KorAP: Find »[drukola/base=încolo & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...227 228 229 ...281 >

7,005 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

Dincolo de câmpuri și dincolo de grădini erau lacuri, și dincolo de lacuri alte câmpuri și case risipite la răspântii sau strângându-se pe lângă șosele și linii de cale ferată. Când străzile Începeau să se transforme În șosele, apăreau fabrici, iar ceva mai Încolo, parcurile de pe malul lacurilor deveneau pădure. În spatele fabricilor se adunau ruginituri mari, carcase și schelete și gunoaie de tot felul Îmbibate de scursori, care se pierdeau În tăvălugul de mărăciniș Înghițit treptat de lanuri de grâu și porumb. Trecusem pe-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar pe asta o știa, ăsta era tot oful și chinul lui. Așa se Întâmplă probabil de la o vârstă Încolo. Ești din ce În ce mai puțin prezent, deși nimeni n-ar putea spune că n-ai trecut și n-ai dat cu nasul pe-acolo. E mult până te-ai văzut ieșit din casă și uiți din mers că de fapt epuizaseși toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În formă și las-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc, ce și ce mai auzea ea. Figura pe state ca femeie de serviciu și chiar o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat moșu’ prin gară ce și cum, l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
antreprizele de construcții și depozitele statului, futu-te-n cur, spate, Îl credeam auzindu-l că-s vremuri grele și nu se știe de azi pe mâine cine pe unde scapă, facem grilaje și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să le poarte lumea ca să nu Împută aeru’, și iar era bine că iar râdeam, de râs să fim și-n hohote să ne perpelim, astea erau vremurile pentru toți și până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și de-o fripturică. Păi d-aia nici nu se-nghesuie zilierii În bătătura lui, să scoată viața și sufletu’ din ei pentru câteva sute din care nu te-alegi cu nimic. Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge.... Ba nu mai spune, Relule, că altu-i locu’ lui, eh, e și el vai de soarta lui, șontâc-șontâc, futu-te-n cur spate, prin toată harababura asta de șantier din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
are douășunu-douășdoi de ani la urma urmei. Are destulă viață Înainte și timp berechet ca să colinde lumea pe sub steaua lui norocoasă, pe când eu și Andrei, la trei’ș’cinci-trei’șase, nu ne-am mai aștepta la mare lucru de-acum Încolo. Iarăși trebuia să-mi aduc aminte că epuizasem tot felul de metode prin care să mă mențin pe linia de plutire, că scotocisem și devastasem În neștire toate subteranele memoriei, pe câtă vreme văr-miu abia se dumirește pe ce lume s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
un certificat medical cu antetul Ministerului Sănătății din Republica Socialistă România, În care este descrisă pe opt rânduri boala lu’ văr-miu? Cafalo-schizo și nu mai știu cum, consemnează scrisul precipitat al vreunui specialist În probleme din astea, și mai Încolo reușesc să descifrez ceva despre diferite feluri de crize maniaco-depresive, cu manifestări În general pașnice și reveniri aproximativ periodice și tot așa. Bine că are la el o diplomă din asta care, spre deosebire de mine și de Andrei, Îl poate scăpa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
construcție din marginea unui pâlc de case de paiantă. Am trecut de ele și am ieșit Într-un câmp arătând ca arat de buldozere, cu gropi de fundații și grămezi de moloz și fiare răsucite ieșind din pământ. Ceva mai Încolo erau niște blocuri cu patru etaje, din plăci de beton netencuite și nezugrăvite. Într-unul din blocurile alea stătea omul nostru. Aici, la etajul doi, ne-a spus Andrei. Nu-i mergea soneria și am bătut fiecare la ușa apartamentului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sus și-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o oglindă umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îndestulează până Într-atât, Încât tot ce le lipsește e tovărășia muților și a lumii care se perindă pe aici. — E fată bună Steluța, spuse Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În bărcile lui de pantofi prăfuiți numărul cincizeci, gata să pășească peste graniță ca peste un răsad de grădină. - Banii, băieți, și s-o luăm din loc cât mai e vreme. Dacă nu ne grăbim În noaptea asta, de mine Încolo adio. Au Început să bage trupe la graniță ca s-o Întărească. - Da’ ce-s nebuni?! sare ca ars părințelul. Se arată din cale-afară de uluit, Încercând s-o mai lungească, iar namila asta de om pare să se lase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Dar nu-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să ajungem noi. Vedeam Însă fumul Înălțându-se dincolo de parcurile din jurul Begăi și dincolo de clădirile orașului vechi, În vreme ce aici viața părea să decurgă normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace după treburile de zi cu zi, iar tramvaiele veneau mai des decât de obicei. Din tramvaiul În care ne-am urcat am văzut un batalion de soldați cântând și mergând spre centrul orașului În pas de defilare, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se tragă și iarăși fug cu moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i văzusem atât de fericiți. Se salutau cu degetele răscrăcănate În formă de V. Nu mă mai săturam contemplând acest popor victorios mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți, toate ravagiile făcute de teroriștii lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Împușcăturile. Se Însera pe un fond de rafale și zgomot de geamuri sparte. La megafonul gării, toată lumea, persoanele care au condus pe călători și așa mai departe, erau rugate să se grăbească pentru că se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo și-ncoace și se bulucea pe lângă ziduri și spre ușile sălilor de așteptare. - De trei seri ne tot bagă programul ăsta, Îmi spune chelnerul. Nemernicii ăștia de teroriști! - Bine că nu trag Încoace, În restaurant. - Ne apără Armata. Trage prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau nu va mai avea vreme să-și bată capul tot mișunând Încolo și Încoace după treburile lui de zi cu zi. Poate-l va Încerca uneori nostalgia acelor zile și a acelor morți, care Într-o bună zi Îl va face să se răscoale din nou. Altminteri, poporul e o femeie care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
asta s-a spus și s-a știut și a fost prea de ajuns, și tot așa a murit și moș Victor ghemuit sub biroul său, iar Întâmplarea a făcut ca Andrei să i se ușureze la cap. Astfel mișunăm Încolo și-ncoace spre treburile noastre de zi cu zi pe un strat gros de morți, a căror moarte ne-o fi folosit cândva fără să știm. Steluța Îmi dăduse drumul la mâini, dar socoteam că n-are rost să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
loc de verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e În stare să se descurce și de unul singur, mâncând flori și vânturându-și Încolo și Încoace carnea lui tânără de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu se compară cu treizeci și șase ai mei, Însă și pentru mine asta ar fi singura cale, și de optzeci de ani dacă aș fi. După ce ne-am pus Întru totul de acord asupra căii der urmat de acum Încolo, Carol s-a mirat că țin jumătate din camera asta mică ocupată cu teancuri de hârtie. I-am spus că până alaltăieri n-am mai trecut pe aici de aproape o jumătate de an și d-aia n-am apucat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
metrou, am mai trecut și am zăbovit prin stația Piața Muncii, adulmecând prin mulțime urmele Ortansei, urmele lui Carol și ale celorlalți. Mă pierdusem de ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva sau cineva anume. Umblam din nou fără țintă și probabil că iarăși uitasem Încotro pornisem, dar aveam destui bani din ce-mi lăsase Steluța ca să mă pot socoti la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de obligație față de ceva sau cineva anume. Umblam din nou fără țintă și probabil că iarăși uitasem Încotro pornisem, dar aveam destui bani din ce-mi lăsase Steluța ca să mă pot socoti la adăpost pentru vreo două luni de acum Încolo. Altădată aș fi folosit timpul ăsta ca să scriu romane pe care nu sunt În stare nici eu să le citesc, o Îndeletnicire desigur la fel de inutilă ca foiala mea de-acum. Și totuși, Într-o bună zi, Întorcându-mă acasă, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]