57,942 matches
-
Blair s-a modelat după Mick Jagger, și a declarat că se bucura printre colegii săi de o reputație tânăr șmecher dornic să iasă în evidență. Profesorii săi, erau mai puțin impresionați de comportamentrul său: biograful său John Rentoul a notat că "Toți prfesorii cu care am discutat... au spus că era o durere în partea posterioară și că erau foarte bucuroși să îl evite." După Fettes, Blair a trăit o perioadă de timp la Londra, unde a încercat să-și
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
și acorduri pentru realizarea obiectivelor, soluții de proiectare a construcțiilor, marketing, relații cu furnizori și rețele de distribuție etc. Facilitățile fiscale acordate investitorilor în Parcul Industrial Hunedoara: Printre avantajele comparative pe care le oferă Parcul Industrial Hunedoara pentru investitori se notează: La toate acestea este de adăugat faptul că România începe să devină o piață emergentă și atractivă pentru investițiile străine. Relansarea activității economice începând din anul 2000, progresele în plan politic, admiterea în NATO începând din anul 2004 și Uniunea Europeană
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
Omului fără însușiri" scrie recenzii despre "Contemplare" și "Fochistul" și chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene. Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
al acestuia, * κο-ρFος (transcris de altfel în codul beta astfel: kou=ros). Cititorii proto-Ionieni ai glifei nu fac, privind-o, decât să recite silaba inițială [ku] pe care scribul a imprimat-o mai înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife pot adăuga, de pildă, silabele [su] și [te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori al oricărei alte
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
aceluiași cuvânt rostit poate fi desigur foarte diferit. Singura condiție a biunivocității lecturii pentru cititor și pentru scrib este ca aceștia să se refere la aceeași limbă. Principiul acrofonic, înrudit cu cel al rebusului, este universal, deoarece el poate astfel nota orice limbă. Totuși, spre deosebire de "rebusuri ", el trebuie pus la lucru numai într-una și aceeași limbă, astfel ca el să producă reprezentarea unei scrieri fonetice și nu a unei scrieri ideografice cum sunt cele vechi egiptene sau chinezești. Fără o
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
-a, au în frunte sintagma "bi-smi-llăhi-r-rahmăni-r-rahīmi" „În numele lui Dumnezeu cel Milos și Milostiv”. Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
etc. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Osman ibn Affan
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
privind impărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
este sărbătorită Ziua limbii arabe. Dacă lăsăm la o parte primele documente în arabă - circa 40 de nume proprii presărate în texte asiriene (sec. VIII-VII î.Hr.) și cele mai vechi inscripții (numite lihyanite și thamudeene) găsite în Nordul Penisulei Arabe, notate într-o scriere derivată din alfabetul sudarabic, mai există o serie de inscripții precum: In secolul al IV-lea, deja apăruseră în centrul peninsulei regatele arabe ale Lahmizilor în sudul Irakului de astăzi, regatul Ġassanid în sudul Siriei și regatul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
bin ’Umayyah. Alfabetul arab s-a dezvoltat, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
activitate cu mâna. mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai tarziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face și mai multe victime. O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor că linii de apărare
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
este vorba. Derivata a apărut din necesitatea de a exprima rata cu care se modifică (variază) o cantitate "y" ca urmare a modificării (variației) unei alte cantități "x" de care este legată printr-o funcție. Folosind simbolul Δ pentru a nota modificarea (variația) unei cantități, această rată se definește ca limita raportului variațiilor (diferențelor): pe măsură ce Δ "x" tinde spre 0 sau altfel exprimat Δ "x" e în vecinătatea lui 0. În notația lui Leibniz, derivata lui "y" în raport cu "x" se scrie
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
unui interval formula 13 și a unei aplicații formula 14 cu proprietățile : (1).formula 15 este derivabilă pe formula 16; (2).formula 17, pentru orice formula 18; (3).formula 19, pentru orice formula 18 se numește ecuație diferențială ordinară de ordinul întâi, definită de aplicația formula 12 și se notează pe scurt :formula 22. Dacă, în plus, se mai dau formula 23 și formula 24, problema determinării unui interval formula 25 astfel încât formula 26 și a unei aplicații formula 14 cu proprietățile (1).,(2). și (3). de mai sus, cărora li se adaugă specificația că formula 28
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
formula 24, problema determinării unui interval formula 25 astfel încât formula 26 și a unei aplicații formula 14 cu proprietățile (1).,(2). și (3). de mai sus, cărora li se adaugă specificația că formula 28 se numește problemă Cauchy sau problemă cu date inițiale și se notează pe scurt : formula 29. Dacă formula 10 este un interval deschis, formula 11 mulțime deschisă, iar formula 12 o aplicație continuă, atunci problema Cauchy : formula 33 are cel puțin o soluție formula 34, pentru orice formula 23 și formula 24. Deoarece numărul cazurilor când putem afla soluția exactă
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
despre Țiðrandi și Țórhall” ("Țiðranda țáttur og Țórhalls") abia dacă depășește 1200 de cuvinte. Acțiunea acestor țættir este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
forțele sau vitezele. Date fiind oricare două astfel de săgeți, și , paralelogramul generat de aceste două săgeți conține o săgeată diagonală care începe și ea tot de la de la origine. Această nouă săgeată se numește "suma" celor două săgeți și este notată cu . În cazul special când cele două săgeți sunt pe aceeași linie, suma lor este săgeata de pe această linie a cărui lungime este suma sau diferența de lungimi, în funcție dacă săgețile au același sens sau sensuri opuse. O altă
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
de spațiu vectorial peste un corp este corpul însuși, echipat cu adunarea și înmulțirea standard. Mai mult, în general, un spațiu vectorial poate fi compus din Un spațiu vectorial compus din toate -tuplurile unui corp este cunoscut drept "", de obicei, notate cu . Cazul este mai sus-menționatul exemplu simplu, în care corpul este considerat și spațiu vectorial peste el însuși. Cazurile și au fost discutate în introducerea de mai sus. Mułțimea numerelor complexe , de exemplu, numere care pot fi scrise sub forma
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
dreapta (sau spre stânga, dacă "x" este negativ), și "y" în sus (sau în jos, dacă "y" este negativ) se transformă înapoi în săgeata v. Aplicațiile liniare "V" → "W" între două spații vectoriale formează un spațiu vectorial Hom("V", "W"), notat și cu L("V", "W"). Spațiul aplicațiilor liniare de la "V" la "F" se numește "", notat cu "V". Prin intermediul aplicației injective , orice spațiu vectorial poate fi încorporat în "bidualul "său; aplicația este un izomorfism dacă și numai dacă spațiul este finit-dimensional
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
dacă "y" este negativ) se transformă înapoi în săgeata v. Aplicațiile liniare "V" → "W" între două spații vectoriale formează un spațiu vectorial Hom("V", "W"), notat și cu L("V", "W"). Spațiul aplicațiilor liniare de la "V" la "F" se numește "", notat cu "V". Prin intermediul aplicației injective , orice spațiu vectorial poate fi încorporat în "bidualul "său; aplicația este un izomorfism dacă și numai dacă spațiul este finit-dimensional. Odată fiind aleasă o bază a lui , aplicațiile liniare sunt complet determinate prin specificarea imaginilor
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
V" constă din mulțimea tuturor tuplurilor (, care specifică pentru fiecare indice "i" dintr-o "I" un element v al lui "V". Adunarea și înmulțirea cu un scalar se realizează pe componente. O variantă a acestei construcții este "suma directă" formula 9 (notată cu formula 10), în care sunt permise numai tuplurile cu un număr finit de vectori nenuli. Dacă mulțimea de indici "I" este finită, cele două construcții sunt în acord, dar, în general, ele sunt diferite. "Produsul tensorial" , sau mai simplu , a
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
f" reprezintă partea pozitivă a lui "f" și "f" partea negativă. „Măsurarea” vectorilor se face prin specificarea unei , un datum care măsoară lungimi de vectori, sau printr-un produs scalar, care măsoară unghiurile dintre vectori. Normele și produsele scalare se notează cu formula 11 și, respectiv, cu formula 12. Natura unui produs scalar presupune că lungimile de vectori pot fi și ele definite, prin definirea normei asociate formula 13. Spațiile vectoriale înzestrate cu astfel de date sunt cunoscute sub denumirea de "spații vectoriale normate
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
condițiilor de mărginire nu numai pe funcție ci și pe derivatele ei duce la . Spațiile prehilbertiene complete se numesc "spații Hilbert", în cinstea lui David Hilbert. În spațiul Hilbert "L"(Ω), cu produsul scalar dat de unde cu formula 30 se notează conjugata complexă a lui "g"("x"), este un caz-cheie. Prin definiție, într-un spațiu Hilbert, orice șir Cauchy converge la o limită. În schimb, este la fel de importantă și găsirea unui șir de funcții "f" cu proprietățile dorite care aproximează o
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]