57,196 matches
-
de Snejanka. În prezent, există în sud un proiect de dezvoltare rezidențială numit Pine Lodge, lângă teleschiul care duce către lacurile Smolean. Există proiecte în lucru pentru construirea a două terenuri de golf și extinderea întregii zone de schi către muntele Perelik. Pine Lodge este orientat spre sud către țara lui Spartacus, în interiorul Greciei vecine, iar o nouă autostradă finanțată de UE va face stațiunea accesibilă cu mașina de pe coasta greacă. În ianuarie 2010 a fost deschis un punct de trecere
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
în anul 2008, în orașul Veliko Tărnovo. Astăzi, el este cinstit ca sfântul patron al bulgarilor și ca unul dintre cei mai importanți sfinți ai creștinismului bulgar. Sfântul s-a născut în jurul anului 867 d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului Boris I (852-889), al fiilor săi Vladimir (Rassate) (889-893) și Simeon I cel Mare (893-927) și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
Sf. Dimitrie aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua traiul în singurătate și rugăciune. Sfântul Ioan de Rila a trăit în izolare în diferite locuri, înainte de a merge în munții Rila. Acolo și-a petrecut restul vieții sale în rugăciune într-o grotă sărăcăcioasă și lipsită de confort. Potrivit legendei, Sfântul Ioan de Rila ar fi săvârșit numeroase minuni cu scopul de a-i ajuta pe oameni. Aceste miracole i-
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
binecuvântare de la el. Astfel, Sfântul Ioan a înființat Mănăstirea Rila, care este considerată principala mănăstire a Bulgariei. Veștile minunilor săvârșite de el au ajuns până în capitala Țaratului Bulgar. Țarul Petru I (fiul țarului Simeon I) a călătorit 120 km până în Munții Rila pentru a se întâlni cu Sf. Ioan și a-i cere sfaturi pe plan spiritual. Întâlnirea lor este descrisă în detaliu într-una din hagiografiile Sf. Ioan de Rila, precum și în Testamentul Sf. Ioan de Rila. După o călătorie
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" din 1796 că "Russula roșea". Buretele a apărut în continuare sub o mulțime de denumiri care
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
1987, Koudelka a devenit cetățean francez și a putut să se întoarcă în Cehoslovacia, pentru prima dată, în 1990. Apoi, el a realizat "Black Triangle", documentând peisajul pustiu din regiunea Podkrušnohoří, vârful de vest al dealurilor Triunghiul Negru de la poalele Munților Metaliferi, situat între Germania și Republica Cehă. Koudelka locuiește în Franța și la Praga și își continuă munca de documentare asupra peisajului european. El are două fiice și un fiu. Activitatea timpurie a lui Koudelka stă semnificativ la baza fotografiilor
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
ale orașului din cartierul Orașul Vechi al Pragăi. Aici se afla inițial, începând din secolul al XI-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face cu munții, ci provenea de la faptul că pe aici trecea un drum important către Kutná Hora. După demolare zidurile Orașului Vechi ca urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
afla inițial, începând din secolul al XI-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face cu munții, ci provenea de la faptul că pe aici trecea un drum important către Kutná Hora. După demolare zidurile Orașului Vechi ca urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot mai mult, iar poarta a devenit pustie. Consilierii municipali au
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
S-au găsit și urmele unui intens comerț cu tămâie. Himiariții s-au stabilit deja in secolul al V-lea î.Hr. în zona de graniță dintre Qataban și Hadramaut. Probabil că în primul secol I d.Hr. uniunea triburilor Himiar din Munții Yemenului a obținut independența față de Qataban, Perioada himiarită, a cărei datare s-a stabilit după găsirea de inscripții ale regatului sabeo-himiarit, a început prin 110 î.Hr. Capitala lui era Zafar. Deoarece noul regat se afla inițial mai la distanță de
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
din Austro-Ungaria și apoi o cazarmă. Această închisoare a făcut parte întotdeauna din cetatea Špilberk. Orașul Brno a cumpărat castelul în 1560 și l-a transformat într-o fortăreață municipală. În anul 1620, după ce au fost înfrânți în Bătălia de la Muntele Alb în data de 8 noiembrie, conducătorii moravi ai insurecției antihabsburgice au fost închiși în castelul Špilberk timp de mai mulți ani. Fortificațiile și bastioanele castelului Špilberk au contribuit la apărarea orașului Brno împotriva incursiunilor suedeze din cursul Războiului de
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
A doua bătălie de pe Valea Jiului s-a desfășurat între între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea Munților Carpați era tot Valea Jiului, având în vedere caracteristicile terenului și deficiențele dispozitivului de luptă al forțelor române, aflate într-un număr mic, dispuse pe un front de peste 30 de km., în detașamente izolate, care nu se puteau susține reciproc. Spre deosebire de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei. Bătălia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Înfrângerea forțelor germao-austro-ungare în Prima bătălie de pe Valea Jiului a fost interpretată diferit de cele două părți. Generalul Falkenhayn a realizat, în ciuda înfrângerii, că în Valea Jiului Carpații puteau fi forțați cel mai ușor. Rezultatul calculelor a fost ca
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
înfrângerii, că în Valea Jiului Carpații puteau fi forțați cel mai ușor. Rezultatul calculelor a fost ca ceea ce n-am putut obține în regiunea Surduc, prin surprindere, trebuia obținut prin întrebuințarea forței brutale. Numai în această cea mai îngustă porțiune a munților era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia românească, într-un marș forțat. Numai aici cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
acest sens, a dat următorul ordin de luptă generalului Viktor Kühne, comandant al nou sositului Comandament General LIV Rezervă: "Misiunea ce vă încredințez este de a curați de inamic, deocamdată, ambele părți ale șoselei Surduc, prin înaintarea spre ieșirile din munți, pînă în regiuneaTârgu Jiului, pe care o veți stăpîni astfel încât Corpul de Cavalerie Schmettow să poată împinge imediat spre sud, în câmpie. Ulterior, Corpul LIV, întărit, va continua înaintarea în direcția generală sud-est, avînd Corpul de Cavalerie pe flancul său
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că ceea ce nu a obținut la Surduc prin surprindere, „trebuia obtinut prin intrebuințarea forței brutale”. În acest scop, cele cinci divizii de infanterie sunt
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
a acestora. Data atacului a fost stabilită inițial pentru 26 octombrie/8 noiembrie pentru a fi amânată ulterior pentru data de 29 octombrie/10 noiembrie 1916. "Grupul Kühne luptă pentru a pune într-o primă fază stăpânire pe ieșirile din munți, de ambele părți ale șoselelor Vulcan și Surduc; va înainta apoi spre Sud astfel, încât Corpul de Cavalerie să câștige libertatea de acțiune." Comandamentul român nu prevedea desfășurarea unei acțiuni militare de amploare a forțelor Puterilor Centrale în sectorul Văii
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
consolidate toate drumurile prevăzute a fi folosite, pentru a putea suporta artileria grea - tractată cu cu autotractoare, automobilele blindate și camioanele. Au fost stabilite depozite înaintate de muniții și alimente, iar trupele au fost prevăzute cu îmbrăcăminte și echipament de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grâne, au fost destinate pentru transportul artileriei grele
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
puternic de artilerie. Pentru cucerirea Sâmbotinului, forțele germane au fost nevoite să dea șapte atacuri consecutive. Nu se poate tăgădui că infanteria română luptă cu vitejie; fără îndoială că ea se arată îndrăzneață și dibace în apărarea pozițiilor ei din munte, bine organizate; desigur că ea atacă cu hotărâre în contraofensivă; dar ea se dovedește foarte simțitoare față de focul artileriei. În special față de focul calibrelor grele și nedeprinși în apărarea contra atacurilor înconjurătoare, împotriva cărora, artileria lor, pipăind nesigur, nu le
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]