajuns la Cernăuți. Acolo s-au despărțit. Nu le era frică, erau în “casa“ lor, în Bucovina. Venind acasă cu trenul, într-o stare critică, a fost dusă la Cernăuți și internată în spital, timp de trei luni. În 1942, se căsătorește sora cea mare, Olga, cu ofițerul Apalaghiei Sava, de la Regimentul 8 Vânători, din Cernăuți. Nunta a durat
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Am aflat mai târziu că, după plecarea în refugiu, casele celor plecați au fost incendiate de către partizani. Rudele noastre care au rămas pe loc, au fost deportate în Siberia și Extremul Orient. După moartea lui Stalin au reușit să revină acasă, unde au găsit casele lor ocupate de “noi“ proprietari, fiind nevoiți să accepte această stare de lucruri și să și construiască alte locuințe. Dar vremea a trecut peste toată această tragedie, dorința de viață și experiențele tragice prin care am
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
și aștepta să fie Împărțită mâncătorilor totdeauna flămânzi. Ne urcam apoi rapid În carul pregătit cu de toate (unelte, mâncare, apă, haine pentru o eventuală ploaie etc.) și plecam pe la unchiul Milian și de acolo, ambele familii, la câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară până În iarnă. Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a desfășurat normal până la vizita medicală. Lele dragă, i-a spus doctorul de plasă din Șeica Mare, Mamei care mă Însoțea, de ce vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat rezultatul, mătușa Anghelina și nenea Marincaș le-a propus părinților un alt plan de acțiune
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de ce vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat rezultatul, mătușa Anghelina și nenea Marincaș le-a propus părinților un alt plan de acțiune, pe care și l-a Însușit și directorul școlii din Axente, Învățătorul Gheorghe Jarcău, apropiat de familie. Urma să continui și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca șef al reviziei de vagoane CFR din Sibiu, deci șeful mătușii Anghelina. Era o găzduire provizorie până la găsirea unei locuințe proprii. Numărul copiilor adoptivi ai mătușii Anghelina a crescut astfel la trei. O echipă de joc cum n-aveam acasă. Rezultatele școlare au fost pe măsură: șeful nostru, Negrea Vasile, a rămas repetent; eu și Mitică am promovat, dar nu m-am remarcat decât ca un elev cuminte și mediocru, ca pregătire profesională. Bun pentru ucenicia la Întreprinderea Rieger. N-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În singurătate pe malul stâng al Bistriței, urmărind, transpus În lumea basmelor, trecerea plutașilor cu strigătul lor de lebădă sălbatică. Îi urmăream, aproape seară de seară, ore Întregi, cu o dragoste nemărginită și adesea le duceam comenzile ritmice cu mine acasă, adormind În cântecul lor. După ani, am mai trecut de multe ori prin Piatra Neamț, să-i arăt și lui Milly lumea visurilor mele... Dar, plutașii dispăruseră ... și cu ei, tot farmecul locului. Apariția unei enzootii de viroză respiratorie la unitatea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
după ziua Sutașului Cornelius, d-na dr. Constanța Adameșteanu, viitoarea nașă de botez ne-a propus numele Cornelia. Eu iam adăugat și numele Mamei, Emilia. Primul nume a Învins, al doilea a rămas doar În scripte. Am revenit toți trei acasă și am văzut-o, apoi, zilnic dând noi semne de integrare În lume. A venit s-o vadă și Bunica Veronica din Axente Sever și a supravegheat-o alături de Ciuchi până după zilele Crăciunului. A doua zi de Crăciun a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]