6,958 matches
-
picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma petrecută într-o dimineață de noiembrie. Conchistadorul coborând de pe cal. Și împăratul aztecilor coborând din lectica de aur, în vreme ce slujitorii așterneau în calea lui țesături de bumbac, iar mulțimea se prosterna la pământ. Aceeași mulțime care, câteva luni mai târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor, l-a lovit cu pietre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
când s-a interzis, pe la începutul secolului trecut, purtatul pălăriei cu boruri mari și al mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni cu fireturi? În sfârșit, s-a dat semnalul întrecerii. Se așterne o liniște încordată, în care se aud numai șoaptele vânzătorilor de răcoritoare și voci enervate care-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din tribună chiotele entuziaste salută îndemînarea concurentului. Și, în sfârșit, proba cea mai grea. Saltul mortal, de pe un cal în galop, pe spinarea unui cal sălbatec neîmblînzit. Publicul freamătă. Cunoaște cu siguranță dificultatea probei și riscurile ei. În tribună se așterne tăcerea. O așteptare la pândă. Urmează o încercare. Eșuată. A doua. Eșuată și ea. La a treia, călărețul este probabil decis să încerce cu orice preț saltul mortal. Nu-și poate îngădui să dezamăgească publicul. El nu-și calculează însă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire, semănăm cu pământul poros din Yucatan care nu reține apa la suprafață. Dar ce se întîmplă? Au tăcut șacalii? Stau la pândă, așteptând. Peste junglă s-a așternut liniștea. Și, brusc, aud unicul sunet la care nu mă așteptam. Un cocoș cântând. Visez? boala sudului Nici acum nu-mi explic starea în care m-am aflat în sudul Mexicului. Rar mi s-a întîmplat să fiu cu nervii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cântând. Visez? boala sudului Nici acum nu-mi explic starea în care m-am aflat în sudul Mexicului. Rar mi s-a întîmplat să fiu cu nervii atât de surescitați și, totuși, să mă simt fericit. De obicei, fericirea se așterne în noi ca o pace. În sudul Mexicului, am trăit-o ca pe o febră. Presupun că lumina tare, brutală, virulentă, dar și amețitoare, din altă lume, aș zice, căci n-am mai întîlnit-o nicăieri, acționa asupra mea ca un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încet, os cu os. Cât de ciudat, cât de ciudat eram pe atunci! Ce moale, ce neformată, ce disponibilă era carnea psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion în burta neagră a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crezi, m-a întrebat Radu mai târziu pe stradă, n-ai scos aproape nici un cuvânt, Eu vreau să pictez! i-am răspuns lui Radu, El a zâmbit naivei mele dorinți! Aș mai fi vrut ca după decembrie ’89 să se aștearnă peste toți tăcerea, cel puțin șase săptămâni, și-n acest timp fiecare să-și deschidă ochii, am impresia că ne aflăm în plină țiganiadă, ne luptăm legați la ochi cu o turmă de porci și ne credem victime și eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar mă uit tot în urmă la oglinda, Tu o știi pe Diana, vrea cu orice preț să fie actriță, nu cred că deocamdată se gândește la măritiș, Voi aștepta, părinte! și cu acest gând întărit al așteptării asumate se așterne în sufletul meu o liniștitoare tăcere, ca și cum dintr-o dată vântul de deasupra apelor s-ar fi potolit, Din cauza căldurii de afară, praful se ridică de-o parte și de alta a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să juri că Lisa era deja beată. Toată lumea a băut apoi cu spor, cu excepția lui Trix. Dar asta doar pentru că ea deja își terminase paharul. Și nu le-a luat nici celorlalți mult să o ajungă din urmă. Tăcerea se așternu, în timp ce toată lumea se uita la spuma de pe fundurile cănilor lor goale (care continua să fâsâie într-un mod ciudat și radioactiv) și la cele zece sticle rămase intacte. Lisa spulberă tăcerea: —Să deschidem alta? întrebă ea inocent, de parcă abia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
serios. Nu prea e mare inginerie, nu-i așa, dulceață? îl necăji Lisa. El părea rănit. — Oricum, nu intenționez să o practic o veșnicie. —Lasă-mă să ghicesc, de fapt vrei să te apuci de actorie, spuse Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa înghiți un oftat. Deși nu-i plăcea să se repete, nu s-a putut abține să constate că băiatul nu era tocmai inteligent și că asta îi domolea din frumusețe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luni... Am greșit, îmi pare rău. Eu încă te iubesc și aș vrea să..., spuse ea, înecându-se. Vreau să te întorci acasă. Ea îi privea chipul, așteptând să vadă o strălucire de fericire care să spele duritatea ce se așternuse acolo în momentul în care începuse totul. El o privea, nevenindu-i să creadă. Știu că va dura o vreme până când lucrurile vor reveni la normal și până vei avea din nou încredere în mine, dar putem merge la consiliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de cleștar și pe cap
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vorbă cu Luna Corina Lungu Nu voi uita curând acea seară frumoasă și senină de vară pe când mă aflam pe o plajă din Mangalia și așteptam ca soarele să plece la culcare și să-i ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cele întâmplate au fost de-o atrocitate înspăimântătoare, ea ar fi dorit ca ele să fie aduse la cunoștința lumii întregi. Și, din moment ce i-am rămas dator și sunt singurul care cunoaște întreaga poveste, mi-am asumat sarcina de a așterne pe hârtie adevărul. Dar înainte de apariția Daliei a existat și un parteneriat, iar înaintea acestuia, în cadrul Diviziei Centrale, un război în toată regula, cu regulamente și manevre, care ne-a amintit că polițiștii sunt în același timp și soldați, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de polițiști care mormăiau despre mahmureală, diminețile de luni în general și Bucky Bleichert, maestrul coregraf transformat în boxer, noua achiziție a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru pierderea fiicei. Cleo Short trânti ușa. — Citesc ziarele și știu cine sunteți. Nici unul dintre voi n-ar fi rezistat nici o rundă în fața lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bine zis, ideea m-a înrobit: Omoară-l! Nu tu glorie publică, nu tu rușine publică, ci doar dreptate privată. Lasă familia Sprague nepedepsită sau smulge-i o declarație amănunțită lui Georgie înainte să apeși pe trăgaci. Pune-l să aștearnă totul pe hârtie și găsește apoi modalitatea prin care, cu ajutorul ei, să le faci rău, după pofta inimii. Omoară-l! Și încearcă să te împaci cu situația. Și încearcă să duci o viață normală cu amicul lui Mickey Cohen pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care umpleau sala de ședințe. — Asta Înseamnă că... Logan fu nevoit să ridice vocea. — Asta Înseamnă că probabil a făcut-o pentru prima dată. Dacă ar mai fi ucis vreodată, nu ar fi trebuit să aibă nici o reținere. Liniștea se așternu din nou În sală și Insch dădu din cap aprobator. Logan le Înmână celor prezenți Încă un rând de copii. — Aceasta este declarația lui Norman Chalmers. Suspect de crimă, l-am arestat aseară preventiv, după ce agentul Watson a descoperit dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
groază de timp convingând victimele să depună mărturie. Bieții mucoși au trebuit să stea acolo și să le spună tuturor ce le-a făcut perversul ăla. Sid Șuierătorul Îi umilește. Cleaver scapă, și tot chinul e În zadar. Liniștea se așternu la masă, toți concentrându-se asupra supei. — Vrei să mergem să-l vedem? Îl Întrebă Insch pe Logan după ce acesta termină supa. Pe cine, pe Cleaver? Nu, pe eroul orei! Își ridică mâinile, În poza clasică de luptă cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se foi deranjat pe scaun. — Mame diferite. El era din prima căsătorie a tatălui meu. Au divorțat, așa că Geordie a crescut cu numele ei de fată, Stephenson. Tata s-a recăsătorit și eu m-am născut după șase ani. Se așternu liniștea. Logan fu cel care o rupse. — Și dacă ți-aș spune că am găsit lichid seminal În gura fetei? Cameron păli. — Pe cât vrei să punem pariu că se potrivește cu mostra de ADN pe care am luat-o de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă că li se înmoaie genunchii. El răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să schimbe caii și fără să-și tragă răsuflarea, pe când noaptea se așternea peste câmpie, se închise în îndrăgita vilă de pe malul lacului Nemorensis. Oratorii În timp ce optimates discutau cuprinși de panică, Valerius Asiaticus tăcea. În acele clipe, fu singurul care găsi puterea de a trece în revistă acea zi îngrozitoare. Se înfioră închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul visurilor mele ești doar tu? Odată, demult, am renunțat, așa ziceam eu, la tine. Tu erai cu o femeie, iubeai, erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]