11,066 matches
-
mai lauzi că muncești în grădină cu mâinile tale. Te pui într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga familie imperială. Continui să dau din cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să stingă focul din tine. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și cu mine. Am fost îndeajuns de norocos ca să fiu în stare să salvez viața lui Su Shun într-o luptă din zona muntoasă Hupei. Și acest pumnal l-am primit tot ca răsplată pentru isprava mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șterge repede de resturile de pe bărbie și îl așază în capul oaselor. Tot despre ruși e vorba? — Da, din nefericire, răspunde Su Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data atacului. Împăratul se apleacă spre dreapta, în timp ce se scarpină într-o parte cu mâna: — L-ai auzit pe Su Shun, Orhideea? Aruncă spre mine cu ciorna. Rupe-l! La ce bun să mai emit edicte? Ce mai pot face? Mi-a fost supt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trebuie să ne grăbim, Majestatea Voastră. O să dureze mai multe zile să ajungem la Jehol. Intră și Tuan, fratele vitreg al lui Su Shun. E un bărbat slab, cu nasul lung și gâtul strâmb, ceea ce-i face capul să stea aplecat într-o parte: — Majestatea Voastră, zice el, iată lista cu lucrurile pe care le-am împachetat pentru dumneavoastră. — Unde-mi sunt sigiliile? întreabă împăratul. — Au fost luate din Sala Unirii Marilor Forțe Creatoare și puse la adăpost. — Orhideea, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun se plimbă încet pe lângă masa unde sunt aliniate sigiliile. Arată ca și cum ar fi deja stăpânul lor. Ridică fiecare sigiliu și își trece degetele peste suprafețele din piatră. — Sunt multe modalități de a schimba destinul cuiva, zice Su Shun, aplecându-și bărbia în față ca un înțelept. Cu siguranță, Majestatea Sa pășește prin coridoarele întunecate ale sufletului său. Mi-l imaginez ținându-se pe lângă un zid roșu, făcând pași înceți. El nu moare de-adevăratelea, ci trece printr-o renaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Spune-le că aveam permisiunea ta să vorbesc. Spune-le că eu sunt împărăteasa și că nu pot să mă trateze așa. Te rog, Nuharoo! Su Shun se duce la Nuharoo, care a rămas precum o stană de piatră. Se apleacă și îi șoptește la ureche, în vreme ce mâinile lui trasează cercuri în aer. Statura lui robustă o împiedică pe Nuharoo să mă vadă. Sunt sigură de ce îi spune: cu cât sunt spânzurată mai repede, cu atât mai bună va fi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care unul care purta ochelari groși, ne punea o carte în față din care trebuia să citim la o anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă apucă de ceafă, spunîn-du-mi să nu mă aplec. Cum puteam să nu mă aplec, dacă nu vedeam bine!? Revenind după câteva ceasuri în aceeași curte, același ins care ne făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne punea o carte în față din care trebuia să citim la o anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă apucă de ceafă, spunîn-du-mi să nu mă aplec. Cum puteam să nu mă aplec, dacă nu vedeam bine!? Revenind după câteva ceasuri în aceeași curte, același ins care ne făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. ― Cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care pe unde i se aplecase capul. Țiganii Își strânseră În liniște sculele și plecară tiptil. Cele două fete n-aveau cu ce ajunge la ora aia la ele În sat. Ieșiră să ia aer În curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe Ploconul de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că poveștile puteau fi adevărate sau că puteau lua chip aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bomboană și În dreapta, la spate, ține ciocanu’. Când orătania nu e atentă și molfăie bomboana cu lapte sau carameaua, pac! una În frunte, pe urmă cuțitu’ la gât și gata cu dăunătoru’! Să vă spun drept, mi s-a și aplecat de la atâta carne prăjită. Tata zicea că, cu o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li se aplecase bieților chițcani de nu Îi puteam ademeni cu toxica alcătuire grețos-dulceagă. Mă simțeam mult mai bine În Împuțiciunile ălea de săli decât În apartamentul care mi se părea uriaș de gol ce era. În mijlocul oamenilor reușeam mai mereu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească semnele, care să nu se teamă de moartea În care va păși Îndată ce va ațipi, care să aibă și mintea, și sufletul aplecate către zămislirea de Întâmplări pe care să le trăiască alții. Iar pe un asemenea om să nu Îl caute nimeni, căci va fi În van: el singur se va alege și va urma calea». Toți cei de față au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foarte morală, deoarece obiectele fuseseră furate de la niște austrieci care, Între timp, deveniseră dușmani neîmpăcați ai țării. Târgul se făcuse prin geamul deschis al compartimentului În care se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se pregătea să se aplece deasupra coșului și să desfacă țoala ce-l acoperea, cusută cu sârmă pentru rame de stupi, văzu pe gardul Înalt din beton ce despărțea piața de imensa curte a spitalului de nebuni cum un om privea de sus și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le pricep, mă încearcă; lucruri ce nu le‐ am bănuit, îmi par firești și o sete, o necurmată sete de iubire mă învinge. Fără de vreme tu ți‐ai închis ochii, și eu ți‐ am văzut așa de puțin dragile lumini aplecate peste mine; fără de vreme mânele tale au încremenit și eu le‐am simțit așa de puțin mângâierea. Gura ta a tăcut așa de curând și farmecul vorb elor dulci, ce le poate spune o mamă, au sunat așa de puțin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acest rând, dar cocoșii au cântat de trei ori în noapte - și‐a trebuit să strig: Doamne, Doamne, de cine m‐am lepădat? Sunt mai bătrân decât tine, Mamă, 55 și tot așa cum mă știi: adus puțin din umeri și aplecat peste întrebările lumii. Nu știu nici azi pentru ce m‐ ai trimis în lumină. Numai ca să umblu printre lucruri și să le fac dreptate spunându‐le care‐ i mai adevărat și care‐i mai frumos? Mâna mi se oprește: e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sale chin Un zâmbet i‐anină. Zbucnește făr‐zăgaz Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce l‐ ar dezmierda - și‐ntr‐un suspin, pe când ea‐ i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea ... De gâtul ei s‐atârnă în neștire - Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu nopți pustii și reci. Te odihnește mamă sub fulgi ușori de nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și te‐adastă, Îți tot pune icusari, Să fii mândră, dar nu castă. Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți La domnie și‐ n cetăți Că de stai și te gândești, Cărțile filozofești Câte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cu sinceritate zic, Că, milos, destinul vru, Să‐mi apari în viață Tu, Om să faci, dintr‐ un nimic! UNEI DOAMNE Tu ai lăsat, parcă anume, Urme de pași când ai trecut, De n‐ ar fi fost atâta lume, Mă aplecam, să le sărut! DOAMNEI M. Recunoștința‐mi înfiripă Al mulțumirii sentiment, Căci tu, mi‐ ai oferit o clipă, Când soțul tău era absent. EI Mi‐a reproșat, astăzi, soția Că boala‐ mi gravă, e prostia. Deși, jignit, mi‐ am ținut
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]