57,520 matches
-
Este îmbrăcată într-o rochie modestă de culoarea albastru-gri. Mâinile ei împreunate țin un buchet de crizanteme. Stă în picioare, rezemată de peretele pe care corpul ei desenează o umbră ascuțită. Boznańska abandonează aproape complet utilizarea liniilor și a contururilor, figura fiind pictată cu pete colorate, în tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James Whistler și influențată de tendințele artistice contemporane mai ales de cel
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
care schimbarea formei este, de obicei, un rezultat al acțiunilor unor zei. Conceptul a persistat în literatura din Evul Mediu și din perioada modernă (schimbarea formei fiind realizată acum de obicei de un magician sau de o vrăjitoare), rămânând o figură de stil comună în fantezia modernă, literatura pentru copii și în lucrări ale culturii pop. De departe cea mai comună formă de schimbarea a formei este , transformarea unei ființe umane într-un animal (sau invers a unui animal în formă
Schimbarea formei () [Corola-website/Science/329307_a_330636]
-
( — "Rifă‘a Răf‘i aț-Țahțăwī", 1801 - 1873) , profesor, scriitor, traducător și egiptolog, a reprezentat una dintre figurile proeminente ale renașterii arabe în Egipt. Rifă‘a Răf‘i aț-Țahțăwī s-a născut în Țahță, un sat din Egiptul de Sus, la 15 octombrie 1801. Întrucât provenea dintr-o familie nobilă și înstărită, în copilărie Rifă‘a s-a
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
succes, programele vor beneficia de tehnologia "thread-level parallelism" (TLP) care presupune rularea diverselor thread-uri in paralel, în plus față de ILP ("instruction level parallelism"). "Instruction (instrucțiune)". Toate procesele din cadrul aplicației manifestă paralelism între instrucțiuni individuale. Acest nivel nu este prezentat în figură întrucât granularitatea se rezumă la simple instrucțiuni. Arhitecturile superscalare pot beneficia cu succes de acest tip de paralelism. "Basic Block (bloc de bază)". Grupuri mici de instrucțiuni prezente pe o ramură de execuție poartă numele de blocuri de bază. Arhitecturile
Chip multiprocessor () [Corola-website/Science/329357_a_330686]
-
surorile sale rămâneau în așteptare, în timp ce Henric se încorona rege al Siciliei la 25 decembrie (Constanța nu a fost încoronată tot atunci fiind însărcinată). Patru zile mai târziu, a fost descoperită o conspirație împotriva lui Henric, motiv pentru care multe figuri politice de prim plan ale Siciliei au fost arestate și trimise în închisoare în Germania, inclusiv Guillaume și familia sa. În timp ce mama și surorile sale au fost în cele din urmă eliberate și și-au continuat traiul în Franța, nu
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
de pe Bulevardul Poissioniére, care se află la marginea falimentului, si a transformat-o în 1934 sala de musical-hall ABC. Afacerea era considerată riscantă la vremea respectivă din cauza concurenței serioase din partea cinematografiei. Numele "A.B.C." l-a ales intenționat, pentru a figură, după ordinea alfabetică, în fruntea programelor pariziene. A inovat un sistem de programe original, având afișul bazat numai pe artiști confirmați și care se reînnoia tot la 2-3 săptămâni. Acest concept a fost utilizat ulterior cu succes de către Bruno Coquatrix
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura la sfârșitul lucrării. Dat fiind faptul că Vladimir Monomahul era patronul satului Vidubici, unde se afla mănăstirea condusă de Silvestru, noua ediție a fost centrată pe personalitatea cneazului și a făcut din acesta figura centrală a narațiunii. A doua versiune a Cronicii lu Nestor este păstrată în Letopisețul Laurențian. A treia ediție a fost scrisă doi ani mai târziu fiind centrată pe persoana fiului lui Vladimir, Mstislav. Autorul acestei ultime revizuiri se poate să
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
și activității sale, slujba de înmormântare a fost onorată de prezența unor distinse personalități clericale, în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, însoțit de doi Preasfințiți Episcopi Vicari și un sobor numeros de preoți, prilej cu care a fost evocată figura luminoasă a acestui confrate, ale cărui generozitate, ospitalitate și bunătate, precum și munca neprecupețită pe altarul Bisericii și al Patriei noastre, nu vor fi uitate niciodată.
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
tradusă în mai multe limbi. Marele critic literar german Marcel Reich-Ranicki, în rubrica sa săptămânală din "Frankfurter Allgemeine Zeitung", laudă mai ales stilul literar, dar găsește că operei îi lipsește substanța profundă: "„întotdeauna nuvelele lui Zweig oferă un portret al figurii centrale. Analiza psihologică este scopul și cauza acestor povestiri. Multe dezamăgesc totuși la sfârșit. Chiar și după lectura nuvelei strălucit scrise "", se impune întrebarea: «Ei și»?”"
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află un grup de îngeri înaripați și cu Sf. Mihail ucigându-l pe Lucifer (1725). Aceste figuri sculpturale au fost executate de sculptorul italian Lorenzo Mattielli, care a sculptat, de asemenea, figurile lui Hercule de la intrarea în Hofburg, chiar vizavi de biserică. Turnul clopotniță de formă poligonală, construit în secolul al XVI-lea în stil gotic, a
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află un grup de îngeri înaripați și cu Sf. Mihail ucigându-l pe Lucifer (1725). Aceste figuri sculpturale au fost executate de sculptorul italian Lorenzo Mattielli, care a sculptat, de asemenea, figurile lui Hercule de la intrarea în Hofburg, chiar vizavi de biserică. Turnul clopotniță de formă poligonală, construit în secolul al XVI-lea în stil gotic, a devenit unul din simbolurile Innere Stadt. este renumită pentru "Michaelergruft", o criptă încăpătoare situată sub
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
este vizibil în întregime din toate colțurile Pământului. Stelele care alcătuiesc "centura" sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka (ζ, ε și δ Ori). Aceste trei stele strălucitoare aliniate permit să fie localizate cu ușurință pe cerul de iarnă, în constelația Orion, figură dominantă a cerului nocturn de iarnă boreala și de vară australa. Alinierea lor, cu toate acestea, este doar aparentă, datorită locației lor față de Pământ: "Alnitak" este la distanță de 820 ani-lumină, "Alnilam "la de ani-lumină, iar "Mintaka" la 915 ani-lumină
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
colegiu în Romă, dedicat Sfanțului Anselm. Corpurile clădirii au fost proiectate de către Hildebrand de Hemptinne și Fidelis von Stotzingen, si construite în 1900. Colegiul Internațional Șanț' Anselmo este localizat aici. Biserică are un plan bazilical, iar mozaicurile sale reprezintă numai figuri și nu au fundal. Cripta este deschisă publicului, la care se ajunge după o ușă din altar. În spatele acestui altar este o statuie a Sfanțului Benedict, care ține mâinile în poziția de rugăciune -poziție în care acesta a murit. În
Sant'Anselmo all'Aventino () [Corola-website/Science/328720_a_330049]
-
Născut la 15 august 1954 în România, la Ploiești, trăiește și lucrează la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Ștefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
în culori atenuate dau lucrărilor sale o structură în relief, aproape sculpturala. La ora la care arta contemporană tinde să facă din provocare un sistem creativ, Râmniceanu alege spiritualitatea în arta. Artistul definește această căutare că un drum inițiatic spre figură arhetipala a „omului universal”, întruchipare contemporană a omului de la Renaștere. Văzută în adâncul ei, energia creatoare a artistului evocă celebra maximă a lui Camus „orice blasfem este ceremonios, ține de sacru”- într-atât voința de ruptură care traversează creația să
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
-lea (1611-1615). Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace" al cronicarului Miron Costin (1633-1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Multe personaje ale cărții sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care scriitorul în numește Simeon Bârnovă), vornicul Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
pentru a asigura pacea - și cea a Vivianei - un personaj din romanul principal al seriei, "Negurile". Din nou, colaborarea lui Paxson nu a fost creditată. Ocupându-se de al treilea secol, "Preoteasa din Avalon" (2000) adaptează o legendă care leagă figura istorică a împărătesei Elena de insula Britaniei. Romanul povestește despre idila dintre Elena (sau Eilan) și ofițerul roman Constantius, precum și despre nașterea fiului lor, Constantine, cel destinat să devină împărat. Cartea a fost începută de Bradley și finalizată de Paxson
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
cât și "stilul său de viață." Ruth Handler și-a urmărit fiica în timp ce se juca cu păpușile de hârtie, populare la acea vreme, observând că se distra oferindu-le acestora roluri de adulți, ținând cont că atunci majoritatea jucăriilor reprezentau figuri de copii. Așa i-a venit ideea unei păpuși cu corp de adult, pe care i-a transmis-o și soțului ei , co-fondator al companiei de jucării Mattel. Numele complet al lui Bărbie este Barbara Millicent Roberts. Într-o serie
Barbie () [Corola-website/Science/328818_a_330147]
-
Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care este cineva capabil să o suporte. Durerea îi umflă mușchii, tensionează nervii, dar pe fruntea lui
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
ataraxie sau indignare cu privire la pedeapsa divină pe care o primește și nu simte că ar merita-o. Lessing, în opera sa critică din 1766, numită "Laocoon sau despre limitele poeziei și picturii" explică că "pictura și sculptura se fac cu figuri și culori în spațiu" și poezia cu "sunete articulate în timp". Goethe a scris în 1798 un articol, numit "Despre Laocoon", în care își manifestă nemulțumirea că artiștii l-au dezgolit pe Laocoon de preoția sa și de referințele mitologice
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
fugi. Lucrarea deja avusese o mare influență în epoca descoperirii sale datorat gradului mare de perfecțiune. Artiștii Renașterii s-au simțit puternic influențați. Așadar, Michelangelo s-a inspirat din ea pentru a realiza diferite lucrări ale sale, precum unele din figurile realizate pe tavanul capelei Sixtine, îndeosebi în poziția lui Aman din pictura "Ester și Aman și șarpele de bronz", doi dintre sclavii realizați la mormântul lui Iulius al II-lea și în schițele realizate pentru lucrarea Bătălia dela Cascina. Giambologna
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
completat, însă a eliminat toate mențiunile la subiectul esperanto. Noua versiune a romanului a fost publicată în 1919 sub titlul " Uimitoarea aventură a misiunii Barsac". În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și "Voyage d'étude". Capitolele originale ale romanului au fost publicate în volumul al treilea din "Manuscrits nantais", în 1991. Textul povestește istoria unei comisii parlamentare franceze trimisă în Congo pentru a hotărî dacă această colonie trebuie să fie reprezentată
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
au apărut pe Internet în 2006. El a câștigat expunere adiționala prin linia să de haine, casa să de discuri Decaydance (o amprentă a Fueled By Ramen), și relația cu artista pop Ashlee Simpson, ceea ce i-a făcut pe amândoi figuri ale tabloidelor în Statele Unite. Datorită succesului Premiului MTV Video Music, grupul a fost capul de afiș al turneului Black Clouds and Underdogs Tour, un eveniment pop punk care a inclus The All-American Rejects, Well-Known Secret, Hawthorne Heights, si From First
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
un "oculus", spre deosebire, de exemplu, de cupola Panteonului din Roma. Zidăria era probabil ascunsă în spatele unui înveliș din mozaic. Cupola era acoperită de un acoperiș de gresie în opt ape, surmontat de un con de pin așezat pe patru figuri zoomorfe. Solul încăperii era pavat inițial cu marmură neagră și albă. Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa exterioară, dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]