6,796 matches
-
aia absență, dar el și-a motivat-o. La pilele pe care le avea el la inspectorat, nici nu se putea altfel. De două ori locu’-ntâi pe țară la olimpiadă la chimie. Într-a noua avusese media șase. Din ambiție, s-a pus cu burta pe carte. Cred că nici nu-i plăcea chimia. Și nici acum nu-i place. Oricum, ce să-ți placă la metan-butan, mă-sa pe gheață! Dar nu avusese în viața lui medie sub nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
buruieni, În mijlocul cărora a găsit alimentul curiozității sale, care i-a excitat tot timpul, și până acum facultățile necesare cercetării și disciplinei științifice. Încolo, nici un efort penibil pentru Învățătură (ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din stabilimentul din Calea Oilor, aveam să aud, dar fără să-l ascult, sfatul insinuant al vechiului meu prieten Nae Ionescu de la Noua Revistă Română și Ideea Europea nă, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: — Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decât numai prin muieri! Maximă Înțeleaptă, pe care Nae - filozoful și profesorul de mai târziu al unei generații - a și urmat-o În pragul ascensiunii sale uluitoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proprii tuturor intelectualilor, Emanoil Bucuța, În care atâția dintre noi Întrevăzuseră pe unul dintre cei mai de seamă poeți și prozatori ai noștri, se Înhămase, vrând-nevrând, la jugul cel mai greu al vieții, cu o femeie bolnavă și roasă de ambiții lângă el, cu copii peste orice putere omenească de stăpânit În instinctele lor prădalnice. Steaua poetului Începu de atunci să pălească, poezia lui n-a mai văzut-o apărând de la o vreme și mulți ani după aceea nu l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș“, acele Întrebări ce și le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să mă bucur, ca să mă chinuiesc, ca să aflu, ca să mă cercetez, ca să-mi Îmbogățesc experiența, ca să scap de temeri, ca să mă Înfrâng, ca să iau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țară“. În jurul plitei mele de bun gospodar, cât și În intimitatea prietenoasă a negustorilor și a celor din jurul acestora, birtași, bucătari, cârnățari, grataragii, pivniceri, măcelari, pescari, zarzavagii, fructari, băcani, brânzari și mezelari, aleși printre cei care fac cinste negoțului cu „ambiție“ În meseria lor, am primit, pot spune, primele noțiuni dintr-un capitol de frunte al bunului meșteșug („meșteșug“, spuneau cronicarii noștri bă trâni) al vieții noastre, adică primele noțiuni, sensibile, inteligi bile mai Întâi cu buzele, cu limba, cu cerul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
supus uneori, dar fără convingere, gustului lor afectat și snob pentru divertismentele și diversiunile sexuale, expli ca bile prin aceeași subvaloare a persoanei lor, prin disprețul lor sincer față de unicul punct de atracție spre care converg toate dorințele, poftele, aspirațiile, ambițiile și elanurile noastre, cum și față de unica lor funcție, cu adevă rat divină, ce le-a fost dă ruită de Natură. Gusturi, divertismente, diversiuni sau practici sexuale denumite, nu știu de ce, „savante“, dar care creează Între betegiții și vitregiții de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era iar bărbatul acela pe care îl cunoscuse ea, acel bărbat de care se îndrăgostise ea. Fără să mărturisească, tata avea ambiția ca nu cumva să fie ridicate înaintea bisericii alte edifici, simboluri comuniste, ca Sfatul Popular sau Căminul Cultural. Și își mai propusese ca nici în înălțime biserica să nu fie întrecută de alte clădiri. Oamenii îl priveau pe tata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o infecție la măsea. Să-l văd eu cum mi se uită în ochi ca un copil care și-a pierdut părinții și scot de la el și un combinat. Nimic nu se compară cu durerea de dinți. Dacă-mi pun ambiția și-l scobesc la nerv, îl mut în ce partid vreau“. Generaliștii din preajma stomatologului se opresc din mestecat ca loviți de o amintire neplăcută. Amândoi au unele probleme cu dantura, amândoi sunt liberali, amândoi știu că apartenența la un partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte borduri, poate să devină soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să spui « Am fost și nu mai sunt», tot așa cum nu poți să spui « Am fost țigan, dar nu mai sunt».“ „Am avut o revelație“, mi-a zis el. „Am înțeles într-o noapte, când nu puteam să adorm de ambiții și griji, care e sensul vieții. Și m-am făcut gropar.“ „Dumneata - a intervenit soția, ca și cum bărbatul ei trebuie apărat de indivizi ca mine, care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simplu să mergi câțiva kilometri fără să știi ce cauți. Mersul în zigzag și contemplarea unor case sub un tensionat simțământ de așteptare te amuțesc. Totuși, am făcut și drumul înapoi, spre locul de unde plecasem. Intrasem, cum se spune, la ambiție. M-am adresat unui domn care tocmai ieșea dintr-o clădire veche și impunătoare, întrebându-l, ca un turist care a epuizat toate atracțiile Parisului și-și face de lucru prin cartiere, prin ce se remarcă Rue de Grenelle, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu vom avea cultură, precum nu am avea-o fără știință; acestea și acelea ne trebuiesc.” Alexandru Hurmuzaki a înțeles să pună în această acțiune nu numai eforturi personale, să facă propagandă în cercurile boierești, în special, dar și o ambiție națională. „Românii și străinii recunosc [...] că teatrul nostru este bun și demn [...] Iată, dar, primul rezultat cu care ne mândrim înaintea străinilor, dându-le ocaziune de a face o descoperire mare pe care mulți din ei nu o așteptau, aceea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
setea sa de aventură și de visurile faptelor mărețe pe care avea să le săvîrșească, tînărul care, pe măsură ce descoperea realitățile continentului nostru, continua să se maturizeze ca om și să se dezvolte ca ființă socială. Vedem, pe-ndelete, cum visurile și ambițiile lui se schimbau. Devenea treptat conștient de durerile multora și le-a făcut loc În ființa sa. TÎnărul bărbat, care ne face să zîmbim la Început, cu absurditățile și nebunia lui, devine În fața ochilor noștri tot mai sensibil, pe măsură ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
S-a îndepărtat, iar eu am rămas uimit: capacele erau înlocuite cu trei cutii de tablă așezate pe un preș infect. Băiatul avea putere de convingere, ritm, o demagogie care i-ar fi dat dreptul la un mandat în Parlament, ambiție și sete de câștig. Grupul călătorilor forma o masă răspândită pe numai câțiva metri pătrați. Lume comodă care nu s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
socotea, la fel ca astăzi, în câteva zeci de titluri. Dacă traducătorul care eram asuda pe atunci undeva la jumătatea versantului care ducea spre notorietate, Antoaneta Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înrămate frumos, patru cununițe împletite din frunze de stejar, pe care le primisem în clasele primare. R.P. Ce-a însemnat relația dintre profesor și elev la gimnaziu și la liceu? După ce principii se călăuzea? Atunci ați început să cochetați cu ambiția de-a deveni profesoară? Vă aleseserăți un model de urmat? A.R. Relațiile dintre elevele și profesoarele de liceu erau destul de distante și oficiale. Am povestit că doar la liceul evreiesc improvizat, liceul mixt, aveam relații directe cu profesorii. Aveam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
miticul tur al Franței; după ce a împărțit lumea mare a ciclismului în „poulidoriști” și „anquetiliști”; după ce în fiecare an a fost învins fie din Anquetil, fie de ghinion, fie de el însuși, căci omul acesta - s-a constatat - nu are ambiții, ci, vai, doar demnitate; după ce a strâns în jurul său milioanele de simpatii care se adună totdeauna în jurul unei victime; după ce a pierdut nenumărate curse în care pornea ca mare favorit aducând imense deziluzii suporterilor, după ce anul trecut și-a sacrificat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
satisface. De ce atâtea secrete? De ce atâta tăcere în jurul lui? De ce atâta timiditate în a spune celor cu păr ce au discutat cei fără păr? E trist să constați că unul din puținele congrese mondiale netrase de păr n-a avut ambiția să comunice și să lase o urmă în viața omenirii, dovedindu-se sectar. Challengeul internațional al coafurii 1969 revine Comitetului artistic din Luxemburg. S-a dezlegat misterul Moitessier - singuraticul barcagiu care, lăsându-și baltă toate interesele, a părăsit cursa transoceanică
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
liniștiți, Fiți lângă el tot timpul; De acum se poate zice acest lucru în fața viitorului; Ceaușescu este o izbândă a poporului său, Cum l-a primit el și cum îl conduce nu-i o întâmplare Mai presus de patimi și ambiții, este legea poporului meu încercat. Ceaușescu este ceea ce nu i se poate lua poporului, Ceaușescu este piscul unde-a ajuns poporul și nimeni nu-l mai poate întoarce.“ („Acest bărbat este o izbândă“, Cântarea României, ianuarie 1988) GHEORGHIU Mihnea „Propunerile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și de a-și concentra forțele creatoare, în realizarea exponentului epocii noastre: eroul muncitor.“ („Eroul nostru“, Gazeta literară, iunie 1958) Ieronim Șerbu și... toate forțele lui (nota V. I.) „Iată de ce sunt ancorat cu toate forțele mele în actualitate, de ce ambiția oricărui scriitor este de a realiza un tip de erou comunist real și puternic, de ce procesele sufletești ale acestui erou sunt mai dramatice și mai semnificative. El reprezintă conștiința și spiritul epocii în care trăim.“ („Confesiune“, Gazeta literară, 20 noiembrie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Vivat, crescat, floreat! Cel viteaz, cel Bun, cel Mare Cărturar, obștean, bărbat Veghetor de dor și soare, Vivat, crescat, floreat!“ („Vivat, crescat, floreat! Colind la cel de-un vis cu țara“, Luceafărul, 28 ianuarie 1978) ȚIC Nicolae „Cred că marea ambiție a scriitorului angajat de azi este aceea de a fi, prin scrisul său, un bun slujitor al prezentului și al viitorului comunist.“ (Luceafărul, 3 decembrie 1977) „Ca un corolar al tuturor acestor mărețe înfăptuiri s-a consolidat puternic unitatea dintre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un regim primitiv condus de indivizi incompetenți. Marcați de concepția ,,materialist-dialectică” cu care au fost îndoctrinați, oamenii își priveau copiii strict ca pe niște realizări personale cu care să se mândrească în fața celorlalți. Dorințele copiilor nu mai contau, era numai ambiția părinților de a arăta ce urmași de valoare fuseseră ei în stare să lase în urmă. Acest mod eronat și plin de orgoliu de a privi lucrurile au dus în unele cazuri la adevărate drame. Era vorba de egoismul părinților
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anii se cam adunau, dar și datorită unor probleme dubioase de altă factură, nu mai dădeam randament, nu mai puteam ține pasul. Încă de pe vremea când lucram la Tehnoton, într-o lume la care nu mă puteam adapta, renunțasem la ambiții lumești, trăiam în speranța unor vremuri mai bune și mergeam înainte fiindcă aveam datoria să înfrunt viața. În mai multe rânduri, văzând cât de dezamăgit sunt într-o lume mizeră construită de oameni (axată pe defectele speciei umane), mulți mi-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
depășesc barierele, dar aveam acces la altele. Dacă aș fi avut acces la o evoluție în plan social, mi-aș fi folosit energia în această direcție aș fi devenit poate un specialist în vreun domeniu, dar poate că ros de ambiții și mânat de lăcomie , aș fi ajuns și eu unul din jefuitorii de neam. Condițiile sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu) să le
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]