65,481 matches
-
jumate de pâine. Dădeau spor toxic, spor de noapte. Oricum și la cantină puteai să mănânci o masă, mai ieftin, foarte ieftin, la cantina elevilor aveai trecere și te duceai, era jumate prețul. Să nu ti duci cu pachet de-acasă. Oricum, era... S. P.: - Știu că pe lângă Nicolina, pe lângă liceu a fost un sanatoriu... A.M.: - Da. S. P.: - Era special pentru angajați ? A.M.: - Da. Numa’ a Nicolinei. Și spitalu’ C.F.R. era al Nicolinei, care acuma îi numai al C.F.R.-ului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lua salariul, că am de muncă ș-așteptam pensia, că nu mai erau mulți ani, dar se vede că n-o fost să fie. Asta în două cuvinte: a fost cea mai fericită. Că, de la 15 ani am plecat de-acasă, la Nicolina, până la 45, 46, Nicolina o fost viață. Acuma, am schimbat macazu'. S. P.: - Poate e un nou început... A.M.: - Nu, nu cred... Să dea Dumnezeu, da’...poate o fi pentru alți mai bine, eu am o vârstă care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
A.: - M-ar interesa momentul... G. M.: - Da, da ! Am fost chemați la arme, să ieșim că vin rușii peste noi, la gărzile patriotice, așa. Care s-au dus, s-au dus, care nu, nu ! Eu, nu. M-am dus acasă. Nu am vrut să iau arma-n mână, să mă duc, să trag în poporul meu. Că așa erai... I. A.: - Cine vă chema ? G. M.: - Partidul... I. A.: - Partidul, nu ? G. M.: - Și la noi. La noi s-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nevastă-mea și n-am mai..., în fine..., da ! S. P.: - O altă întrebare ar fi următoarea: participați la concursuri, întreceri pe ramură, cum erau înainte de 1989, „Cântarea României” ? Ș. B.: - Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu. Atât muncă, acasă, mai mergeam la un film, la distracție, la o nuntă, la o [râde - n. ns., S. P.] cumătrie, cu astea, nu. S. P.: - Cum erau vacanțele înainte ? Ș. B.: - Era foarte bine, doamnă, domnișoară, era foarte bine. Cu zece mii de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înterupt un an, pentru că nu erau șapte clase în sat, după aceea, am făcut șapte clase, pe urmă am avut probleme cu mersul mai departe, că tatăl meu a refuzat să treacă la colectiv și am mai stat un an acasă, după aceea am mers ș-am urmat o școală profesională, da, am urmat a doua școală profesională și m-am dus în câmpul muncii, ca muncitor, ca muncitor mecanic. S. P.: - Ce v-a determinat să plecați din satul natal
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
primeam banii din fabrică ș-am primit fluturaș cu zero lei. Îți dai seama, că după două săptămâni, atunci se dădea salariul de două ori pe lună: avansul și lichidarea, când primești zero lei, nu-ți vine să te duci acasă, ci te blochezi în fabrică, și-ți ceri drepturile. A. N.: - Ce schimbări a adus închiderea Nicolinei în viața dumneavoastră, ce profesie/profesii ați avut, după închiderea fabricii ? C. H.: - Bine, eu rămânând la Liceu, pe mine nu m-a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la început erau mai mult universitari, pentru că erau un bloc acolo, construit special pentru cei care munceau la această Universitate și câțiva din personalul numit TESA acuma, feluriți erau, unii mai atenți decât alții la ce se întâmpla la noi acasă, pentru că exista și acest interes, curiozitate să spunem, răsplătită sau nu, nu neapărat o curiozitate general umană, să spunem, care intra în atribuțiile unor servicii de informare să zic, dar asta nu era, sincer, conștientizat de mine la epoca respectivă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de învățământ superior, urma să muncim într-un loc care era repartizat, asigurat, pe de-o parte și, pe de altă parte impus în... de către o politică din aceasta, centralizată puternic... Repartițiile acestea nu se întâmplau întotdeauna în locurile așteptate, acasă sau aproape de casă, sau cu posibilități de navetă, și să nu uităm că acum 30 de ani înseamnă o ruptură - cum să zic - de comunicare mult mai amplă decât cea... O mare ruptură de comunicare, în primul rând mai puține
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să-ți schimbi felul de viață, să-ndrăznești să faci, să trăiești în condiții pentru care, poate, nu ai fost obișnuit sau nu te-ai gândit că le-ai putea face față. Nu toți au fost pregătiți pentru ruptura de-acasă și nu neapărat pentru comoditatea de trăi lângă părinți, cât pentru o anumită atmosferă, anumite preocupări, eu știu? E-adevărat că e-un semn de maturitate să-ndrăznești să pleci de-acasă sau s-o faci, să te supui. Nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Nu toți au fost pregătiți pentru ruptura de-acasă și nu neapărat pentru comoditatea de trăi lângă părinți, cât pentru o anumită atmosferă, anumite preocupări, eu știu? E-adevărat că e-un semn de maturitate să-ndrăznești să pleci de-acasă sau s-o faci, să te supui. Nu toți, poate, am dorit s-o facem sau nu toți am crezut că suntem potriviți să trăim într-o formă sau alta. Eu, oricum, am făcut o navetă de doi ani plus
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a fost o emblemă a Iașului, eu știu și cred că a jucat un rol în facerea acestei țări, a acestei părți de țară, nu știu... N. D.: - Cum vă petreceați timpul liber ? M. V.: - Timpul liber ? Timpul liber îl petreceam acasă, cu familia, și într-un concediu care era numărat de atâtea zile, nu știu câte erau, 20-21 de zile de concediu, era foarte mult pentru că muncind în învățământ e un anumit regim pe care-l cunoașteți, mai mult sau mai puțin. În
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
erau..., aveau mare trecere... coreenii... Da, coreenii erau ! Și vietnamezii. Ăia erau cu duiumul reușiți. Noi eram... Și vă dați seama ?! Că m-am dus în Vaslui să dau..., dar locurile erau ocupate și-a trebuit să stau un an acasă. Ei, vă imaginați, după ce am stat un an acasă, m-au omorât părinții cu munca. Mergeam, plecam de luni dimineață, aveam pământ mult, la 10-12 kilometri de comună. Acolo dormeam, acolo ne sculam și ne întorceam săptămâna, sâmbăta cu duminica
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vietnamezii. Ăia erau cu duiumul reușiți. Noi eram... Și vă dați seama ?! Că m-am dus în Vaslui să dau..., dar locurile erau ocupate și-a trebuit să stau un an acasă. Ei, vă imaginați, după ce am stat un an acasă, m-au omorât părinții cu munca. Mergeam, plecam de luni dimineață, aveam pământ mult, la 10-12 kilometri de comună. Acolo dormeam, acolo ne sculam și ne întorceam săptămâna, sâmbăta cu duminica aialaltă. Vă dați seama, eu, un copil acolo, mic
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și auto... după care, directorul care-o fost, care nu știa de noi - culmea, noi am avut contract cu Nicolina -, deci, contract-contract, cum se face acuma. După ce terminam facultatea, eu habar n-aveam de contractul ăla, l-am pus pe-acasă, prin dulap, l-am găsit întâmplător. După ce terminam facultatea, eram obligat să lucrez înapoi 5 ani de zile, că am uitat să spun, am fost ultima promoție cu bursă de întreprindere. Deci, eu am plecat la facultate detașat, practic, în loc să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ar fi dat și la ăia cu grevă le-o dat, și noi..., eu plec fără salariu. Ș-am chemat maiștrii și le-am dat salariul 100%. Și din momentul ăla, m-o purtat două săptămâni, când la partid, când acasă, când în fabrică, că eu să fiu director. Eu, nu și nu, și nu, și nu... Și... că pe cine văd..., că nu știu ce.... Am spus pe cine văd eu că poate să fie director. Într-adevăr, Nicolina era foarte greu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
țineți la noi !” Că mi-o adus un scaun să mă sui pe scaun, ca s-audă toți, că erau înșirați mult, era schimbu’ întâi, schimbu' doi, erau înșirați acolo. Și am zis: băi, fraților, lăsați-mă să mă duc acasă, să discut și cu soția, pentru că nu numai eu iau hotărâri. Eu sunt hotărât să mă duc la București, să depun cererea de demisie, da’ să discut cu soția. Dar, voi mergeți acasă, nu mai umblați de colo-colo, mai ales
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
băi, fraților, lăsați-mă să mă duc acasă, să discut și cu soția, pentru că nu numai eu iau hotărâri. Eu sunt hotărât să mă duc la București, să depun cererea de demisie, da’ să discut cu soția. Dar, voi mergeți acasă, nu mai umblați de colo-colo, mai ales navetiștii care cheltuiau bani. Eu vă închei salariul, n-aveți probleme de bani, n-aveți probleme de salariu, este obligația mea, cât mai sunt încă pe funcția de director și, dacă este ceva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
probleme de salariu, este obligația mea, cât mai sunt încă pe funcția de director și, dacă este ceva, vă anunț din om în om și nu mai veniți toată ziua și stați la poarta fabricii”. Zis și făcut. Mă duc acasă și-i spun soției: „- Măi, dacă oamenii ăia te-o rugat așa de mult ca să nu pleci, să-ți dai demisia... nu ți-o da, măi, că pe-urmă o să te considere laș... că i-ai lăsat, adică cum ar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și nici astăzi nu știu cine a dat dispoziție atunci să... cu muniție de război, să-i înarmăm pe oameni. Ai..., ce-am trecut atunci, în perioada aia. Până la urmă, după ce s-o terminat tot balamucul, s-împușcă unu’ la poartă... Eram acasă, mă pregăteam să vin la serviciu, de Bobotează, cum s-ar spune, de Sfântu’ Ion. Se terminase tot..., toată..., luasem muniția de război, lăsasem numai la poarta principală. Atunci era poarta principală aici, da’ la-nceput era dincolo, până-n ’72
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Băi, erau ceilalți șefi de secții, zice, „- Băi, s-o luat ăsta de director !” Eu n-aveam nimic. Că el mă dă afară din sală. Și i-am spus: „- Nu, to’rășul director, dumneavostră mă dați afară de la dumneavoastră de-acasă, din apartament, da’, nici de-acolo, că nici apartamentu’ nu-i a dumneavoastră ! D-apoi de cum, aicea ! Ce ? V-a deranjat, dacă eu v-am spus adevărul ?! Ăsta este adevăru’ ! Crunt și adevărat ! Vă place, vă place, nu vă place
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
le-am răsfoit eu, așa, cu mâna și le-am spus la maiștri: „- Punem câte trei, că grămezile sunt ușoare. Termină una, se mută la a doua. Și, după ce-o terminat a doua, nu mă interesează ora, au plecat acasă, pe răspunderea mea. Eu nu mă uit la ăștia !” Le spuneam direct: „- Eu nu mă uit la instructorii ăștia ! Când o terminat două grămezi, măi, noi suntem aproape 200, putem, împărțit la trei, când văd ăia că-i înșirăm la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gimnaziu ? Aaa..., plăcut o fost. În internat, severitate extraordinară, un regim cazon, efectiv, care mi-o prins bine. Adică, un program extrem de riguros, cu meditații controlate, prezență, învoiri bazate pe rezultatele la învățătură, din timpul săptămânii, învoirile în oraș sau acasă, extrem, extrem de ordonat și constrângeri pozitive - acuma, așa le numesc eu. După aceea, la facultate, am stat tot la cămin, având bursă, și aicea lucrurile erau mai degajate ca-n liceu, în sensul că, student în cămin, aveai libertăți multiple
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tabăra la marginea Moldovei, în Huși”. După ce în aprilie refuzase dublarea haraciului, iar în aprilie îi învinsese cu ajutorul cazacilor zaporojeni pe turcii ce voiau să-l înscăuneze pe Petru Șchiopul, la mijlocul lunii mai 1574, Ioan Vodă a dat drumul pedestrimii acasă, pentru a-și reface forțele și pentru a-și procura hrana. Orașul Huși a fost fixat ca loc de adunare, de odihnă și de pregătire pentru evenimentele viitoare. De ce Ioan Vodă a stabilit ca loc de întâlnire târgul Huși ? Pentru că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nenumărate, necazuri nesfârșite”. El menționează patru localități în care preoții pot avea condiții de trai: Cotnari, Iași, Galați și Baia. Mai erau localități (Bacău, Trotuș, Huși, Bârlad) - nota episcopul - unde s-ar fi putut trăi „când se va întoarce lumea acasă”. Despre viața grea din Moldova în condițiile năvălirilor permanente a tătarilor relatează și misionarul Francesco Antonio Renzi din Stipite (? - 1697). Era minorit conventual și, în Raport către Propaganda (19 februarie 1691, Iași), semnala faptul că la Huși cele peste 50
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
țară în centru orașului se plimbă nesupărați de nimeni turme întregi de câini vagabonzi, iar porcii, pe de altă parte completează garnitura. Este adevărat că simpatisăm toți pentru protecția animalelor, dar credem că fie-care proprietar trebuie să-și strângă animalul acasă la el nu pe stradele orașului. Să sperăm că cei în drept se vor gândi a lua măsuri cel puțin în timpul căldurilor”. Serviciul de salubrizare era, dar, vorba lui I. L. Caragiale, lipsea... cu desăvârșire, dacă luăm seamă la opinia primarului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]