10,749 matches
-
pierdusem fluența cu care obișnuiam să vorbesc limbile țării noastre (saxona, germana, maghiara și româna) - dar când mă auziră vorbind cu aceeași ușurință ca și Înainte, interesul lor față de persoana mea crescu Încă și mai mult. Părinții și prietenii Îmi admirară costumul oriental Într-atât de mult, Încât mă rugară să nu-l schimb - așa că m-am supus dorinței lor, iar mai târziu aveam să vizitez numeroase capitale europene În acele veșminte. Vizită la Viena, trecând prin Ungaria, În 1835tc "Vizită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vopsirea părului; dar dacă e folosită după preparatele pe care tocmai le-am descris, În loc să Întunece părul, va schimba culoarea Într-un cenușiu ca acela al scrumului. Acest fapt l-am aflat de la nababul Juber Khan, la Kabul, cel care, admirând culoarea bărbii mele și descoperind că am obținut-o folosind nitrat de argint, de Îndată a aplicat-o la propriul păr, care mai Înainte fusese vopsit cu compoziția pe care am descris-o. Rezultatul a fost asemenea celui indicat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sa bună revărsare: Te bucură de aerul Înviorător când Primăvara e În floare, Cu miresme-ntremătoare, dulcele zefir bătând; Sunt bogate rezerve de bunăstare vitală a naturii, Ce-aduc durată zilelor și sănătate deplină. XV De aceea celor care vârsta o admiră eu le spun: În aer liber veseli vă distrați; Și din ale sale virtuți provizii din plin să vă luați Prin viguroase exerciții și sport vioi; Astfel oricine, În cel mai sănătos mod, să respire poate Și să-ntărească fiece
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Tudor Vlad, Semnificația unui premiu, TR, 1993, 22; Irina Petraș, Portret de traducător, ATN, 1993, 9; Adrian Popescu, Traducător și poet, ST, 1993, 11; Poantă, Dicț. poeți, 181; Victor Cubleșan, Savienele, ST, 2002, 8-9; Adrian Popescu, Un gest cultural de admirat, ST, 2003, 1-2. A. C.
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Câmpia Dunării („s-a stins ca o lumânare, începând din primăvara și până în toamnă”). Traduce, împreună cu Eta Vexler - cu care se căsătorise în 1959; se desparte de ea în 1966 -, Ciuma de Albert Camus, un scriitor pe care P. îl admiră. Publică, după doisprezece ani, al doilea volum din Moromeții (1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fără Marin Preda”, spune la căpătâiul scriitorului unul dintre prietenii săi. Peste un an apare, sub îngrijirea lui Eugen Simion, volumul Timpul n-a mai avut răbdare: mărturii, documente, eseuri scrise de cei care l-au cunoscut și i-au admirat opera. Adversarii nu întârzie să îl atace, contestându-i, întâi, etica, apoi opera. Nu acceptă ca un prozator să aibă un talent mai mare decât ei. Posteritatea nu a fost ușoară pentru P. După decembrie 1989 a intrat în vizorul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele epice (Tolstoi, Dostoievski, Hugo și Balzac), mai târziu lărgește aria lecturii. Îl citise pe Proust și admira, pentru cruzimea realismului, pe Céline. Nu îi iubea pe „noii romancieri” și, în genere, pe cei care nu țin seama de condiția umană a individului. Prețuiește, din literatura română, înainte de orice, pe I. L. Caragiale și nu îi plac „făcătorii de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în linia lui André Gide. Cel care a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent citat de eseist, nu întotdeauna aprobativ și, mai ales, fără să fie urmat în acțiunea deliteraturizantă, în demersurile pentru impunerea „autenticității”. S. îl admiră pentru „răceala” scrisului său, pentru deosebita luciditate, pentru că „genul său este inteligența”, iar „legea lui de gândire” e „claritatea”. André Gide i-a devenit model prin ceea ce opera sa are comun cu a moraliștilor și clasicizanților din literatura franceză (Montaigne
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
policandru din fluturi argintii. După ce a lucrat toată noaptea, Crăiasa Zăpezii era obosită și a vrut să se întoarcă la culcușul ei. A oprit crivățul orbitor și a pornit o ninsoare liniștită. Ajunsă în palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
sărută duios cu razele-i vii văpaiele de trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați pe petalele catifelate ale florilor, precum un fir de borangic, șușotesc lin. În văzduhul pur se simte un aer de
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
miște alert în lumea ideilor. Din trilogiile dramatice proiectate - Ciclul vieții (Neguțătorul de iluzii, Omul ascuns, Călătorie-n întuneric), Ciclul morții (Appassionata, Vila tăcerii, Adevărata moarte) și Noi... urmașii lui Iuda - după război nu apare decât Omul ascuns (1947). Piesele, admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
de sentimente patriotice și antifanariote, își pregătea, de pe acum, propria cronică. Om activ, dobândește și ranguri mărunte, bunăoară de medelnicer în 1817, când redactează, ca protejat al lui Grigore Brâncoveanu, un memoriu către Poarta Otomană din partea boierilor pământeni. Deși îl admiră pe Tudor Vladimirescu, în 1821, înspăimântat de „rebelie”, se refugiază (ca altădată, în 1802, de teama pazvangiilor) în zona Brașovului. Sub domnitorul Grigore Dimitrie Ghica primește o slujbă mai însemnată la Departamentul Episcopiei Obștirilor (1825-1827) și rangul de serdar (septembrie
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
social, echivalat de Z. cu tipul „clasic”. Omul nou e lipsit de aureolă, desfide „totalurile armonice”, „unitatea”, „adevărurile eterne”, pe el îl captivează infinitul clipei. Poate fi recunoscut aici comentatorul modern al romanului proustian. Eseistul vorbește despre „disparatele experienței” și admiră „frumusețea disonanțelor celor mai insolubile între aspectele valului empiric”. Iată-l și partizan al „poeziei pure”. Opozițiile om vechi / om nou și unitate / diversitate se reduc în esență la opoziția clasic / modern, care îi animă întreaga operă, opțiunile și mai
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
se producă revoltele literare moderne” (Stilul clasic), și află câteva preferințe și în acea epocă: Saint-Simon și îndeosebi La Rochefoucauld, pe care îi consideră moderni. Dar opțiunile sale se fixează în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Îi admiră mai mult decât pe congenerii lor occidentali, cu excepția lui Flaubert, pe Henrik Ibsen și pe August Strindberg, pe Lev Tolstoi și pe Dostoievski, pe autorii de literatură fantastică. Din literatura franceză preferă scriitorii care i se părea că exprimă „frumusețea
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
misticism), V. nu are succes. Limbajul este țeapăn, arogant, profesoral și ironia intelectuală cade alături. Polemica la acest palier nu este specialitatea sa. Când intră însă pe terenul speculației metafizice, stilul își găsește rosturile și originalitatea. Nu știai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată sau inteligența lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-și trăia credința și iscusința cu care și-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit un alt om înzestrat cu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
cuvintelor și estetica literară sau în studiile Leon Tolstoi, Romanul și limba română, Literatura românească și scriitorii transilvăneni. Respingând, în proză, copierea naturalistă a realității, preferința pentru patologic a unor „veterinari psihologici, ca Zola”, dezavuând tot ce e „decadent”, Z. admiră arta realistă când „nu se mărginește la descrierea formelor oarbe, a contururilor lumei, ci intră în esența ei”, transfigurând-o, astfel încât „devine acceptabilă și evidentă, chiar atunci când este în sine antipatică și confuză”. Viabilă este opera literară în care, ca
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
să trebuie copiii animalele iubească 2. Rconstituie propoziția din cuvintele ce le vei forma cu silabele de pe plic: ÎN EXCURSIE E sâmbătă. Plecăm cu întreaga clasă în excursie la Cheile Bicazului. Sosește autocarul. Ne urcăm și pornim. Toți suntem veseli: admirăm peisajul, cântăm, spunem glume. -Iată, se zăresc munții! spune Cosmin. În curând vom ajunge la Chei. Ne așteaptă stâncile golașe. -Bun găsit, munte! 1. Unește cuvintele din prima coloană cu cuvinte potrivite din a doua coloană: pădure mare școlar urs
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele verii/ sortite să nu mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
presupune schimbări în plan intelectual, cognitiv, moral atitudinal și acțional. Cultivarea unui anumit tip comportamental și moral se realizează începând cu primele contacte sociale. Copiii percep ceea ce este în jurul lor, dispun despre reprezentări în mediul natural în care trăiesc și admiră ceea ce îi inconjoară. Școala trebuie să transforme sentimentele de admirație față de frumusețile naturii în convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Acest lucru se realizează prin intermediul disciplinelor de învățământ, dar și prin acțiuni practice de ecologizare și estetizare a
Educaţia pentru timpul viitor – educaţia pentru mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Florea Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1212]
-
și l-a asumat, ca și curriculumul practicat transcend cu mult ambițiile politice nutrite de Platon într-o perioadă a vieții sale. Când a renunțat la ele, Platon s-a dedicat descalificării idealului războinic al spartanilor 4, pe care îi admirase în tinerețe, și cercetării febrile a adevărului 5. Rezultatele acestei schimbări sunt: opera sa teoretică - expusă în vestitele Dialoguri - și opera sa practică - Akademia. Aceasta a fost în același timp o „asociație pentru promovarea științelor” și o școală de studii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate acționa ca expert și un etern diletant al celorlalte domenii culturale în care acționează alți experți. Suntem însă nevoiți să constatăm în ce hal s-a degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era o rușine, ci o onoare să fii declarat și să te
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și batjocura a tot felul de gură-cască. Alți „sfinți” au decis să trăiască precum vitele pe câmp, mâncând numai iarbă. Un anume Ammoun a devenit renumit pentru că nu se dezbrăcase și nu se spălase niciodată; dimpotrivă, un alt eremit era admirat pentru că a trăit gol pe stâncile Sinaiului vreme de 50 de ani; ș.a. Aceștia erau fanaticii. Ei măreau limita ultimă a acestui misticism stoic sui-generis. Altfel, monasticismul și-a avut propria evoluție. Curând, în jurul câte unui monas celebru, s-au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În anul imediat următor s-a declanșat revoluția lui Cromwell. A fost nevoit să se refugieze în Olanda. În iunie 1642 era la Leiden, unde a avut norocul să-l găsească pe Descartes. Își cunoșteau bine, amândoi, operele și se admirau. Totuși, la Leiden nu s-au înțeles. Descartes, cum am mai spus, fusese în Boemia și luptase de partea catolicilor în sângeroasa confruntare de la Muntele Alb. Între cei doi titani ai gândirii s-a iscat o violentă dispută filosofică și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
florentinului. El ignoră în chip voit celălalt calificativ, l’uomo unico. Cehul se gândește la „toți” oamenii, nu la elite. În plus, el vorbește de o pansophia christiana și nu de superbia renascentistă prin care l’uomo universale, creat să admire Creația Divină, putea deveni atotcunoscător și atotputernic, adică putea deveni Dumnezeu însuși. Homo pansophicus nu este mirandolanul care învață toate limbile, toate științele și toate artele pentru a fi lovit de fulgerul demenței și a muri la numai 30 de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]