57,520 matches
-
În geometrie, planul este o suprafata bidimensionala, de curbura zero, nelimitată în orice direcție. La desenarea figurilor, planul se poate reprezenta printr-un paralelogram sau printr-un triunghi oarecare. De obicei se notează cu α, β, ψ, π, etc., sau cu trei litere mari puse în paranteză rotundă (ABC), unde A,B,C sunt trei puncte necoliniare
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
David aplică neoclasicismul său radical din "Sabinele" și în portretul lui Bonaparte. Singura excepție de la regulă este folosirea costumelor contemporane. Calul din prima versiune are înfățișarea aproape identică cu a aceluia din "Sabinele" și aceeași culoare. În prima sa versiune, figura tinerească a lui Napoleon se situează în estetica „frumosului ideal”, simbolizat de Apollo din Belvedere și al cărui exemplu extrem este "Moartea lui Hyacinthe" de Jean Broc, un elev al lui David. Acest efeb pe care îl pictase prima dată
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de Jean Broc, un elev al lui David. Acest efeb pe care îl pictase prima dată în "Moartea tânărului Bara" este de asemenea prezent sub forma tânărului scutier cu bonetă frigiană din "Sabinele". Punându-și tânărul fiu să pozeze pentru figura lui Bonaparte, el păstrează acel aspect tineresc care evocă figura tânărului Alexandru cel Mare dresându-l pe Bucefal. Această variantă de portret, care își are originile în grupurile statuare antice, este dedicată în principal glorificării puterii, începând cu statuia lui
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
pe care îl pictase prima dată în "Moartea tânărului Bara" este de asemenea prezent sub forma tânărului scutier cu bonetă frigiană din "Sabinele". Punându-și tânărul fiu să pozeze pentru figura lui Bonaparte, el păstrează acel aspect tineresc care evocă figura tânărului Alexandru cel Mare dresându-l pe Bucefal. Această variantă de portret, care își are originile în grupurile statuare antice, este dedicată în principal glorificării puterii, începând cu statuia lui Marcus Aurelius și până la portretele lui Ludovic al XIV-lea
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a emis ipoteza că David s-a inspirat din pictura "Alexandru dresându-l pe Bucefal" a lui Nicolas-André Monsiau, pe care a văzut-o probabil la salonul de artă din 1787. La începutul perioadei Consulatului, pictorii se întrec să glorifice figura noului stăpân al Franței prin picturi alegorice, precum cea a lui Callet care, în "Alegoria bătăliei de la Marengo" (Muzeul Versailles), îl reprezintă pe Napoleon în costum roman însoțit de simbolurile înaripate ale victoriei, sau cea a lui Pierre-Paul Prud’hon
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
bătăliei de la Marengo" (Muzeul Versailles), îl reprezintă pe Napoleon în costum roman însoțit de simbolurile înaripate ale victoriei, sau cea a lui Pierre-Paul Prud’hon care, în "Triumful lui Bonaparte", îl reprezintă pe Primul Consul într-un car, însoțit de figuri înaripate. David alege să-și glorifice modelul într-o reprezentare care se apropie de alegorie, dar fără simboluri. Nu este prezentă aici nici Victoria înaripată, nici carul celest și nici măcar cununa de lauri. Calul ridicat pe picioarele din spate dă
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
predecesori. După numele lui Charlemagne, David a adăugat Imp. ceea ce înseamnă Imperator, adică împărat, interpretat ca o lingușire sau ca o premoniție. Mai mulți factori l-au determinat pe Primul Consul să vrea să controleze modul în care era reprezentată figura sa. Motivul principal este banal: lui Bonaparte nu-i plăcea să pozeze pentru artiști ca urmare a două experiențe care l-au nemulțumit. Gros a reușit în 1796 să obțină cu dificultate o ședință de pozat cu ajutorul Joséphinei de Beauharnais
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
o formă realistă, ca reacție la viziunea eroică a lui David. Pictorul prerafaelit John Everett Millais, în tabloul "The Black Brunswicker", arată pe perete o reproducere în gravură a tabloului lui David interpretată de critici ca o admirație romantică pentru figura lui Napoleon. Pictorul contemporan Eduardo Arroyo realizează o denaturare a operei intitulată " Marele pas al Saint-Bernard-ului" (1965) prezentându-l pe Bonaparte decapitat călare pe un câine Saint-Bernard, lucrare văzută ca o denunțare a franchismului. Robert Rauschenberg s-a inspirat din
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
manufacturii de porțelan din Sèvres, l-a copiat, în 1810, pe vaza denumită "De Madame Mère", păstrat la Luvru. Théophile Thoré-Bürger, care a văzut în 1846 exemplarul aflat în posesia fiicei lui David expus în Bazarul Bonne-Nouvelle, a constatat: „Această figură ecvestră a fost reprodusă de mii de ori în bronz și în ghips, pe soclul pendulelor și pe mobile din casele țărănești, cu dalta și cu creionul, pe tapet și pe țesături.” Copiile tabloului sunt următoarele : După acest tablou au
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Muzeul de ceară constă într-o colecție de figuri de ceară ce reprezintă oameni faimoși din istorie sau personalități moderne în cadre realistice, purtând haine adevărate. Unele muzee au o secțiune specială numită "camera groazei" în care sunt afișate figuri mai horror. Unele colecții sunt mai specializate, de exemplu
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
Muzeul de ceară constă într-o colecție de figuri de ceară ce reprezintă oameni faimoși din istorie sau personalități moderne în cadre realistice, purtând haine adevărate. Unele muzee au o secțiune specială numită "camera groazei" în care sunt afișate figuri mai horror. Unele colecții sunt mai specializate, de exemplu colecțiile de de figuri de modele medicale de ceară, folosite pentru antrenarea medicilor profesioniști. Multe muzee se află în case istorice, folosind figurile de ceară pe post de detalii de fundal
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
reprezintă oameni faimoși din istorie sau personalități moderne în cadre realistice, purtând haine adevărate. Unele muzee au o secțiune specială numită "camera groazei" în care sunt afișate figuri mai horror. Unele colecții sunt mai specializate, de exemplu colecțiile de de figuri de modele medicale de ceară, folosite pentru antrenarea medicilor profesioniști. Multe muzee se află în case istorice, folosind figurile de ceară pe post de detalii de fundal. Originea muzeelor de ceară ajunge chiar mai devreme de secolul 18, când membrii
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
specială numită "camera groazei" în care sunt afișate figuri mai horror. Unele colecții sunt mai specializate, de exemplu colecțiile de de figuri de modele medicale de ceară, folosite pentru antrenarea medicilor profesioniști. Multe muzee se află în case istorice, folosind figurile de ceară pe post de detalii de fundal. Originea muzeelor de ceară ajunge chiar mai devreme de secolul 18, când membrii familiei regale își făceau figuri după trupul lor, figuri ce erau des vizitate de turiști.
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
ceară, folosite pentru antrenarea medicilor profesioniști. Multe muzee se află în case istorice, folosind figurile de ceară pe post de detalii de fundal. Originea muzeelor de ceară ajunge chiar mai devreme de secolul 18, când membrii familiei regale își făceau figuri după trupul lor, figuri ce erau des vizitate de turiști.
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
medicilor profesioniști. Multe muzee se află în case istorice, folosind figurile de ceară pe post de detalii de fundal. Originea muzeelor de ceară ajunge chiar mai devreme de secolul 18, când membrii familiei regale își făceau figuri după trupul lor, figuri ce erau des vizitate de turiști.
Muzeu de ceară () [Corola-website/Science/330570_a_331899]
-
state europene: la Roma, Veneția, Constantinopol, Viena, Londra, Madrid, Lisabona, Copenhaga, Berna, München. Exista și o ierarhie în cadrul ambasadorilor: extraordinari și ordinari. Odată cu apariția școlii diplomatice franceze limba franceză va înlocui limba latină. Școala diplomatică franceză a fost ilustrată de figuri importante ca Vergennes, ministrul lui Ludovic al XIV-lea care a fost ambasador al Franței în Turcia și un extraordinar negociator. Cel mai semnificativ moment în diplomația sa este considerat răspunsul dat Mariei Antoaneta care avea rezerve față de Austria. Această
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
despre el: "Întrebările politice sunt soluționate în casa lui Cosmio. El decide pacea și războiul ... El este rege în toate, mai puțin cu numele ..." În 1433, puterea lui Cosimo asupra Florenței a început să atragă grupuri de inamici, conduși de figuri precum Palla Strozzi și Rinaldo degli Albizzi. În septembrie a fost întemnițat și acuzat de eșecul cuceririi orașului Lucca, însă a reușit să transforme închisoarea într-un exil. A plecat la Padova și apoi la Veneția. Determinați de influența și
Cosimo Medici () [Corola-website/Science/330565_a_331894]
-
țării (în special Franța și Sfântul Imperiu Roman) să intervină. În anul 1439, a avut, de asemenea, un rol esențial în a-l convinge pe Papa Eugen al IV-lea, să mute Consiliul Ecumenic de la Ferrara la Florența. Sosirea unor figuri nobile bizantine din Imperiul de Est, în special Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a fost începutul artei și culturii pentru Florența. Cosimo și-a remarcat influența și în cultură și artă. Acesta cheltuia din belșug averea familiei pentru a
Cosimo Medici () [Corola-website/Science/330565_a_331894]
-
a forțat pe Carol Emanuel al IV-lea să abdice și să părăsească insula Sardiniei. În cele din urmă, în 1814 regatul a fost restaurat și s-a exstins, adăugând fosta Republlică Genoveză prin Congresul de la Viena. În același timp, figurile naționaliste precum Giuseppe Mazzini, influențau opiniile populare. Mazzini a crezut că unificarea Italiei poate fi realizată numai printr-o revoltă populară, dar după eșecul revoluției de la 1848, naționaliștii italieni au început să se uite spre Regatul Sardiniei și către prim-
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
El a văzut introducerea Reformei protestante în Polonia și Lituania și revoltele democratice care au pus cea mai mare putere politică în mâinile nobililor. A văzut prăbușirea Cavalerilor din nord, care a dus la consolidarea puterii turcilor în sud. O figură mai puțin impunătoare ca tatăl său, elegantul și rafinatul a fost totuși un om de stat, chiar mai eficient la cârma țării. Sigismund poseda un grad ridicat de tenacitate și răbdare, care pare să fi caracterizat toată familia Iagello, adăugând
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
avionului lui Ivanovici dă rateuri, iar avionul n-are suficintă viteză pentru a răspunde la comenzi, se înfundă și lovește pământul. Deși avionul este avariat, datorită vitezei mici Ivanovici nu este rănit și reia demonstrația cu alt avion, formația repetând figura și executând programul până la sfârșit. Mitingurile continuă în anii următori. Stagiunea din 1936 începe în 3 mai, locul lui Ivanovici (decedat la 1 februarie) fiind luat de Gheorghe Gherasim, care fusese rezerva lui Max Manolescu. După moartea lui Pantazi în
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
o sectă nestoriană). Creștinii arabi au jucat un rol important în al-Nahda (renașterea arabă), și pentru că arabii creștini formau clasele superioare și burgheze educate, ei au avut un impact semnificativ în politică, afaceri și cultură, dealtfel și cele mai importante figuri ale mișcării al-Nahda au fost arabi creștini. Astăzi, creștinii arabi joacă un rol important în lumea arabă, fiind relativ bogați, bine educați, și au un punct de vedere moderat în domeniul politic. În urma emigrației importante comunități al creștinilor arabi au
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
devenit nașul său. Ansoald a fost responsabil pentru recâștigarea controlului orașului Neustria care fusese pierdut de la moartea lui Chilpiric. Aceștia i-au jurat supunere lui Guntram și Clotaire. În încercarea de a restabili ordinea în afacerile orașului, Guntram a înlocuit figurile cheie din scaunul episcopal al bisericii și a mutat locația sa (probabil împotriva sfatului primit de la Fredegund sau doar să-și arate autoritatea). Episcopul Promotus de Châteaudun, a cărui diocenză a fost retrogradată după consiliu parohial de la Paris din 573
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
fost inițial slujitorul împăratului care era responsabil de evenimentele administrative ale palatului. În timpul certurilor regale, rolul său a crescut în importanță și a devenit mai mult decât un adminstrator de terenuri și a fost plasat în mâinile aristocrației. Una dintre figurile cele mai notabile în acest rol a fost Warnachaire, primarul palatului din Burgundia în 613, care a fost unul dintre liderii responsabili pentru capturarea Bruhildei, și a deținut funcția până la moartea sa, în 626. Soția lui Warnachaire, Berthe, a fost
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
fi de de aur, de argint sau de bronz, în funcție de poziția ocupată. Denumirea premiului vine de la numele zeiței punice „Tanit” a vechii Cartagine. Însăși cupa are forma simbolului zeiței, și anume un triunghi în vârful căruia se află un cerc, figurile fiind despărțite printr-o linie orizontală. Cel mai generos premiu este „Tanit d'or” pentru secțiunea de lungmetraje, care în 2008 a ajuns la valoarea de 20.000 de dinari tunisieni. Palmaresul ultimelor cinci ediții poate fi urmărit în tabelul
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]