7,946 matches
-
crezi? Nu ai o părere prea bună despre mine... <victor37>: încerc să nu te judec, nu am acest drept <victor37>: nu eram în situația ta <maya32>: tu ce ai fi făcut? <victor37>: aș fi făcut scandal în crisma. Aș fi țipat, urlat, pînă venea polițaiul <victor37>: unde-s mulți, se feresc să calce legea pe fata <victor37>: chiar dacă se cunoșteau cu tipul <maya32>: acum îmi dau seama de toate astea <maya32>: atunci mi-era teamă <maya32>: de el, de oameni, ca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ei. Nu obișnuim nici unul dintre noi. - Exagerezi. Vorbesc cu cine pot. Mai aflu ce e pe-acasă. - De ce nu le scrii ălor tăi? - Le scriu. Trebuie să primesc răspunsul lor. - Ah, uite aici niște scrisori. Cine e Maria? - O țipă din Constantă. - Și de ce ii scrii? - Îi povestesc. Acum îi povestesc despre Lagăr. - Ce o interesează pe ea? - Vrea să plece din România. - Și o ajuți tu... (ironic) - Nu o ajut. Îi spun cum a fost, decizia este a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mâine. - Nu, vin eu! Vreau să văd ce scrisori ai mai primit. Să nu le ștergi! Nu, vin eu. Vreau să mergem și la doctor. În pâlnie se aud urletele ei pline de furie. Curve, amante, scrisori... O las să țipe. Îmi vine să plâng - și chiar plâng. - Nu mai zici nimic? - Ce pot să mai zic? Ne vedem la noapte. Te iubesc. Închid. <sabina>: nick? <vic47> da. Tu? <sabina>: sidonia. De ce 47? <vic47>: e vîrsta mea <sabina>: de ce m-ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dracului! Unde pleci? Unde? Ușa trântita zguduie clădirea. Îmi vine să îmi mușc mâinile... Plâng scrâșnit, bărbătește. Mă fac că nu o văd pe chinezoaica, patroana blocului... Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care nu o pot recunoaște. Dau încet și ritmic din brațe. O pot lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a făcut Martin Eden, acum un veac și mai bine. El a făcut-o mai la nord
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
bine ai venit <vic47>: bine te- am gasit <seba>: așa. Aici e liniște. Suntem numai noi doi <vic47>: cît poți să stai? <seba>: mi-am luat liber. Sunt gripata <vic47>: <seba>: a venit tipul <vic47>: mi-ai zis <seba>: au țipat ai mei la mine. Mama a plins <vic47>: <seba>: ce vrei să fac? Am 27, am nevoie și eu de un suflet! <vic47>: l-ai găsit? <seba>: poate că da <vic47>: mă bucur pentru tine <seba>: te bucuri pe... Doamne
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Ardea orașul, străzile erau pline de oameni alergînd, femeile țipau. Sirenele sunau din toate părțile; cîteva elicoptere, care se Învîrteau năuce - În unul dintre ele, poate, se afla chiar regina -, tot pierdeau Înălțime, pînă cînd au luat foc, aproape toate odată. Au picat În alte flăcări; jos ardeau case, mașini
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la un exces de populație, nu ar fi fost bine. Dar numai cîte un microscopic ieșea Învingător, de fiecare dată, ce lupte se dădeau Într-un pîntec! Doar unul, mormoloc În lichidul amniotic, ieșea, metamorfozat, peste un timp, la lumină, țipînd, refuzînd, parcă, lumea În care fusese nevoit să ajungă. Urmașii lui Thomas nu aveau de ce să fie triști, se născuseră În familii Înstărite: poate nici nu trebuiau, unii dintre ei, să muncească vreodată, se născuseră În rai. Ce avea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așteptau o altă săptămînă, poate mai norocoasă; și una mai neprielnică s-ar fi putut să vină, Dumnezeu hotăra asta, era convinsă Antonia. Rusoaica se mîndrise cu Thomas cel nebun, nu Îl certase niciodată pentru viața lui din prima tinerețe. Țipa ca o fetișcană atunci cînd acesta o urca pe șaua din spate a motocicletei, urla și el, pistoanele doar că nu pocneau, fierul mirosea a Încins: străbăteau orașul cu o mie de kilometri pe oră, cu două mii, roțile nici nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zeci de ani, pregătise schimbarea unei mentalități nepotrivite unor vremuri noi; filmele deocheate lăsaseră și ele urme, chiar mai ceva; unele cîntece - obscene, ziceau moraliștii, ce știau ei?! -, de asemenea. Numai moși și babe, jos cu impotenții și cu frigidele! țipau cei care nu mai vroiau constrîngeri; libertatea sexului se instala atotbiruitoare, nici Biserica nu se mai opunea cu convingerea de altădată, pentru că slujitorii ei, oameni citiți, chiar știau, mai toți, vorbele lui Pascal. Ajunseseră În tribunale destui dintre ei, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a zis, gîfÎind, Ann. „V-am văzut prin gaura cheii. Și eu am simțuri!“ Aproape că a strigat simțuri. Thomas ar fi putut să strige și mai tare: Și eu am! Dar ești fiica mea! Poate În sinea lui a țipat așa, dar nu a izbutit să articuleze nimic; Ann rostise ceva - Încercase măcar o justificare ; dovedise un strop de gîndire, bună, rea, explica momentul. Thomas era țeapăn, așa cum Îi era de acum și mădularul, n-a simțit nici atingerea acestuia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de cești. „Poate nu ne mai vedem, dar așa stau lucrurile...“, a zis Thomas. Bert i-a povestit că surprinsese, mai ales În ultimii ani, cîteva discuții aprinse Între părinții săi. Nu trebuia să faci asta! Nu e copilul meu!... țipase odată bărbatul. „Nu ne Înțelegem deloc... Ne mai liniștește mama... Am o prietenă, la ea merg acum... S-ar putea și noi să avem un copil, nu i-a venit ciclul... Eu nu am să o părăsesc... o să fie complicat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
timpul mi-a fost potrivnic! Știa că nu sînt copilul lui... Și eu știam cum stăteau lucrurile», a mai zis băiatul, «dar m-am prefăcut că nu...» «Copilul ăsta va fi un dezastru! Este! Ne-a dezbinat În loc să ne unească!», țipa mereu la mama“, a redat, În parte, inspectorul spusele lui Bert. „Îl teroriza moral pe copil, bărbatul“, a adăugat, confidențial. „Se urau reciproc. Femeia ajunsese să Îi urască pe amîndoi... Nu mai era de trăit În casă... Dar nici să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai vine vorba de tine, bărbatul Alfa. Alfa. Dar eu știu, m-am interesat, după plecarea ta... Nu lucrezi la nici un ziar, minți În dreapta și-n stînga!“ Thomas nu mai avea vreme să scoată o vorbă. Bine că Helga nu țipa, ar fi avut tot dreptul; să-l pălmuiască, să-i dea cu geanta În cap, acolo, În plină stradă. Se vedea bine, o anume educație o făcea să se abțină, dar, totodată, să spună ceea ce avea de spus; totdeauna fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. Nu a auzit nici cuvintele urâte scăpate printre dinți de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pronunțat pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat. Zgomotul palmelor aplicate pe obrazul său umflat de furie a făcut liniște în jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Tainicele cărări ale iubirii Celălalt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adăugă ea, în timp ce se ridica din colțul cel mai îndepărtat al salonului și se apropia temătoare. Acolo rămăsese retrasă, într-o liniște plină de nemulțumire, după ce doctorul Tomescu, puțin enervat de insistența ei în a-l ajuta în aplicarea procedurilor, țipase la ea, cerându-i să nu-l deranjeze. Acum îl privea așa, cu milă și înțelegere, precum își privește un câine stăpânul care l-a bătut fără motiv. Mda...! Destul de bine, Ofelia... Care este situația celor doi? - Fără probleme deosebite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
evident, leșin, dar un leșin foarte puternic în faza a doua, care l-a condus la o stare de comă... - Doamne! Nu se poate, Doamne! Este în comă băiatul meu? Tinu al meu este în comă la spital? aproape că țipă doamna Dobrescu, ridicându-se de pe scaun și frământându-și degetele întrun gest de disperare. Este o stare de leșin profund, doamnă... Se află, da, la spital! În secția în care lucrez eu, la terapie intensivă, dar nu este în pericol
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
denivelare mai pronunțată, peste care mai trecuse de două ori fără probleme, saltul făcut prin aer a fost surprinzător de înalt și lung. Nu se așteptase la un așa zbor. A pierdut controlul și a Marian Malciu ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de douătrei ori, până când două brațe au prins
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din nou în pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot ce a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în ritm cu mine! Nu asculți muzica? Nu ai ureche muzicală? țipă Relu la un moment dat, trăgând-o cu brutalitate de mână. După câteva încercări nereușite, dat fiind faptul că băiatul avea pași și figuri deloc ritmice și deloc obișnuite dansului, Iuliana strigă privindu-l rugătoare: - Nu mai pot în felul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
treptele care duceau la parter, dar el a ajuns-o. A ridicat-o din mers și a aruncat-o pe umerii săi, purtând-o imediat spre o cameră din apropiere. Când a pus o mână pe clanța ușii, Iuliana a țipat cu toată forța intuind ce avea să se întâmple și s-a zbătut puternic să scape. Aproape că reușise dincolo de ușa rămasă deschisă, dar el s-a năpustit asupra ei ca o panteră, blocând-o, după care a târât-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai cu cine te... distra. Ne reclamă asta la decan, boule! - Așa este, bă, dobitocule! se auzi mai puternică și vocea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]