6,663 matches
-
Antichitate. Cu toate acestea, termenul de textem ca atare este o creație metalingvistică relativ recentă, care s-a impus în cercetarea filologică internațională începând cu deceniul al șaptelea, prin analogie cu mai cunoscutele concepte fonem, morfem, semantem etc. De atunci încoace, termenul a fost utilizat în trei accepțiuni principale. 1.2.1. Prima dintre aceste accepțiuni se asociază cu studiile incipiente ale așa-zisei "lingvistici a textului"1 germane, în special cu cercetările lui Walter A. Koch, care, inspirat de structuralism
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în teritoriu. Pe lângă declarațiile sociale (drepturile muncitorimii industriale și economice - reformele agrare) și pe lângă pașnicele declarații de politică fundamentală ("Adunarea Națională își exprimă mulțumirea și admirația față de toate puterile aliate care, împotriva unui dușman pregătit pentru război de multe decenii încoace, pe calea unor lupte strălucite duse cu înverșunare, au salvat civilizația din ghearele barbariei"), formularea privitoare la frontierele vestice ale teritoriului era cât se poate de circumspectă: ea exprima unirea cu România a "românilor și a teritoriilor locuite de ei
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fi incriminat pentru altceva, decât că va fi dorit, cu siguranță, să demonstreze mișcarea Pământului, despre care știu cu siguranță că a fost altădată cenzurată de câțiva Cardinali. Dar mi se pare că am auzit spunându-se că, de atunci încoace, aceasta a fost totuși profesată în public chiar la Roma"16. Cenzura realizată de către Biserică prin intermediul Inchiziției a fost foarte eficientă în ceea ce privește literatura secolului al XVII-lea. S-a încercat ulterior o ocultare a mesajului sau, pur și simplu, centrul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
toate cunoștințele din manuale care erau la fel de indicate ca cel mai bun curs. În prelegerile lor, profesorii explicau o problemă particulară, specială, rezultat al cercetării proprii, auditoriul luând astfel contact cu o gândire vie, originală și fecundă 10. Din 1860 încoace, Biserica Ortodoxă funcționa la remorca statului laicizant, pe care o considera drept o anexă polițienească, acordându-i un sprijin minimal. Mai mult, acest sprijin devenea unul iluzoriu și pe alocuri, chiar periculos în măsura în care intervenea ingerința politicului în domeniul bisericesc influența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
are și o viziune profund pragmatică în rezolvarea unor chestiuni concrete de administrație, unde vede obligatorie domnia competenței, a meritocrației în numirea pe posturi de mare responsabilitate publică - precum la căile ferate, unde, cum se relatează, în De un timp încoace... ("Timpul", 28 iunie 1881), că accidentele de tren se repetă cu o frecvență îngrijorătoare. Publicistul de la " Timpul" propune, poate în premieră în spațiul românesc, un portret de tehnocrat, unul independent politic și cu expertiză în domeniu, totul în temeiul unor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
putem lăsa să concureze sub regimul libertății comerțului" (Alexandria, povestea..., "Timpul", 30 iulie 1882). Și este primul în a lăuda orice întreprindere care urmărește afirmarea și consolidarea unei industrii naționale, precum în "Timpul", din 18 august 1882: "De cîțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendință învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București a știut să adune în sînul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății care, deplorînd părăginirea în care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
uimească ochii lumii, a dovedit, pentru cine știe a vedea, că talentul de a deprinde meserii oricît de grele nu-i lipsește românului, ci ocazia și putința de a dezvolta acele aptitudini, de a-și exercita puterile" (De cîțiva ani încoace...). Tot aici enumeră și piedicile care stau în calea dezvoltării unei industrii naționale: "Cea dintîi piedică a propășirii, sub presiunea căreia se resimte orice maserie și orice început de industrie, este concurența străină, condusă cu abilitate, încurajată adeseori prin premii
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care cu dragă inimă îl recunoaștem și îl prețuim". Parte dintre aceste piedici le regăsim, din păcate și în prezent, mai ales lipsa de capital autohton. Se simte dator în această idee să sublinieze: Coloanele acestei foi sînt de ani încoace martore că, în margini practice și dictate de experiență, am fost pentru încurajarea, pentru protejarea industriei naționale. Inconvenientele măsurilor protecționiste le-am considerat ca o dare plătită în favorul educației noastre industriale și am sperat că dintr-un regim de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
număr întîrziat al "Convorbirilor literare" - noiembrie-decembrie 1941. Lectura revistei îl determină să noteze cîteva considerații și amintiri despre diriguitorul acestuia: "Fără mintea și elanul lui, Convorbirile ar fi rămas "magazin literar și cultural", așa cum au viețuit de la moartea lui Maiorescu încoace. El le-a dat viață nouă, deschizînd porțile pentru toți scriitorii tineri și bătrîni și plasînd revista în fruntea publicațiilor literare vii. A fost chiar acuzat că a transformat Convorbirile în "Kindergarten", dar în cazul lui acuza e și ea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această idee și-a pierdut prestigiul, s-a dovedit că obiectivitatea științei nu poate oferi o imagine nedistorsionată a lumii. Heidegger consideră că sfârșitul metafizicii apare cu epuizarea atitudinii prin care ființarea este luată drept ființă, substituție prezentă de la Platon încoace sub diferite forme, manifestată în modernitate prin domnia tehno-științei, adică prin capacitatea ei de a prinde orice realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au propus o recentrare pe Ființă. Spre deosebire de acestea, Heidegger nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o natură comună care ar îndreptăți societatea să ne impună normele "condiției umane". Însă milioane de oameni au fost omorâți sau persecutați în numele acestor norme și, de aceea, o astfel de poziție nu este compatibilă cu libertatea individuală. De la Hegel încoace, filosofii au renunțat încet, dar sigur la o componentă eternă și comună a identității noastre, recunoscând importanța întâmplătorului pentru fiecare dintre noi, astfel încât întrebarea Ce înseamnă să fii o ființă umană? ar trebui înlocuită cu Ce înseamnă să fii o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în unele opere literare. Ultimele două straturi ar putea fi incluse în stratul "lumii", în domeniul obiectelor reprezentate. Dar nu e mai puțin adevărat că ele sugerează probleme foarte reale în analiza literaturii. Cel puțin în roman, de la Henry James încoace și mai ales de când teoria și practica lui James au fost expuse în mod mai sistematic de Lubbock, "punctul de vedere" s-a bucurat de multă atenție. Stratul "calităților metafizice" îi permite lui Ingarden să reintroducă probleme legate de "sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a avut în general o implicație peiorativă : un mit era o ficțiune - neadevărată științific sau istoric. Dar încă în Scienza Nuova a lui Vico, accentul s-a schimbat, punându-se pe ceea ce, de la romanticii germani, de la Coleridge, Emerson si Nietzsche încoace, a devenit, treptat, dominant - ideea că "mitul" - asemeni poeziei - este un anumit gen de adevăr sau un echivalent al adevărului, nu un rival, ci un complement al adevărului istoric sau științific. *17 252 În perspectivă istorică, mitul apare după ritual
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
estetică" și "experiență estetică" în măsura în care ele exprimă sau implică o categorie unică. Există oare un domeniu distinct, autonom, al "experienței estetice" sau ai obiectelor și calităților estetice capabile, prin natura lor, să genereze o asemenea experiență? Mulți filozofi, de la Kant încoace, și multe persoane care s-au preocupat serios de arte sunt de acord că artele, inclusiv literatura, au un caracter și o valoare unice. Nu putem " reduce calitatea artistică la alte calități mai primitive", spune Theodore Greene, și continuă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fie în direcția "barbarizării", înainte ca atenția cititorilor să fie reținută de ea. Viktor Șklovski, de pildă, spune că poezia face ca limba să fie "nouă", "neobișnuită". Acest criteriu al noutății a fost foarte răspândit, cel puțin-de la mișcarea romantică încoace - de la acea "Renaștere a miraculosului", cum a n<umit-o Watts-Dunton. Wordsworth si Coleridge s-au străduit amândoi, în mod diferit, dar corelativ, să facă limba neobișnuită", unul căutând să dea o notă stranie elementelor familiare, iar celălalt să domesticească extraordinarul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
operele sau cu aprecierea unor compoziții separate. De la apariția cărții lui Winckelmamn, Geschichte der Kunst im Altertum (Istoria artei în antichitate - 1764), s-a încercat mereu sa se scrie asemenea istorii ale picturii și sculpturii și, de la Charles Burney (1726-1814) încoace, majoritatea lucrărilor consacrate istoriei muzicii au acordat atenție istoriei formelor muzicale. Istoria literară are în fața ei o problemă similară, aceea de a urmări istoria literaturii ca artă, relativ desprinsă de istoria socială, de biografiile autorilor și de aprecierea unor opere
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
avem nevoie de o istorie a literaturii, întrucât obiectele ei sunt mereu prezente, sunt "eterne" și, pria -urmare, nu au istorie propriu-zisă *10 T.S. Eliot tăgăduiește fi el că opera literară ar aparține trecutului "întreaga literatori a Europei, de la Homer încoace, spune el, are o existență simultană și constituie o ordine simultană" *11 S-ar putea susține, așa cum susține Schopenhauer, că arta și-a atins întotdeauna scopul. Ea nu se perfecționează niciodată și dau poate fi înlocuită sau repetată. În artă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
colective se grupează din fapte individuale, ci faptele individuale se extrag din fapte colective. A pune Linguistica filosofica în cap, iar gramatică comparativa în coadă, este a șterge cu buretele tot ce s-a făcut de la Grimm și de la Bopp încoace, fără a da în schimb alta decât o reverie în felul Kratylului lui Platone [10]12. Dacă poate fi ceva și mai speculativ decât aceasta, apoi numai doară punctul de vedere al lui Heyse, profesorul lui Steinthal, după care Linguistica
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sau cufuriți, s-au strecurat și ceva mișei cum ve- dem la 12-15: ,,Sînt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Și pentru ei a proorocit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în ceruri iar acolo era lăcașul balaurului cel mare, șarpelui cel vechi, numit Satana, iar Iahwe al lui Ioan, un pezevenchi cam sturlubatic dar cu gînduri mișele, s-a urcat ajungînd și el locatar prin aceleași ceruri dar mult mai încoace, pentru că proprietarul cel vechi era Dumnezeul cel vechi împreună cu șarpele vechi și îngerii lui pe care el îl numește Satana. Și Elohimul lui Ioan plin de viclenie și violență, dorind să fie el noul și unicul stăpîn al cerurilor, după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
perspectiva unei recunoașteri obiective, Vladimir Streinu ne reamintește (în Criticul literară că Maiorescu este "acela care a stabilit cadrul adevăratei culturi românești", fiind totodată întemeietorul criticii noastre literare. Streinu fixează în studiul amintit "diagrama" receptării și aprecierii lui Maiorescu de la " încoace (deci până în ", data apariției volumului Clasicii noștriă, detectând "un foarte curios joc de stimă față de el": Până de curând, i se acorda cu dragă inimă rolul de cel dintâi și cel mai mare critic literar; azi, însă, lucru de mirare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
secret faptul că izvoarele performanțelor înalte sunt căutate în activitatea de inițiere desfășurată cu copiii și juniorii, acolo unde se așează temelia obținerii rezultatelor de mare valoare. Niciun domeniu din sportul modern nu a constituit, cel puțin de câțiva ani încoace, obiectul atâtor controverse precum cel al antrenamentului la copii, în speță antrenamentul atletic la vârsta copilăriei. Ce strategie trebuie folosită pentru educarea tineretului sportiv capabil de performanțe înalte, care să nu se piardă și să se mențină în procesul pregătirii
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
limpezime. în raport cu ele, soluția pentru criză pare totuși puțin nerealistă. Ni se propune să ne reinventăm ca oameni integral tradiționali, să ne părăsim așadar condiția socioculturală, să negăm datele pe care istoria le-a înscris în noi de cîteva secole încoace, să le considerăm doar un rebut nociv. Operația riscă să fie pe cît de radicală, pe atît de iluzorie. Căci, la nivelul vieții sociale și istorice, nu te poți separa ca într-o operație chimică de mediul, de cultura, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
avut decît o autoritate delegată, legitimă numai întrucît trimite dincolo de sine, fiind inspirată de autoritatea Adevărului însuși (mireasa, deși unită cu Mirele, nu îi preia autoritatea). Or, așa cum a ajuns să declare astăzi Biserica Catolică și cum știm de la Platon încoace, Adevărul nu are nevoie de forță ca să se afirme : strălucirea lui este de ajuns pentru a-l impune conștiințelor care se deschid spre el. Autoritatea spirituală a unei instituții este asigurată de bunul ei raport cu autoritatea și cu libertatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contemplativă și liturgică, rămăsese inertă față de istorie, prea obedientă față de puterea politică, lipsită de dinamică temporală. Această specializare, devenită clișeu distincție atotjustificativă pentru tradiționaliștii autohtoni, carență infantilizantă pentru occidentali , făcea din Europa de Est un teritoriu de europenitate incertă, problematică. De atunci încoace, studiile religioase asupra Răsăritului, ca și dialogul dintre cele două ramuri creștine au căpătat un caracter mult mai comprehensiv, mai aplicat, mai obiectiv. Dar, pentru publicul larg din Occident, inclusiv pentru intelectuali, Estul european rămîne o prezență nebuloasă, marginală și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]