9,447 matches
-
jure, și să-i zică: Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, și dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pîngărești cu altul, să nu-ți facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem! 20. Dar dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el și te-ai pîngărit, și dacă un alt om decît bărbatul tău s-a culcat cu tine, 21. și preotul să pună pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
să intre în măruntaiele tale ca să facă să ți se umfle pîntecele și să ți se usuce coapsa!" Și femeia să zică: "Amin! Amin!" 23. Preotul să scrie blestemurile acestea într-o carte, apoi să le șteargă cu apele cele amare. 24. Și să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem și apele aducătoare de blestem vor intra în ea și-i vor pricinui amărăciunea. 25. Preotul să ia din mîinile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
se umfle pîntecele și să ți se usuce coapsa!" Și femeia să zică: "Amin! Amin!" 23. Preotul să scrie blestemurile acestea într-o carte, apoi să le șteargă cu apele cele amare. 24. Și să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem și apele aducătoare de blestem vor intra în ea și-i vor pricinui amărăciunea. 25. Preotul să ia din mîinile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte și într-alta înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11. Și, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănînce cu azimi și ierburi amare. 12. Să nu lase din ele nimic pînă a doua zi dimineața, și să nu frîngă nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paște. 13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
devenit supremul refugiu. E drept? Nu e drept. Dar așa pare că este! 16 septembrie 2010 Nevinovată plângere de milă Anul acesta, în martie, am publicat în România literară un sfios, dar hotărât, lamento („Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pungășiei, decerebrării și improvizației ca fel de a fi? O masă de ma nevră cu creier de plastilină, pe cât de nevolnică, pe atâta de isterică. Noroc, însă, că întâmplarea mi-a scos în cale, la numai două zile după revelația amară a inconștienței de mai sus, o altă formă, antinomică, de (dulce) inconștiență, venită dinspre lumea aleșilor binecuvântați cu harul dăruirii, cu iubire de artă, etnologie, arhitectură și antropologie, plus talent cât cuprinde. Și cu o profundă, sfios decentă, dar nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Bad Moon Rising, Immigrant Song, I Put a Spell on You, All Right Now, Green River, Badge, Donna Donna, Proud Mary, Long as I Can See the Light, Lemon Song, Since I’ve Been Loving You... Vremuri în care era amar nic de ales între Scott McKenzie cu San Francisco și Bee Gees cu Massachussetts, între Paul și John din Beatles (de când mă știu am fost de partea cumințeniei siro poase, de lord pufos, a celui dintâi), ori între Rolling-ii din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm invariabil pentru Gherea în defavoarea lui Maiorescu, deși e limpede că numai simbioza perspectivelor oferă soluția justă și eficientă? De ce-o fi sfredelit atât amar de vreme în conștiința noastră lirică dilema Eminescu sau Macedonski, urmând celei dintre Alecsandri și Eminescu, înainte de „dilema“ Arghezi sau Blaga, în loc să-i fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica literară, să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nimic. Decât una. O chestie care mă roade de vreo zece ani. Domnule, uite că iar m-apucă dracii: de ce nu-și face, bre, Andrei Manolescu un volum cu minunățiile reporte ricești cu care mă (și ne) seduce de atâta amar de vreme? De unde refuzul ăsta de a-și însuma editorial pitorescul mucalit, încercănarea de dandy, revoltele suave, parșivenia și, deopotrivă, cumințenia de sangvin melancolic? Revin și zic: lăsați-i clipei nemurirea șăgalnic presupusă, însă dați și efemerului șansa perpetuării. Și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mele interpelări rămâne aici, printre noi și ai noștri, la nișă. Adevărul e că niciodată în aceste două decenii de festivaluri de teatru sau film, de târguri de carte, gale UNITER ș.a. nu am rămas cu un gust atât de amar ca acum, la a 21-a ediție a FNT. Oare o exista expresia „hărțuire teatrală“, sau o inventez eu aici? Pur și simplu de la primul sfert de oră petrecut peste ora de începere a spectacolului, luni 31 octombrie, în holul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
E cald, mă simt relaxat și nu-mi vine să mă scol. Probabil, în loc să fugă de îndoieli, scepticii adevărați le caută. Nesiguri de alte lucruri, vor să fie siguri măcar de îndoielile lor. Neîncrederea metodică devine la ei o certitudine amară, un punct de sprijin. Pe când eu mă împac bine cu actuala tablă a înmulțirii. Gata, însă, cu "filosofările"! Mi s-a făcut foame. Gide era de părere că e primejdios să te cunoști prea bine, că e dăunător să te
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din noiembrie. Păsări nu există. Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Atâta lucru, cele mai multe puteri sfărîmîndu-se în van, în lupte sterile, cele puține - descurajate, amețite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei. Îmi place să citesc printre șire. Deși dmv. cercați a râde în Copii, totuși adesea văd descurajarea internă, conviețiunea amară că nu veți putea ajunge la ceva cu ele - căci e o generațiune aceea cu care vă luptați. Între corespondențele redacțiunei am văzut un răspuns cătră V. Dem. Daca e Vasile Dimitrescu acela căruia i-ați răspuns, aș avea a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se obicinuiește la spitale și lăsat în prada celor mai omorâtoare grije în privirea viitorului, mi-e frică chiar de-a-mi plânge soartea căci și aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, fără speranță și plin de amare îndoieli, îți scriu, iubite Chibici, și te rog să-mi lămurești poziția în care mă aflu. Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de un ban măcar. Deși s-au făcut pentru mine oarecari colecte, rezultatul lor s-a încredințat altor mâni, încît eu direct pot zice că n-am avut nici un folos din ele. Acuma am ajuns la o mizerie atât de amară și deplină, încît nu e condei care ar putea-o descrie. Părăsit de toți ca o corabie care se îneacă, iată că cutez încă o dată a mă adresa la d-ta care ai avut atâta bunăvoința pentru mine și a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
durere de care sunt cuprinsă scrisoarea ta m-a făcut să plâng lacrimi de duioșie și mângâiere, și poate mai mult decât oricând am putut aprecia înălțarea sufletului tău - tu, care cunoști starea sănătăței mele, îți poți închipui această lovitură amară la ce stare a trebuit să mă reducă, sunt atât de slabă că abia pot cugeta și mai nu pot lega o idee de alta, însă astfeli e nenorocirea // făpturei noastre omenești că nici macar nu putem fi lung timp nenorociți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o figură Souvereinement Superieure m-a alungat afară din sufletul tău, unde poate fără drept și fără veste mă întrodusesem. Scriindu-ți, plâng lacrimi de durere, durere nouă și necunoscută // mie până acum, și care poate e cu atâta mai amară cu cât îmi vine într-o stare deja destul de tristă. Să nu crezi că sunt suparată pe tine, din contra, daca îți descriu toată starea sufletului meu o fac ca să știu cauza unei eterne resignări din parte-mi, a unei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la dreptul, ce însemnează și venirea la pentru o zi, ca și când zapcii {EminescuOpXVI 624} [VERONICA MICLE] [7 noiembrie 1879] Eminescul meu scump, Astăzi sunt pline două luni de când am îndeplinit un vis visat atâta timp, un dor purtat cu atâta amar și suferință; nu știu dacă pentru tine nu a dispărut tot farmecul închipuit de bogata ta fantezie după ce realitatea lucrurilor a înlocuit zborul imaginațiunei; cât pentru mine, tu ești și vei fi pururea iubitul meu ideal, visat și dorit într-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mângâierea sufletului meu, acele sincere mărturisiri de durerea câtă mi-a pricinuit, nu aceea că nu am devenit soția d-tale, dar că v-am pierdut sufletește, vă sunt de oarecare preț, păstrați-le. În viața asta de zbucium și amar adeseori amintirea unei afecții cât de mici ne alungă cel puțin gândurile triste și dureroase; citindu-le, eu cred că v-ar putea aduce chiar o bucurie retrospectivă, dacă această expresie nu e prea hazardată, căci în ele nu e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul motiv al durerii și fericirii mele iată că pot în sfârșit să-ți scriu o dată cu pornire duioasă și iubire. Binecuvântez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mijloc de a te face văzut și adorat de mulțime. Câțiva dintre bunii mei criminali ascultaseră, de altminteri, când uciseseră, de același imbold. Lectura ziarelor le aducea, fără îndoială, în trista situație în care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vezi de ce i-ar fi fost dăruită nemurirea unei maimuțe desfrânate, nu-mi mai rămânea decât să-mi procur succedanee de nemurire. Fiindcă doream viața veșnică, mă culcam cu târfe și beam nopți întregi. Dimineața, bineînțeles, simțeam în gură gustul amar al condiției mele de făptură muritoare. Dar ore în șir plutisem, preaferice, la mari înălțimi. Voi îndrăzni oare să vă mărturisesc? Îmi amintesc încă și acum cu duioșie de nopțile când mă duceam într-un local sordid ca să mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de fluviu către apele Mânecii, peste întinderea nemărginită a oceanului și că mă așteptase aici, până în ziua când l-am întâlnit. Și am mai înțeles că mă va aștepta mereu pe mări și pe fluvii, pretutindeni unde se află apa amară cu care fusesem botezat. Spuneți-mi, oare nu suntem si aici tot pe apă? Pe apa întinsă, monotonă, nesfârșită, ale cărei margini se confundă cu cele ale pământului. Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam? Nu vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din nou aici, și în întreaga Europă, și că în acea clipă chiar, sute de milioane de oameni, supușii mei, se smulg anevoie din așternutul lor, cu gura amară, îndreptându-se către o muncă fără bucurie. Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l stăpânesc fără ca el s-o știe, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sfârșit, fericit, sunt fericit, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]