31,399 matches
-
acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și, mai avem Încă de audiat destui recursanți. Așa dar...!!” „Protestez...!!” - ripostă Tony Pavone. Rog instanța de recurs să-mi acorde să pledez În apărarea mea, câte un minut pentru fiecare an de condamnare. Un singur minut...!” Judecătoarea de recurs afișă o teribilă fizionomie a feței ce nu prevestea o corectă decizie, Întoarse capul spre procuror, mai cercetă câteva fracțiuni de secundă fizionomia celor trei avocați apoi săgetându-l cu privirea pe Tony Pavone, articulă. „Ai cuvântul...!” Tony Pavone făcu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu punctele de lucru născocind cele mai ingenioase invenții pentru a nu fi descoperiți. Drept urmare a acestei supra solicitări fizice și nervoase, Tony Pavone avea dureri de cap, În timp ce o stare de leșin Îi solicita corpul. Conturile feței se adâncise afișând o culoare incertă În timp ce ochii Își pierduse strălucirea lor specifică. Atena observându-l, intră În panică. „Băiatule, În ultimul timp te-ai privit În oglindă...? Dacă nu mă Înșel, tu ești bolnav. Da și Într-o stare destul de avansată. Va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
banilor accesibili ca a doua zi cu noaptea În cap să se posteze la ușa directorului care cum o văzu, exclamă. „Ați dormit aici, domnișoară...? Hai, vino Înăuntru.” Precedentul fiind creat, Atena introduse În sertarele biroului tot ce anume cumpărase, afișând o figură deosebit de gravă. Câteva momente se priviră În tăcere, ca În final directorul să vorbească. „Atena, desigur ai cheltuit mulți bani cu cadourile oferite mie, spunându-ți mulțumesc, Însă, personal nu știu dacă te pot ajuta cu prea mare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
niciodată. Tony Pavone, care avea cunoștință de procedeul mârșav de jefuire a populației, i se ridică sângele În cap. Tremurând de mânie, de revoltă, făcu deandăratelea doi pași către bucătărie, Înarmânduse cu o toporișca ușor de mânuit, periculos de ascuțită. Afișând o figură desfigurată de nervi, silabisi. „Atena te rog,, mergi În camera cealaltă. Iar martorii, având În vedere că misiunea lor s’a terminat, Îi rog să părăsească locuința...! Nu de altceva dar, am unele amănunte de discutat cu acești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Întrețină...!! În unele speciale situații, dacă reușeai să-l omori, atunci erai scos de sub Învinuire aplicându-se metoda bine cunoscută, mortu-i vinovat...! Acel compatriot Îl mai informase să fie foarte atent cum manipulează banii de buzunar. Niciodată să nu afișeze la suprafață sume mai importante: unii borfași flămânzi ori disperați de lipsa drogurilor, ziua În amiaza mare te puteau ataca furându-ți banii, iar dacă opuneai ce-a mai mică rezistență, te puteai trezi cu un cuțit Înfipt În orice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevasta (o evidentă analfabetă, ce cu un efort deosebit deschidea gura fiindu-i greu să exprime o simplă propoziție fără greșeli) În sferele cele mai Înalte a elitei intelectuale, declarând-o, savantă mondială...! În toate acele țări vizitate, Nicolae Ceaușescu afișând o proeminentă personalitate de “Nabab”, și cheltuind În prostie, banii erau pe terminate și dumnealor abea Începuse pelerinajul pe care sub nici o formă nu doreau să-l abandoneze. Ce era de făcut...? Totuși, soluția a venit destul de repede. Au Împrumutat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat În vorbă cu niște soldați germani ce uneori se afișau În fața clădirii “Ciclop” unde erau cantonați,admirând româncele noastre frumoase. Din aproape În aproape, aveam unele cunoștințe a limbajului german, Învățate dela mătușa mea care vorbea destul de bine, pur si simplu suficient de repede am intrat În grația nemților, ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căpătară un aspect aprins și Înverșunat. În fața lui Lal voia să arate supunere filială, dar dosul ei rămase țanțoș În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă. Se afișează adesea cu perucă. Se opri. Govinda se gândea. Probabil la cum Își va recupera lucrarea din dulăpior. Da. Pipăi pe dinafară fundul buzunarelor de la sacou, asigurându-se că are cheile. — Sunteți polonez? spuse el. — Am fost polonez. — Artur? — Da. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îi dă șansa unui profesor să acționeze ca un director... — Dar eu nu vreau să fiu director, am zis. — Asta în afară... a zis, în timp ce zâmbetul îi dispărea de pe față, în afară de faptul că acest fel de disperare pe care îl afișezi tu aici nu are ce căuta la St George. Mă tem că va trebui să te rog să revezi acest material. — Așadar mă cenzurezi. A râs, melancolic. — Hai, Barbara, să nu ne prostim. Îți ofer șansa să-ți îmbunătățești munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu bicepșii răsărind dintre dughenele de la Templu; Iisus de treizeci și ceva plimbându-se sumbru în grădina Ghetsemani). Deasupra măsuței de toaletă din dormitorul lor, se află o reproducere delicios de proastă a cinei celei de taină cu toți ucenicii afișând coafuri pompoase și într-o ușoară levitație. În camera din față, unde dormim eu și Sheba, există un afiș de șase pe patru picioare cu un apus în port și cu legenda: „Veniți, urmați-mă, a zis Iisus, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă duc la coafor și o fac cât mai rar posibil, dar nefericirea din noaptea precedentă mă făcuse să-mi neglijez aspectul. Nici măcar nu-mi mai periasem părul, iar acum aveam nevoie disperată de un aranjament. Oamenii de la coafor afișau o veselie mai degrabă disperată, caracteristică locurilor unde se lucrează în Anglia, în perioada Crăciunului. Toate fetele purtau beteală în păr și mângâiau, nu foarte igienic, un câine gri, un Yule, pe care unul dintre clienți îl adusese înăuntru. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fie aproape și totuși nu știam nici unul din noi cum să definim acea relație care ne lega. Mă simțeam singur chiar dacă în jur era lume multă și unii din ei îmi erau prieteni. Nu voiam să mă las descusut și afișasem o față de om sociabil ca sub acea mască să-mi derulez în tihnă toate gândurile care mă frământau. Cel de lângă mine turuia într-una și vorbea din ce în ce mai tare în încercarea de a acoperi muzica ce venea dinspre scenă. Pe acel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la băieți totul, cu prea multă ușurință și pentru felul prefăcut în care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine. Mama își trăise toată viața alături de un om foarte gelos așa că evita din instinct să se afișeze cu alți bărbați în lume. Avem rude aici și vom merge la ele să petrecem restul orelor care ne-au mai rămas ca să fim împreună. Atunci polițistul bătu în retragere, salută respectuos înclinându-și capul apoi se retrase pe o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o putea lua pe unde dorea. — Cei de-acum par cei mai interesanți. Mersul... expresia feței... fiecare cu-ale lui. — Hai să ne uităm la fotografii mai Întîi. — Credeți că-i bine... aici? Prea bate la ochi. Doar nu le afișăm să le vadă toată lumea. — Da, așa-i... Mi-a Întins conspirativ un plic pătrat. L-am deschis și am dat de o altă hîrtie prinsă cu scotch. În ea se găseau șase fotografii de mărimea unei cărți de vizită, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la această nedreptate. Acum era vesel, contagios de vesel, în timp ce doamna, uitându-și, pentru moment, sindrofiile de după amiază ale doamnei Pavel, a cărei invitată permanentă era, păstra un surâs calculat și solemn, ca și solemnitatea Ajunului de Crăciun, vrând să afișeze o demnitate ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ți-era teamă să rostești un cuvânt de bine, ca și cum rostindu-l a-i fi săvârșit o nelegiuire. Mai mult chiar, lăudând trecutul fie și în cel mai nevinovat mod, lucruri din domeniul public ce nu mai prezentau vreo importanță, afișând însă o nostalgie oarecare, puteai fi anchetat sau arestat, că nu te mai vedea nimeni luni sau ani de zile. Frica era împământenită. Puterea își realizase țelul, un popor întreg ținut în înfricoșare, rodul unei dictaturi de un tip nemaiântâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
La aterizarea avionului la Moscova, în sânul Delegației române domnea un aer de încordare și de supărare. În schimb, câțiva lideri de frunte sovietici N. S. Hrușciov, N. Kosâghin (mai puțin A. A. Gromiko, care părea că nu zâmbise vreodată) afișau o mulțumire de parcă și-ar fi revăzut după mult timp rudele apropiate. Am plecat într-un convoi de automobile spre Moscova, iar la sosire ni s-a distribuit invitația de a participa, în acea seară, la un spectacol de operă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de externe Ioan Totu, cerându-i instrucțiuni suplimentare pe care să le am în vedere; cu nonșalanță, ministrul mi-a spus că știu eu mai bine ce am de făcut și am plecat cum am venit; flatarea pe care o afișa mi-a gâdilat orgoliul, dar nu mi-a mirosit tocmai bine, pentru că, dincolo de ceea ce știam eu pe fond, existau lucruri pe care nu aveam cum să le cunosc și mi-ar fi prins bine să-mi atragă atenția; dar el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vorbește în Istoria sa despre o „monografie a sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul pe critica socială a scrierilor sadoveniene. Începând cu volumul din 1904, Povestiri, și până prin 1928, o dată cu Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de viziune zolistă de la început, unde resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mii de probleme mult mai încâlcite decât a noastră. În realitate, era atât de solicitat, încât am fost nevoiți să stăm două ceasuri în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se că peste șapte zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranul trimisese două sute de soldați ca să pună mâna pe Iscoditor, dar muntenii trecuseră cu trup și suflet de partea lui. Șaisprezece militari fuseseră uciși într-o ambuscadă. Când s-a auzit ce se întâmplase, pe străzile din Fès a fost afișată și citită o proclamație care vestea că se pusese un preț pe capul Iscoditorului. Locuințele noastre au fost puse sub supravegherea poliției. Se aflau acolo zi și noapte agenți care puneau întrebări minuțioase oricărui musafir, astfel că nici prietenii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest tare greu de crezut: mă aplecam spre mâna întinsă a cumplitului Selim, care mă răsplătea dând protector din cap și afișând o umbră de zâmbet. Prada, se spune, este adesea atrasă de colții care se pregătesc s-o sfâșie. Poate că asta era explicația nebunei mele cutezanțe. Dar, pe moment, nu așa o văzusem. Mă mulțumisem să urmez, potrivit bunei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum mi-ar fi urmărit pas cu pas șirul gândurilor. A continuat: — Felul de trai al prelaților Romei costă sume considerabile, când nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]