KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2275 2276 2277 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007

a Început să-și Însușească limbajul moldovenesc, prezent nu numai În vorbirea curentă, ci chiar și În școală. Ne amintim adesea de primul an de școală ieșeană, respectiv clasa a IV-a, când după o lecție de chimie a venit acasă abătută. Ce s-a Întâmplat? a Întrebat-o Milly. Doamna profesoară de chimie ne-a spus să ducem data viitoare o leică, dar eu nu știu ce-i “leica”. Sincer să fiu, nu știam nici noi. Am consultat Dicționarul Universal al limbii

MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
ocazia Împlinirii vârstei de 16 ani i-am făcut cadou un magnetofon “Gründig”, licență poloneză. A plâns de bucurie la primirea cadoului, despre care nu se vorbise nimic În casă. Îl alesesem Împreună cu nepotul Nelu, student la politehnică, ea rămânând acasă cu Milly. Nu știu să o fi văzut vreodată mai bucuroasă ca În acea zi de 14 septembrie 1970. L-a folosit și l-am folosit În toată perioada liceului și a studenției. Ultimele clase de liceu ne-au pus

MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
către I. Coman: Cu toată insistențacrasă Și verbul său cel avântat Colegul Coman de-astă dată Nu m-a “para” influențat. Valentin Popovici (Institutul Pasteur) către Plen: Doamne, Doamne câte sfaturi Le-am dat astăzi la colegi. Oare câți ajung acasă Rămânând la cap, Întregi? Sabin Ghergariu către Plen: Eu m-am desprins de multă vreme Și astăzi sfaturi nu mai dau Acelora ce “a priori”, Prea bine știu, că: nu au cap. Dr. Stan - LCSV -București, unui coleg ce recomandă

MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
Mi-ar fi plăcut să fim Împreună și “la bine” nu numai la treabă, dar nu era posibil. Am Început alergătura după toate cele trebuincioase și la câteva minute după intrarea mirilor În biserica Toma Cozma, am ajuns și eu acasă, lăsând-o pe Marița În pană, lângă localul Trei sarmale. Mă ajutase suficient, fără să-i mai acord nici o importanță În ultimele săptămâni. Am ajuns În sfârșit și la biserică și am organizat deplasarea participanților la local. Nu erau decât

MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
de mese a depășit toate așteptările. Prin colegul Runceanu și studenții brașoveni Mircea și Rodica am intrat În relație cu Întreprinderea de sere Codlea, care În dimineața zilei respective a inundat mesele cu ciclame multicolore, pe care le-am admirat acasă În fiecare toamnă, mulți ani după aceea, Îngrijindu-le cu sfințenie. Mesele erau dispuse În trei șiruri, unite prin masa centrală a mirilor și a nașilor: Ileana și Horea Bârză. Părinții de o parte și de alta, apoi pe latura

MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

fără acei 70 de km străbătuți zilnic, în cele două ore pierdute cu drumul câștig zeci de gânduri în stare germinativă, numai bune să încolțească în paginile unor cărți de proză sau poezie. Așa mi-am scris cărțile, timpul de acasă este pentru citit. Acest motiv îl pot multiplica chiar și de cinci ori. Dacă nu ai fi fost scriitor, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii? Medic. În spital am dat peste câțiva profesioniști adevărați, am admirat puterea lor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
sărbători intelectuale. Piatra Neamț rămâne, după Echinox, episodul cel mai frumos al juneții mele de poet, spre care privesc și azi cu nostalgie. De ce ai plecat de la Piatra Neamț la Sibiu...? De fapt, n-am plecat ci m-am întors de la Piatra Neamț acasă. Speram că, prin întoarcerea mea, după ani de lipsă de acasă, îmi voi ajuta mama care se îmbolnăvise. Am gravitat câțiva ani în jurul Sibiului, care a fost destul de neprimitor cu mine. Doi ani am fost profesor la liceul din Agnita

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
juneții mele de poet, spre care privesc și azi cu nostalgie. De ce ai plecat de la Piatra Neamț la Sibiu...? De fapt, n-am plecat ci m-am întors de la Piatra Neamț acasă. Speram că, prin întoarcerea mea, după ani de lipsă de acasă, îmi voi ajuta mama care se îmbolnăvise. Am gravitat câțiva ani în jurul Sibiului, care a fost destul de neprimitor cu mine. Doi ani am fost profesor la liceul din Agnita, de unde nu puteam ajunge în Sibiu decât la sfârșitul săptămânii. O

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
comunismului am ajuns în Sibiu, numărându-mă printre tinerii scriitori din inițiativa cărora USR a înființat revista Euphorion, la care am fost numit redactor-șef de către conducerea interimară alcătuită din Blandiana, Doinaș și Dinescu. Cred că destinul m-a chemat acasă. De ce nu pleci (de atâta amar de vreme) din Sibiu? Deși am momente de revoltă față de mentalitatea lui de "mărginime", Sibiul rămâne locul unde mă simt eu însumi și nu cred că-l voi părăsi vreodată. Nu sunt sibian prin

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i recomandabil să fie plecat din țară sau să nu se întoarcă repede acasă. Cui a folosit (și cui mai folosește) fărâmițarea "generaționistă" și "promoționistă"? Un fost securist, care se ocupa pe vremuri de cultură, mărturisea că această împărțire pe "generații" și grupuscule literare era folosită în "procesul de urmărire", ajutându-i foarte mult

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
acum despre motive, poate ar trebui o strategie a celor interesați ca lumea românească să renască. Poate că unii se opun, poate că nu se luptă destul sau nu îndeajuns de tenace. Scriitorul român e sfîșiat între lipsa de iubire acasă și cea a recunoașterii internaționale, cu atât mai mult cu cât unii au un anume succes în afară. Cunoști cazurile de lamento ale unor scriitori și intelectuali de bună condiție de la noi, suspinând însă văcărescian în fața ingratitudinii contemporanilor. Acel "creează

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de viață și o formă de regret că nu putem fi ubicui. Am stat cândva la Timișoara un an de zile și îmi pare cumva rău că nu am rămas acolo, eram tânăr și mi s-a făcut dor de acasă, eram singur și nu cunoșteam poeți pe atunci, poate aș fi rămas dacă aș fi știut vreunul. De ce n-am rămas cu singurătatea mea, mă vei întreba? Pentru că nu am rezistat, de aia. Nici când am fost în Germania, pentru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
se stabilesc foarte rar în altă țară (spune-mi unul important), iar dacă o fac scriu din ce în ce mai slab poezie, exemplele îți sunt cunoscute, nu trebuie să le reiau eu. Toți se întorc sperând să ia Premiul Eminescu. Limba este mereu acasă, iar acasa este grădina prin care te plimbi cu tălpile goale, biet Adam neconsolat de pierderea celeilalte Grădini. Spune-mi cinci motive pentru care ai pleca imediat din Craiova...! Ce-i cu quinta asta de motive pe care o propui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
nu era să fac drumul înapoi spre Est! Glumesc, desigur, dar încerc să-ți spun că nu mi se pare o pierdere prea mare că nu locuim în București sau în alte locuri selecte din Europa. Se poate face și acasă ceva bun. Uite, eu chem poeții și scriitorii la Craiova, la "Întâlnirile SpectActor" ale Teatrului Național, la "Duminicile de poezie" și la "Scriitori la Tradem". Ei vin la Craiova (și te asigur că sunt scriitori buni cei care fac asta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
etc. Dacă ți se pare că mă laud, nu ai decât să te amuzi, dar asta se întâmplă în realitate. La Craiova vin oameni care știu că sunt trei manifestări faine de care mă ocup și unde se simt ca acasă. Însă nu trebuie să crezi că aici e doar o "colonie" unde vin seniorii artei pentru a-i domestici pe băștinași. La Craiova, aici unde avem teatru național, filarmonică, teatru liric și trei reviste culturale de nivel foarte bun, trăiesc

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Poeții simt la modul intuitiv această pierdere, de unde apare și regretul. Spunând aceasta, îmi vin în minte versurile lui Esenin sau cele ale lui Octavian Goga din "Bătrînii": "De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de acasă?/ Să fi rămas fecior la plug,? Să fi rămas la coasă.// Atunci eu nu mă rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/ Și aveați și voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care o intuiam deja ca pe un sacrificiu pe care ți-l cere literatura. Citeam prozele scurte ale consacraților și le demontam cuvânt cu cuvânt, silabă cu silabă, încercând să aflu ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
deschizător de drum în poezie, că poezia nu e doar de un singur fel, că trebuie să fim atenți la nuanțe și la fenomenul poetic în plină desfășurare. Ne-a muștruluit blând și-mi aduc bine aminte că am plecat acasă cu un sentiment amestecat, de vină că sunt apucat și nu stau să rumeg înainte de a da sentințe și de împăcare, că poezia românească este în plină schimbare. Scrii, adesea, despre cărți de poezie. De ce nu te-ai făcut poet

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
din casă și mă va împinge în lume. Locuiesc la Botoșani, dar trăiesc mereu în altă parte, acolo unde îmi este familia, unde îmi sunt prietenii, destinul. La Botoșani am domiciliul, dar de găsit sunt de găsit din ce în ce mai rar pe acasă. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Botoșani...! Am și mai multe, dar cum ți-am spus, este prea târziu să o mai fac. Dacă o voi face, va fi undeva într-o căsuță izolată prin munți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
imediat din Botoșani...! Am și mai multe, dar cum ți-am spus, este prea târziu să o mai fac. Dacă o voi face, va fi undeva într-o căsuță izolată prin munți sau în lumea largă, nu știu. Deocamdată rămân acasă unde mă așteaptă zeci și zeci de proiecte. Organizezi, de mulți ani, manifestările literare dedicate lui Eminescu... Ai construit o tradiție chiar, cu premii naționale, colocvii, recitaluri, spectacole. Ai scris o carte, în colaborare, despre traseul pământesc al lui Eminescu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de Nichita Stănescu? Am fost într-adevăr aproape, mai aproape decât pare uneori... Contribuie la această imagine și firea mea de memorialist non-agresiv și timid începând de prin 1974-1975 l-am întâlnit pe Nichita în nenumărate rânduri, atât la el acasă cât și la Strunga, la Belgrad, la mine acasă, la Ponciovo atunci eram acolo... Am avut, împreună cu Nichita o mulțime de tentative pragmatice, aproape că nici una nu ne-a reușit. O dată am stat la Nichita în casă vreo două săptămâni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
aproape decât pare uneori... Contribuie la această imagine și firea mea de memorialist non-agresiv și timid începând de prin 1974-1975 l-am întâlnit pe Nichita în nenumărate rânduri, atât la el acasă cât și la Strunga, la Belgrad, la mine acasă, la Ponciovo atunci eram acolo... Am avut, împreună cu Nichita o mulțime de tentative pragmatice, aproape că nici una nu ne-a reușit. O dată am stat la Nichita în casă vreo două săptămâni pentru a traduce o carte a lui Adam Puslojic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de acel colț de lume și mai ales de prietenii arabi, de la care am învățat multe lucruri despre ce înseamnă devotament. A urmat apoi Anglia și până la urmă Danemarca, această "Italie Nordică", unde noi ca români ne simțim aproape ca acasă. Soția mea, Livia Ante, a crescut în Franța, la Paris, unde și-a făcut studiile de arte plastice și unde a profesat cu succes în tinerețe. Un timp a făcut parte din Grupul de pictură "Van Gogh" de la Auvers sur

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
recuperarea literaturii române din exteriorul României, de integrat în literatura română ceea ce se scrie acum, cu sunete globaliste! Cum îi integrăm pe Cioran, pe Ionesco, pe Eliade, pe Voronca, pe Ierunca, pe Monica Lovinescu etc. în literatura română? Cum aducem "acasă" literatura română din Basarabia, cea pe care Nicolae Manolescu, în mult discutata sa "istorie critică", o minimalizează fără menajamente? Cum ar propune Gheorghe Grigurcu o așezare a literaturii române într-o unitate care să o integreze în (chiar) propria istorie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
pe Fruntelată și Ungheanu, ei bine, dintre cei doi, eu îl aleg pe Fruntelată, pentru că, în opinia mea, trebuie să pedepsești, nu să ucizi... După ce am scris cele mai îngrozitoare lucruri despre Adrian Păunescu, în 1990, a venit la mine acasă poetul Aurelian Titu Dumitrescu și mi-a spus că Cezar Baltag, pe atunci redactor șef al "Vieții românești", a declarat vehement în redacție că Adrian Păunescu ar trebui omorât. Cutremurat de vestea minunată, i-am declarat lui Aurelian că mă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]