12,537 matches
-
concurența. Vasilică îl admira pentru dibăcia cu care găsea rimele la epigrame. Nu știa cât de bune erau însă într-o zi starea din recreație se prelungise nepermis în timpul orei și a început să se dueleze în direct cu un adversar care îi dădea de furcă, pricinuindu-i dureri de cap. După primele înțepături bănui unde vrea s-ajungă și a conceput răspunsul înainte de a primi ceva. L-a arătat colegului iar când a venit riposta după ce a citit-o a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sub observație însă este de neoprit. Se uită unul la altul, este deja 3-0. Pun hotărâți mingea la centru, atacă dar ratează de puțin și pe contraatac mingea ajunge tot la Laur care o urmărea asiduu. Iar driblează scurt un adversar, depășește pe altul în viteză, mai are un potrivnic în față, simulează pasa și se îndreptă spre poarta lor nestingherit.. acolo mai este doar Fănel care a văzut pericolul și se retrăsese în poartă< îi dă gol fără probleme, râde
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-l ataci pe Isus, precum în mod cinstit nu poți fi împotriva religiei dacă nu ești religios. Din afară, nici o critică nu dovedește nimic și nu angajează pe nimeni. Când ataci înlăuntrul unei poziții, înlăuntrul poziției tale, nu tragi în adversar, ci în tine însuți. O critică efectivă e o autotortură. Restul e joc. Zâmbete dureroase care sting soarele... Istoria s-ar isprăvi în clipa în care omul s-ar înțepeni într-un adevăr. Dar omul trăiește cu adevărat numai întru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl diluează. Anglia este un exemplu de cum nu trebuie să fie o mare cultură. Interesele care nu servesc un sens universal sânt pete în istorie. O țară care s-a ridicat exploatând conflictele dintre state și intervenind în momentul oboselii adversarilor nu merită mai mult de o stimă obiectivă. N-au fost conchistadori acești creatori ai monstrului modern, care se numește imperiul britanic. Însăși gândirea filozofică și politico-economică, destul de interesantă în oroarea ei, este contaminată de cel mai plat empirism, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împotriva acestui sistem în numele "valorilor obiective" nu înțelege nimic din caracterul dramatic al oricărei politici. Nu numai pentru un "politician" (democrație), dar și pentru un dominator (dictatură), partizanul cel mai umil este o mai mare valoare decât cel mai ilustru adversar. Orice luptă elimină ideea de valori obiective. Cum fondul tragic al oricărei politici - nu numai aceea de stil mare - este care pe care, în ea se măsoară destine, și nu valori. Triumful este unica valoare. Nu există un idealism politic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ura este inconceptibilă. Metafizicile moniste, de la indieni la Schopenhauer și Eduard von Hartmann, au conceput ideea de anulare a individuației prin iubirea universală. Fără ură însă, numai înțeleg ce s-ar putea petrece pe acest pământ. Voluptatea omului politic este adversarul. Cu cât el este mai mare, cu atât el își creează mai mulți. Acest lucru este tot așa de valabil pentru un ministru în democrație, cât și pentru un dictator. Complexitatea unei personalități trebuie să fie ajutată de o idee
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
idee politică nu trebuie să fie "adevărată"; nici un control teoretic nu-i poate anula eficiența, dacă ea este fecundă. Ruina sigură a unui om politic ar fi fetișismul temporar al adevărului. Reflexia lui se reduce la atât; eu am dreptate, adversarul nu. Prin aceasta, partizanul deține totdeauna un sumum mai mare de adevăr decât adversarul cel mai dotat. Unii teoreticieni reduc esența politicului la termenii; dușman - prieten. Concepția aceasta exprimă ființa politicului în formă tranșantă. Valabilitatea ei este totală pentru fenomenul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eficiența, dacă ea este fecundă. Ruina sigură a unui om politic ar fi fetișismul temporar al adevărului. Reflexia lui se reduce la atât; eu am dreptate, adversarul nu. Prin aceasta, partizanul deține totdeauna un sumum mai mare de adevăr decât adversarul cel mai dotat. Unii teoreticieni reduc esența politicului la termenii; dușman - prieten. Concepția aceasta exprimă ființa politicului în formă tranșantă. Valabilitatea ei este totală pentru fenomenul dictaturii, care reprezintă o exasperare a politicului. Orice dictatură este un război camuflat, chiar dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
evreiască În Întregul său, face de asemenea discursul autorului tezist și incredibil, chiar atunci când are observații corecte, la care noi subscriem. Multe dintre tezele combătute nu sunt specificate, și nici autorii lor, ceea ce ne dă impresia unei lupte donchihotești cu adversari invizibili. Meritul cert al lucrării rămâne punerea În circulație a unor documente interesante, dar lipsa unui comentariu critic scade importanța demersului făcut. Studierea subiectului ales de noi, ca și a oricărui alt subiect legat de istoria României comuniste, nu poate
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
starea de teroare scade pe „ulița evreiască”, fără a dispărea complet. Atmosfera se menține grea În sectorul evreiesc și În 1954. Tonul dușmănos la adresa xe "Israel"Israelului și al emigrării se păstrează. Sionismul este considerat În continuare unul dintre principalii adversari. În ianuarie, Biroul Politic decide să nu răspundă la cererea unui ziarist israelian de limbă română, xe "Cireșanu"Cireșanu-Duvdevani, de a-l intervieva pe xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej, argumentându-se că se urmărește „un scop politic bine chibzuit de statul xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
România vor comenta o creștere a nivelului general de viață - În coordonatele României anilor 50 -, o Îmbunătățire a aprovizionării populației din marile orașe. Existau semnele unei schimbări, desigur, totul foarte timid. Pe plan politic, șeful partidului, după ce Își neutralizase principalii adversari din conducere, realizează că este necesară - și posibilă - o anume distanțare de xe "Moscova"Moscova. Tendința se va accentua după Congresul al XX-lea al Partidului Comunist sovietic, din februarie 1956, când, o dată cu demascarea lui xe "Stalin"Stalin, părea evident
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
repetate intervenții 3. Se pare că dr. W. xe "Fielderman"Fielderman, datorită prestigiului său În Întreg sectorul evreiesc, dar și legăturilor sale În lumea politică și intelectuală românească, a fost ales de strategii comuniști pentru a juca rolul de „principal adversar În lumea evreiască”. Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi avea să-l numească, cu ușurința obișnuită a comuniștilor de a Împărți epitete: „hitlerist și antonescian” (!!!)4. În octombrie 1945, la o ședință a Frontului Național Democrat - organizație controlată de comuniști -, xe "Vasile
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Fielderman a trecut ilegal granița, iar rabinul xe "Șafran"Șafran a plecat - sub pretextul unei conferințe - și nu s-a mai Întors. Trebuie făcută Însă o diferențiere Între cei doi. xe "Fielderman"Fielderman era văzut de noua putere ca principalul adversar În „sectorul evreiesc”, În timp ce xe "Șafran"Șafran era, cel puțin pentru Început, tolerat și chiar luat În considerare ca un eventual „tovarăș de drum”. Oricum, dispariția lor a ușurat și accelerat procesul de comunizare a structurilor comunitare evreiești, marcând Încheierea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cultul mozaic și viața evreiască. Aceasta numai de formă, căci, În fapt, Puterea, prin Departamentul Cultelor, a controlat alegerile și a decis rezultatul. Să adăugăm că nici nu a fost dificil, singurul său contracandidat, rabinul David Șafran, văr, dar și adversar al fostului șef-rabin, era o figură mediocră, fără un sprijin din partea elitei evreiești. În concepția noului regim, șef-rabinului i se rezerva un rol strict decorativ, conducerea vieții comunitare fiind Încredințată Federației Comunităților Evreiești, care, de la sfârșitul anului 1947, era În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a pus accentul pe unitate - se poate spune că face risipă În folosirea acestui concept În Întreaga sa propagandă -, Într-o etapă următoare, se pune accentul pe lupta de clasă În cadrul lumii evreiești, deci pe contrariul unității. Numărul celor declarați adversari este În continuă creștere. C.D.E. va fi contra sioniștilor, contra lui xe "Fielderman"Fielderman, contra a tot felul de personalități din lumea evreiască ce erau considerate reacționare, contra propriilor tovarăși de drum sau contra celor - mulți - ce se lăsau influențați
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
În continuă creștere. C.D.E. va fi contra sioniștilor, contra lui xe "Fielderman"Fielderman, contra a tot felul de personalități din lumea evreiască ce erau considerate reacționare, contra propriilor tovarăși de drum sau contra celor - mulți - ce se lăsau influențați de adversari politici. De aici o creștere continuă a agresivității discursului politic al Comitetului Democratic Evreiesc, cât și a sectarismului său În cadrul societății evreiești. În această etapă au fost folosiți din plin „tovarășii de drum”, care prin prestigiul lor legitimau organismul dominat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
forțelor politice occidentale nu poate anula regula fundamentală a democrației că partidele politice trebuie să-și construiască puterea pe suportul electoral intern. Contrar acestei reguli, unele partide au solicitat continuu și deschis suportul politic al forțelor occidentale în lupta împotriva adversarilor politici. Difuzarea la nivel internațional a unor acuzații grave la adresa adversarilor politici a fost o practică frecventă. Complementar, unele forțe politice occidentale au sprijinit activ, în diferite forme, luptele politice interne, preluând acuzațiile vehiculate de partidele politice pe care le
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
partidele politice trebuie să-și construiască puterea pe suportul electoral intern. Contrar acestei reguli, unele partide au solicitat continuu și deschis suportul politic al forțelor occidentale în lupta împotriva adversarilor politici. Difuzarea la nivel internațional a unor acuzații grave la adresa adversarilor politici a fost o practică frecventă. Complementar, unele forțe politice occidentale au sprijinit activ, în diferite forme, luptele politice interne, preluând acuzațiile vehiculate de partidele politice pe care le considerau credibile, fără o examinare mai atentă. 7. Paternalismul ideologic. Una
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
condusă de tehnocrație a căutat să scape de prezența lor ambarasantă prin recompense de diferite feluri. Partidele istorice nou-apărute erau în egală măsură incomodate de prezența „revoluționarilor”. Pentru ele, aceștia reprezentau un corp străin și nu puteau fi etichetați drept adversari „comuniști”. Din acest motiv, și partidele istorice au subscris la anestezierea „revoluționarilor” prin recompense și privilegii. Toate forțele politice erau înclinate să utilizeze grupurile răzlețe de „revoluționari” ca masă de manevră în stradă, dar nu erau interesate să le accepte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ale masei comunității, ci ca „partide istorice”. Cum se poate explica o asemenea excepționalitate? Explicația sugerată aici constă în decalajul de estimare a urgenței formării partidelor politice dintre masa tehnocrației și foștii membri ai partidelor desființate de regimul comunist. Dispariția adversarului politic principal, Partidul Comunist, și largul consens politic generat de acest fapt au fost de natură a nu urgenta nevoia diferențierii politice. Singurele grupuri puternic coezive, animate de voința transformării imediate în partide, au fost formate din supraviețuitorii partidelor istorice
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dovedit a fi mai degrabă slabe. Pe lângă crearea unei coaliții transpartinice pentru exploatarea resurselor, lupta politică a fost un factor de dezorganizare a mecanismelor publice de control. Politizarea instituțiilor publice a fost mai puțin utilizată ca armă în lupta împotriva adversarilor politici, față de care se manifestă mai degrabă o largă toleranță, și mai mult pentru protejarea propriilor interese. Modelul explicativ al eșecurilor tranzițieitc "Modelul explicativ al eșecurilor tranziției" Două opțiuni strategice ale explicațieitc "Două opțiuni strategice ale explicației" Pentru explicarea unui
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
acestea au loc, au o expunere publică limitată. Rezolvarea diferențelor de puncte de vedere se realizează prin negocieri dincolo de vizibilitatea publică. Poziția grupurilor politice de la guvernare sau din opoziție utilizează în explicarea dificultăților tranziției scheme diferite: • grupurile de la putere: a) adversarii politici sabotează eforturile guvernării de a promova tranziția; b) factori extrinseci, dar și factorii intrinseci inevitabili, sunt invocați cu prioritate; c) masa populației este responsabilă de eșecurile tranziției din cauza atitudinii și comportamentelor sale; • grupurile din opoziție: a) strategia este bună
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a fost suficientă pentru a trezi dorința de a cunoaște mulțimile, de a le exorciza și guverna, dar și de a le studia în plan științific. Vedem mai bine paiul din ochiul vecinului decît bîrna din ochiul nostru. În plus, adversarii declarați ai psihologiei mulțimilor au luat-o în serios și s-au înverșunat să-și pună-n mișcare toate resorturile pentru a o combate. Dar cel mai adesea partizanii lor se mulțumesc să vorbească despre mase în mod abstract și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu slujește întotdeauna cauzei progresului. Nu de fiecare dată ea distruge numai obstacolele din calea dezvoltării. Ea pune-n mișcare și elemente reacționare, la fel de frecvent ca și pe cele revoluționare, ori de cîte ori a fost victorioasă"75. Unul dintre adversarii săi, Pannekoek, îi reproșează cu vehemență faptul că atribuie mulțimilor o dinamică proprie fără nici o legătură cu perioada istorică și independentă de conținutul lor de clasă. Pe scurt, că ignoră faptul că o mulțime e compusă fie din proletari, fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără a se îngriji nici de logică, nici de adevăr. Afirmația reflectă în general o atitudine clară. Ea separă poziția apărată de orator de aceea a adversarului atacat. Cînd un om politic proclamă "cămătarii au ajuns la putere", sau "nu tergiversărilor, da luptei", el exprimă o declarată atitudine de stînga și aruncă totodată anatema asupra dreptei. Mai mult chiar, orice afirmație trebuie să decurgă din altele, pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]