6,208 matches
-
luptă: neutralizarea, cu mâinile goale și fără mască de protecție, a unui aparat de sudură, dezafectarea rapidă a unui tablou de siguranțe sau diverse moduri de a-ți ține respirația minute În șir, pentru cazurile În care inamicul ar fi Împrăștiat gaze de eșapament pe câmpul de luptă. Pe baza Învățămintelor trase de fiecare În timpul luptelor, tehnicile armate au devenit mai sofisticate. Bunăoară, pentru a scoate din uz un frigider, formația ideală cuprindea trei oameni. Unul trebuia să atragă electrocasnicul către
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
damă cu voaletă. Lui Columbo Îi râde În nas când acesta nu reușește să-l demaște ca asasin, determinându-l să-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când Sir Laurence Olivier se pregătea să rostească monologul din Hamlet. Pe când bea liniștit un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui parașutist Înaintea saltului, și-a luat zborul În stradă. Am rupt-o la fugă pe culoar și am coborât scările mai rapid ca un amant profesionist surprins În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din pîclă se lasă noaptea. În abur, galben, se desface craiul. Cine ar putea, dimineața, să cînte stelele, din trifoiul înflorit, mai bine decît prepelița? Draga mea, m-am născut într-o dimineață de iarnă, odată cu cele dintîi flori care împrăștie pe albul delicat al omătului verdele speranței. Le-o fi plăcut, sau cum să zic, alor mei să asocieze cele două evenimente într un fapt onomastic: în chip ridicol, numele meu e al celei dintîi flori de primăvară Din capul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Am prins în treacăt remarca lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe învățătorul, dar numai din milă i-am dat eu certificat de patru clase. Mai are, la profesionala din Oniceni, încă un an de meserie. Cînd să zică Doamne-ajută c-a trecut clasa, școala s-a desființat. Alții s-au împrăștiat în lume, dar prostul s-a întors acasă. Ce să umble el brambura prin toată lumea! Las’ că nici pămînt ta-su n avea, dar acasă Costică s-a simțit om cu carte și sapa nu i s-a mai lipit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta pe podea. Fiecare își dobîndea locul cu bușaie și amenințări
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
strălucește mereu acolo unde și tinerii strălucesc de tinerețe. Strălucește și ea cu ei, cum ar veni. Primăvara asta e destul de caldă și, foarte probabil, va urma apoi o vară caniculară care, după ce elevii își vor lua bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
desprins deja cu totul de familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru. # Deși elevii nu merită, la liceu mai are loc totuși un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare. Elevii dansează cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Însă șantajul literar a produs o schimbare de strategie de care C.a. se va folosi mai târziu, În acțiunile sale civice. Era vorba de o țintire mai exactă a publicului. Trimițând texte unor adresanți cunoscuți, C.a. nu mai Împrăștia baloane de săpun la Întâmplare, ci expedia săgeți cu șanse mai mari de impact. Am continuat să lipim lirisme prin tramvaie, Însă doar atunci când textul ne plăcea foarte mult și doar dacă aveam timp liber, de bântuit prin cartiere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
slabă, de femeie. „Piero di Cosimo.“ Încercând parcă să-și regăsească gândurile, glasul. Așteptând s-audă iar vocea, să le confirme că mai sunt vii. După un răstimp : Simonetta Vespucci. Limpede, ca o soluție. N-ar înțelege încă puterea care împrăștie blestemul. Căci totul rămânea la fel, nemișcat. Curând, însă, s-ar repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am câștigat încă extazul, împăcarea de-a savura roadele pământului, fericit sub domnia lui Bacchus. Prea mulți dintre frații noștri, împrăștiați în necuprinsul lumii, conviețuiesc cu fiarele, sălbăticiți, subjugați, viețuind fără speranță, în bezna premergătoare furtunii. Recunosc oribile chipuri de unchi și veri și mătuși, ca și cum întunericul n-ar fi în stare să trimită decât aceleași măști ale unei unice, nesfârșite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în bezna premergătoare furtunii. Recunosc oribile chipuri de unchi și veri și mătuși, ca și cum întunericul n-ar fi în stare să trimită decât aceleași măști ale unei unice, nesfârșite familii, mediocritatea înconjurând tot pământul. Vulcan ? Abia am preluat flacăra, să împrăștiem incendiul de-a lungul și de-a latul pădurii, mai luptăm cu propria noastră bestialitate. Și iar piere tumultul, tunetul valurilor se stinge. M-au părăsit, s-au lepădat de ezitările mele. Revăd incendiul visului, al sângelui turmentat. Fata aceea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea colegul. Ți-am văzut bagajul deja făcut. Mi-am închipuit că ai ieșit. — Da, de ieri... reuși să bâiguie. Ar fi vrut să-și amintească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-și poată aminti, apoi, ce văzuse. Întâlni curând un chioșc. Nu, n-aveau sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea pierdută în golul tufișului cu crengi subțiri, răsfirate, încremenite, ca într-o stampă. ...Împrăștiați prin sala uriașă și aglomerată, rotindu-se, cu scaunele, schimbând istorisiri și glume care să grăbească orele, cedau în cele din urmă chemării : se apropiau, nerăb dători, de fereastra deschisă. Să primească dimineața de primăvară. Ziua se anunța veselă. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi lovește fără să vrea, cu cotul, sulul de planșe de pe birou, foile de hârtie se împrăștie pe jos, se desfac, planșele se răsfiră peste tot. — Ce e cu el ? întreabă Manole. — Nu știu. N-am observat, răspunde, fără chef, Vornicu. Tocmai voiam să te întreb. Mi s-a părut cam retras în ultimele zile. — Are și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem În legătură cu toți acești exploratori și aventurieri din vremuri mai Îndepărtate sau mai apropiate, care s-au Întors din America amărîți că n-au găsit aur Împrăștiat pe pămînt, că ei au dat greș nu pentru că nu era aur, ci pentru că n-au știut unde și cum să-l caute și pentru că nu l-au recunoscut cînd l-au avut În fața ochilor - pe scurt, pentru că vedeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum ar fi trebuit să se procedeze într-un asemenea caz: omori aproape treizeci de oameni, ascunzi douăzeci dintre cele aproape treizeci de capete, apoi mai omori aproape douăzeci de oameni și la aceștia le ascunzi corpurile iar capetele le împrăștii printre cadavrele inițiale. Te pitești apoi într-un boschet și râzi de te spargi, de polițiștii care și așa cum sunt, prea guatemalezi de felul lor, se scarpină în cap nedumeriți întrebându-se cum de au reușit să găsească pereche doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de politicieni de dreapta de stânga sau chiar de marii independenți. Pentru noi doi tărășenia devenise o distracție pe cinste: toată lumea părea că suferă de disfuncții intestinale... Azi a murit Chilot, noul pechinez al lui tanti Clemanza. Moartea unui tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu, celălalt de la Cristina, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]