64,222 matches
-
Acest raționament care legitimează sclavia este anulat de cei mai importanți teoreticieni moderni ai muncii, Adam Smith (1723 - 1790) și Karl Marx (1818 - 1883). Redefinirea muncii și a rolului ei în interiorul societății făcute de Marx a dus la răsturnarea acestei teorii și apoi la o glorificare simbolică a muncii. “Motivul ascensiunii muncii în epoca modernă a fost productivitatea ei, iar ideea aparent blasfematoare a lui Marx, după care munca (și nu Dumnezeu) l-a creat pe om, sau munca (și nu
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
unor tradiții ancestrale, nicidecum un fost sclav, care își duce existența la limita subzistenței. Filtrul artistic produce o falsificare a realității, paradigmă vizuală care se schimbă prin intermediul contactului cu ideile expresionismul german, primul curent în care sunt luate în serios teoriile marxiste despre muncă. Munca și clasa muncitoare au fost în general definite și reprezentate în interiorul societății industriale. Realitatea lumii occidentale era însă net diferită celei românești, unde industrializarea era încă nesemnificativă la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Exact
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
lor de viață. Interesul scăzut al artiștilor pentru imaginea muncitorului și a muncii manuale în general este comun dezinteresului statului pentru situația oamenilor din câmpul muncii. Lipsiți de protecția politică, oamenii muncii au fost aruncați la marginea societății. Cumva, în ciuda teoriilor moderne care schimbă statutul muncitorului, percepția celorlalți a rămas inconștient comună celei aristotelice. Exact ca în artă, și în realitate muncitorul a fost ignorat în perioada ante-comunistă, idealizat în comunism și demonizat după 1989. Galerie: [gallery ids="663,664,665
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
de Mihai Lukács Regizorul sovietic Vsevolod Meyerhold a folosit teatrul pentru a contribui la efortul formării Uniunii Sovietice în anii 1920 și 1930 și pentru a-și manifestă solidaritatea cu muncitorii și cu idealurile comuniste. Schimbările radicale ale teoriilor sale (pre- si post-revoluționare) relevă motivațiile politice ale evoluției practicilor sale teatrale: respingând teatrul prerevoluționar și bagajul sau burghez bazat pe inegalitate și oprimare, vechiul tip de cunoaștere teatrală era abandonat și "dezvățat" în timp ce se creau premisele unor noi subiectivități
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
câini, ci pe propriul corp și pe cele ale actorilor. Premisa o constituiau reacțiile în lanț considerate de Pavlov a fi "baza activităților nervoase atât la oameni, cât și la animale."[ 1] Frederick Winslow Taylor, pe de altă parte, enunțase teoria activităților executate cu maxim de economie și eficiența pentru a crește productivitatea în fabricile din SUA. Activitatea muncitorilor era împărțită în sarcini simple și legate una de cealaltă, fiecare sarcina având un timp maxim de execuție. Productivitatea ridicată era o
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
a devenit o obsesie și pentru Meyerhold. Într-o prelegere din 1922, acesta susținea o "taylorizare radicală a teatrului" pentru a putea realiza într-o oră ceea ce era realizat în patru. Actorul-muncitor și mecanică exprimării Biomecanica reprezintă fuziunea acestor două teorii în teatru, actorul lucrând că un câine, într-un mod eficient și productiv. Pentru că acest tip de muncă de teatru să fie eficient, actorii aveau nevoie de două abilități: "(1) excitabilitatea reflexului, capacitatea înnăscuta care să îi permită să facă
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
nu au avut succesul scontat și nu s-au potrivit "sarcinilor actuale ale societății sovietice."[15] Folosind estetici utilitariste de producție în care recuzita era numită "construcții" iar jocul actoricesc biomecanic "laborator al Omului Nou," Meyerhold caută de fapt o teorie de legitimare politică. O caracteristică esențială a avantgardei rusești era utilitatea socială a oricărei întreprinderi artistice, principiu respectat cu sfințenie de Meyerhold, dublat de o amânare modernista a recunoașterii eșecului experimentului și de proiecții utopice despre viitoarea societate fără clase
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
mecanic. Fără o cunoaștere profundă a scrierilor brechtiene și a a teatrului german în general, un regizor precum William Gaskill ajunsese să impună actorilor un joc rece și cerebral chiar și în situațiile în care acesta nu era necesar. Când teoria e pusă în cuvinte, drumul spre confuzie e deschis. Spectacolele lui Brecht bazate pe scrierile sale, dar realizate în altă parte decât la Berliner Ensemble, sunt fidele teoriilor sale, dar au rar bogăția gândului și sentimentului lui Brecht. Adesea acest
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
cerebral chiar și în situațiile în care acesta nu era necesar. Când teoria e pusă în cuvinte, drumul spre confuzie e deschis. Spectacolele lui Brecht bazate pe scrierile sale, dar realizate în altă parte decât la Berliner Ensemble, sunt fidele teoriilor sale, dar au rar bogăția gândului și sentimentului lui Brecht. Adesea acest aspect este neglijat și spectacolul devine rece. Teatrul cel mai viu devine mort când vigoarea sa brută a dispărut: și Brecht e distrus de către sclavi morți. Când Brecht
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
pedant pe cele ale lui Shakespeare. (Peter Brook, Spațiul gol ) * În textele sale, Brecht a vorbit adesea despre exerciții, dar la Berliner nimeni nu făcea exerciții și chiar el se opunea. Actorii care voiau să se inspire prea mult din teoriile lui nu-l interesau. Teoria sa privea mai ales locul teatrului în societate; din cauza asta, considera că actorii lui nu aveau nevoie să-i înțeleagă concepțiile despre teatrul epic și cu atât mai puțin să le aplice. Nu era vorba
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
Shakespeare. (Peter Brook, Spațiul gol ) * În textele sale, Brecht a vorbit adesea despre exerciții, dar la Berliner nimeni nu făcea exerciții și chiar el se opunea. Actorii care voiau să se inspire prea mult din teoriile lui nu-l interesau. Teoria sa privea mai ales locul teatrului în societate; din cauza asta, considera că actorii lui nu aveau nevoie să-i înțeleagă concepțiile despre teatrul epic și cu atât mai puțin să le aplice. Nu era vorba niciodată de asta în timpul repetițiilor
Câți de Brecht? () [Corola-website/Science/295698_a_297027]
-
este profund conștientă de propriile limitări, care este într-un constant proces de transformare și reconsiderare, care oferă loc pentru întrebări precum: Cine hotărăște ce e relevant? În ce situație este arta un instrument de învățare? Cum pot fi artă, teoria și critica mai mult decat exerciții intelectuale și cum pot ele deveni într-adevăr experiență trăită? Aceste proiecte, cu o intenție pedagogica declarată au luat diverse forme: publicații care își doresc să funcționeze ca manuale ce pot fi folosite în
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
însoțește toate aspectele muncii (și vieții), care formează nu doar felul în care prezinți ceea ce ai lucrat finanțatorului sau școlii sau colegilor din profesie, dar și felul în care te relaționezi la modul cel mai intim la propria muncă. În teorie și în arta politică nu este loc pentru eșec. În prezent lucrăm, din nou, ca profesoare. Contextul școlii e diferit față de cel de acum doisprezece ani, de la începutul carierei noastre. Acum este destul de ușor să propui școlii un proiect anti-rasist
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
șabloane pentru cei pe care adesea artă politică vrea să-i „salveze”. Cunoscând acești elevi/ve am realizat din nou că în absență experienței directe, în absența unei continue conectări la realitatea care este adesea complicată, neclară, dezamăgitoare, artă și teoria devin doar o rețea de metafore auto-referențiale. Credem că e necesar să admitem asta, să admitem existența limitelor în ceea ce privește posibilitățile educației emancipatoare care folosește artă că pe un instrument, și să pornim de-acolo.[:en]h.arta Group În a
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
claselor privilegiate și prin ele a capitalismului însuși. În schimb ofensivitatea să, oricât s-ar încerca convingerea inexistentei sale - fie într-o logică cinica, a lui orice-faci-participi-la-opresiune, fie într-o logică conservatoare, a artei pentru artă - este reală. [1] Considerăm teoria critică în privința gentrificării, incluzând autori că: Neil Smith, Rosalyn Deutsch, David Ley, David Harvey, Matteo Pasquinelli. [2] Vezi, de exemplu, Matteo Pasquinelli, „Creative Sabotage Art în the Factory of Culture: Art , Gentrification and the Metropolis” în Pasquinelli, Matteo, Animal Spirits
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
spațiului (nici cultural, nici economic, nici imobiliar vorbind). Deci, în acest caz, este dificil de crezut că o de-ghetoizare fără relocare ar fi posibilă, cu toate că toată lumea știe, ca relocarea a circa 1500 de persoane în zone integrate, chiar și în teorie, este mai mult decat dificilă. Aș vrea să-mi vorbiți puțin despre atelierul „Școlile Clujului pentru Educație Incluzivă”. Atelierul a pregătit colaborarea între organizațiile noastre, ISJ și câteva școli în ceea ce privește construirea rețelei școlilor incluzive, idee conturată încă din perioada cercetării
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
struțocămilă” care la finalul piesei, odată ce „realizează că a trăit în minciună”, se întoarce la viața sa de dinainte de tranziție. Cauzele fenomenului transgender nu au fost complet elucidate încă. CEDO, în cauza Christine Goodwin v. United Kingdom, a citat unele teorii privind existenta încă înainte de naștere a unor diferențe morfologice in creier. Termenul „trans” sau „transgender” desemnează acele persoane care au o identitate de gen diferită de sexul desemnat la naștere. Multe persoane transgender urmăresc să realizeze o cât mai bună
Spectacolul „Masculin/ Feminin” și autoarea lui, Lia Bugnar, ofensează persoanele transgender () [Corola-website/Science/295788_a_297117]
-
de Judith Butler[1] „Femeile” ca subiect al feminismului Teoria feministă a presupus de-a lungul timpului că există o anumită identitate, înțeleasă ca fiind reprezentată de categoria femeilor, care nu doar generează interese și țeluri feministe în cadrul unui discurs, ci constituie chiar subiectul pentru care se aspiră la reprezentare
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
unui proces politic ce urmărește să crească vizibilitatea și legitimitatea femeilor că subiecte politice; pe de altă parte, reprezentarea este funcția normativa a unui limbaj care fie dezvăluie, fie manipulează ceea ce se presupune a fi adevărat despre categoria femeilor. Pentru teoria feministă, dezvoltarea unui limbaj care să ofere o reprezentare completă a femeilor a apărut ca necesară pentru a putea alimenta vizibilitatea politică a femeilor. Având în vedere răspândirea condiției culturale care reprezintă greșit sau deloc viețile femeilor, un asemenea țel
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
completă a femeilor a apărut ca necesară pentru a putea alimenta vizibilitatea politică a femeilor. Având în vedere răspândirea condiției culturale care reprezintă greșit sau deloc viețile femeilor, un asemenea țel era evident important. Aceasta concepție dominantă asupra relației dintre teoria feministă și politica a început să fie chestionata în interiorul discursului feminist. Însăși natură de subiect a femeii nu mai este înțeleasă în termeni stabili sau liniari. Există multe materiale care nu doar pun la îndoială validitatea „subiectului” că cel mai
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
și dorința - efectul practicilor de reglementare identificabile că heterosexualitate obligatorie? Ne-ar întoarce oare această explicație la un alt cadru totalizant în care heterosexualitatea obligatorie nu face decât să înlocuiască falogocentrismul[3] că singura cauza a oprimării de gen? [...] În cadrul teoriei feministe, este clar că prezența dinamicilor de putere în sexualitate nu este același lucru cu simplă consolidare sau expansiune a unui regim de putere heterosexist sau falogocentric. Prezenta așa-numitelor convenții heterosexuale în contexte homosexuale, precum și proliferarea discursurilor din sfera
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
dislocare și gentrificare. Numărul 5 al Gazetei de Artă Politică investighează scenarii diverse legate de acest subiect, în special din contextul local (românesc), dar și european (Polonia, Portugalia) și internațional (Brazilia). Textele și interviurile sunt structurate pe mai multe direcții: Teoria criticii gentrificării și a rolului artei în gentrificare. Relația între artă, cultură și gentrificare în context românesc și european. Strategii politice de rezistență și sabotaj, uneori cu componente artistice. La lansarea numărului 5 al Gazetei de Artă Politică vom discuta
Lansare Gazeta de Artă Politică #5 - duminică 23 martie ora 19.00 la Centrul Claca* () [Corola-website/Science/295751_a_297080]
-
CriticFest ScheduleMAY 15 - 17, 2014 PLATFORMA - Calea Moșilor 62-68, etaj 1, București Thursday, May 15, 2014 [Sessions în Romanian] Panel 1 - Teorii ale naturii I 14:00 - 14:30 - Veronica Lazăr: Rousseau sau autocritica Luminilor 14:30 - 15:00 - Alexandru Cistelecan: Conceptul de natură la Marx 15:00 - 15:30 - Andrei State: Capitalism și dezvoltare în modernitate. Vikek Chibber și critica postcolonialismului
CRITICFEST: 15-17 MAI 2014 () [Corola-website/Science/295763_a_297092]
-
Rousseau sau autocritica Luminilor 14:30 - 15:00 - Alexandru Cistelecan: Conceptul de natură la Marx 15:00 - 15:30 - Andrei State: Capitalism și dezvoltare în modernitate. Vikek Chibber și critica postcolonialismului 15:30 - 15:45 Pauză de cafea Panel 2 - Teorii ale naturii ÎI 15:45 - 16:15 - Ovidiu Țichindeleanu: Modernitate, Colonialism, Natura 16:15 - 16:45 - Anca Simionca: Natură, exploatare și feminism 16:45 - 17:15 - Manuel Manu: Criminalizarea activismului de mediu 17:15 - 17:30 Pauză de cafea Panel
CRITICFEST: 15-17 MAI 2014 () [Corola-website/Science/295763_a_297092]
-
complice în raport cu aceste procese. Numărul 5 al Gazetei de Artă Politică investighează câteva dintre aceste scenarii, în special legate de contextul local (românesc), dar și european (Polonia, Portugalia) și internațional (Brazilia). Textele și interviurile sunt structurate pe mai multe direcții: Teoria criticii gentrificării și a rolului artei în gentrificare Relația între artă, cultura și gentrificare în context românesc și european Strategii politice de rezistență și sabotaj, uneori cu componente artistice [caption id="attachment 1411" align="aligncenter" width="540"] Alexandra Horghidan. Humans, 2014
Artă, cultură și gentrificare () [Corola-website/Science/295767_a_297096]