26,366 matches
-
pe la ea des. Începusem să prind gust pentru astfel de viață și timp să mă plictisesc nu aveam. Cănd lucrătorii au terminat de construit soba de teracotă și lucrările, eram deja sătulă de așteptare și cu toată frenezia m-am apucat de făcut curățenie și de aranjat mobila în camere. Era trecut de jumătatea lui noiembrie când am făcut prima dată focul în soba nouă și am petrecut prima noapte în casa mea. Până atunci, dormisem în casa părinților care se
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
revededere cu promisiunea să ne reîntâlnim în curând, apoi am plecat acasă. Se apropia ora prânzului și eu trebuia să pregătesc masa pentru cei doi mereriași ce-i aveam la lucru în acea zi. Cum am sosit acasă m-am apucat imediat de treabă. La prânz eram gata cu tot ce trebuia când au venit oamenii la masă. După prânz am mai stat un pic cu părinții mei de vorbă apoi i-am lăsat să se odihnească. Tata nu se simțea
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
Toate Articolele Autorului Cumpăna vieții Adoua zi, Săndica nici nu a ajuns bine în curtea I.A.S. -ului când portarul a venit într-un suflet la ușa biroului și a anunțat tragedia. Noaptea, mama ei se stinsese... Nu a mai apucat să iasă din comă cu toate eforturile medicilor din cadrul spitalului. Când a auzit vestea, Săndica a suferit un șoc puternic. A leșinat și dacă nu era portarul lângă ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
dată în Statele Unite, prin Los Angeles. Pe atunci în vârstă de nouăsprezece ani, bucovineanul își abandonează studiile universitare și anumite vise, decis să înceapă o viață nouă în țara tuturor posibilităților. La scurt timp însă, în 1998, convins că nu apucase pe drumul bun, revine în România și își reia școală, pentru a se întoarce în America în 2001, de această data căsătorit și hotărât să găsească un colț sub cer potrivit din toate punctele de vedere pentru familia sa. Așa
PASTORUL DORU ILIOI PRACTICĂ O PROFESIUNE DE CREDINŢĂ ÎN DENVER, COLORADO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361242_a_362571]
-
imediat. Adică vor dormi undeva ,,păziți”! Cei doi ne-au invitat la restaurant și don Basilio a acceptat. M-au invitat și pe mine. Ne-am așezat la o masă mai izolată fiindcă nu era aglomerație. Dar nici nu am apucat să ne instalăm și don Basilio a motivat că merge la toaletă. Cei doi cintezoi au început să mă chestioneze despre ce legături am cu don Basilio? Am început să mă laud că eu sunt minerul lui și că eram
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
vieți. Nu l-a “ajutat” nimeni, niciodată să făurească stihuri, ci s-a trezit pur și simplu făcând acest lucru de îndată ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a așternut primele rime pe hârtie, fără să știe că se apucase de ceva special, de o activitate complexă. Poeziile lui se remarcă printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împletește cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic creștin. “Le stil c’est l’homme”, de aceea poetul nu
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
în hătișul ofertelor acestei lumi. Unii iubesc poezia și încearcă să scrie. Ajung astfel, că uneori să citească și ce scriu eu. Tare m-aș bucura dacă ar găsi ceva care să-i ajute să vadă pe ce drum au apucat-o, citindu-mă. Poate că le-ar folosi mai mult ce scriu eu, dacă ar ști că recent am devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu (pentru întâia dată!) poezie creștină de inspirație evanghelica. - Ați fost încurajat de cei
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
cu final mai puțin fericit sau... poarta către ceva mai bun. De noi depinde dacă lăsăm să fim călcați de adulții Rex sau dacă devenim viitorii titani... Talestri o ascultă, vrăjită, pe Elisedd. Ar fi stat cu ea ore întregi. Apucă mica harpă de lângă ea și începu să fredoneze o Kaliwi, unul dintre câtecele preferate. La lumina lumânărilor, printre cele trei umbre ce se răsfirau pe pereți, se auzi glasul ei, cristalin și limpede: - M-ai dat la lup, al vieții
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
necunoscut. Ceva s-a dat, ceva s-a luat, totul pe muțește, repede și fără a sta pe loc, decât câteva secunde. În momentele de dinaintea euforiei, Talida își aducea aminte cine este. În rest era ocupată cu Andu. Pe când se apucase de facultăți, mama ei s-a pensionat pe caz de boală. Tatăl Talidei muncea la o întreprindere mare, ca inginer și modul cum se gestionau finanțele la ea în casă, nu-l prea știa. Primea bani oricând cerea și nu
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
a dus vremea principilor! - Noi am îmbătrânit, așa că ne bucurăm dacă între voi s-a născut o dragoste curată, adăugă bunica. - Când considerați că v-a sosit sorocul, luați-vă! Noi vă dăm din toată inima binecuvântarea! Bătrânii nu mai apucară să se bucure de nunta celor doi tineri îndrăgostiți și-și dădură obștescul sfârșit. Din respect pentru cei care-i crescuseră, mai zăboviră un an doar ca prieteni, apoi urmă căsătoria la care participă întreg satul. Singura care nu fusese
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Opereta lui care își pot permite singurul Cadillalac din țară! „Văduva veselă” a fost un nou prilej să-mi dau seama că multe chestii sunt ciudate si că adulții fac lucruri inexplicabile, cum ar fi că... acum vorbesc - acum îi apucă cântatul! Plus că, dacă e vaduvă - de ce e așa de veselă? Oricum, a venit multă lume în vizită la Doamna Opereta (probabil s-o consoleze după decesul soțului, Actorul). Toți erau bine îmbrăcați, cu frace si toaoalete (adica rochii lucitoare
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
frace si toaoalete (adica rochii lucitoare cu pampoane). Pe scaune, cu mănuși și ocheane pitice, toți tăceau sau vorbeau la ureche, pe când în sufragerie, care era și de o mie de ori mai luminată, toții vorbeau tare și deodată îi apuca cu triluri. Mi-a plăcut. M-a vrăjit. La sfârșit, celor din lumină le-a dat și șampanie în pahare adevărate, de cristal (am auzit eu cum oftau două babe pudrate care purtau blănuri, dar aveau și evantai). Au mai
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
toți. Nu știam de ce râd. Îmi treceau prin cap zilele și nopțile în care stăteam cu ochii-n foi și-n calculator, în care aveam discuții interminabile cu Sitaru și cu actorii, în care ne făceam griji că n-o să apucăm să edităm filmul, în care Robi Urs, actorul principal, își pierde mama pentru totdeauna cu doar 7 zile înainte de filmare și decidem să amânăm până se simte el pregătit, în care apar evenimente neașteptate din care am învățat despre răbdare
„5 euro, bitte”. Cum m-am vândut ca actriță () [Corola-blog/BlogPost/338192_a_339521]
-
vizualizate aceste imagini pe flickr. 17.000.000! Un succes de care Cezar Popescu e mândru, cu atât mai mult cu cât echipa de proiect a fost formată dintr-o singură persoană: el însuși, în calitate de voluntar. Dacă s-ar mai apuca încă o dată de un astfel de proiect? „În continuare aș încerca pe cât posibil să stau departe de bani publici și în niciun caz nu m-aș mai apuca singur de un proiect de o asemenea anvergură. Acesta este și motivul
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
dintr-o singură persoană: el însuși, în calitate de voluntar. Dacă s-ar mai apuca încă o dată de un astfel de proiect? „În continuare aș încerca pe cât posibil să stau departe de bani publici și în niciun caz nu m-aș mai apuca singur de un proiect de o asemenea anvergură. Acesta este și motivul pentru care anul trecut am înființat o asociație non-profit”. Pe scenă, ca să își ia premiul, a urcat cu un tricou anonim și cu o geantă de computer în
„Nu candidez la nimic. Eu fac politică în fiecare zi. Cresc copii care nu o să voteze niciodată idioţi” () [Corola-blog/BlogPost/338193_a_339522]
-
o centură cu două benzi de circulație pe sens, de jur împrejurul Bucureștiului, în drumul tău spre sau dinspre Valea Prahovei și să câștigi astfel cel puțin o jumătate de oră pe sens din viața ta Ajuns în siguranța căminului, m-a apucat așa, o reverie. Da, i-aș vedea stând la masa din primărie, poate chiar în capătul ei, discutând cu ceilalți consilieri locali, îndelung și serios, despre finanțare, proiecte și binele cetățenilor. Da, i-aș vedea pe teren, în șantierul celor
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
să fie la vedere, ca să te asiguri că nimeni nu ciripește. De-asta statul trebuie să se asigure că vede tot ce faci, nu cumva să devii o amenințare pentru status quo. Părintele trebuie să se asigure că nu te apuci de droguri și atunci n-ai voie să ai spațiu personal. Vezi? Totul este spre binele tău, nerecunoscătorule. Omerta (legea tăcerii) este asigurată prin două modalități: în primul rând prin amenințarea că vei primi cadou o cravată siciliană dacă îndrăznești
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
poate că sunt un voluntar ghinionist, care a nimerit într-o lume absurdă în care numeroși cetățeni refuză implicarea și au o aversiune foarte mare față de partidele politice. Oamenii mă zăreau de departe cu foile în brațe și nici nu apucam să deschid gura, că îmi spuneau franc în față: - Dacă-i cu partide nu mă interesează. După 26 de ani de democrație, prea greu de explicat și chiar mai greu de aplicat, majoritatea românilor au decis că cea mai sigură
Am strâns semnături pentru parlamentare și am aflat care este cea mai mare frică a românilor: „Nici dacă îmi dai bani nu-ți dau CNP-ul!” () [Corola-blog/BlogPost/338215_a_339544]
-
români. - Acum, că ți-am semnat, nu îmi dai 10 lei? În Piatra Neamț, am fost foarte recunoscător când o doamnă mi-a semnat ambele liste de susținători, spunându-i cât de mult îi apreciez spiritul civic și implicarea. Nu am apucat bine să termin cu mulțumirile, că solicitarea dumneaei m-a lăsat perplex: - Acum, că ți-am semnat, nu îmi dai 10 lei? Tremuram de frig, dar am simțit că m-am încălzit de rușine, într-o clipă. I-am spus
Am strâns semnături pentru parlamentare și am aflat care este cea mai mare frică a românilor: „Nici dacă îmi dai bani nu-ți dau CNP-ul!” () [Corola-blog/BlogPost/338215_a_339544]
-
secții din Chișinău și suburbii, pentru a vedea cum se aplică ștampila retras pe pătratul din buletinul de vot cu numele lui Marian Lupu. Nu am avut ocazia să vedem pe viu, pentru că ori terminaseră de dimineață, ori nu se apucaseră. Însă am avut ocazia să vedem secții de votare organizate în cele mai exotice locuri: Casa de Cultură a Feroviarilor, în mijlocul căreia erau plantați palmieri de peste 15 ani, Centrul de Cultură și Istorie Militară sau Spitalul de Psihiatrie de la Costiujeni
am fost la secția de votare cu palmieri, am cumpărat Chișinău Tare, 7% alcool, și am căutat alegători găgăuzi () [Corola-blog/BlogPost/338228_a_339557]
-
meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat de spălat oile și trebuia să se apuce de cai și apoi de lână, mama luptându-se cu preșurile și cuverturile, frecând de zor cu peria de paie și clăbucind cu nădejde cu săpunul făcut în casă tot de ea. Leșia rămasă de la fabricarea săpunului o folosea în
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
a spus mami. -S-a schimbat viața, i-a răspuns tăticu puțin încurcat. -Eu am devenit sărac, a continuat tata-mare. -La început o să fie greu, dar pe urmă cine muncește o să aibă, mai bine la stat decât la patron. Nu a apucat să-și termine fraza pentru că primise un semnal pe sub masă de la mami, care, în limbajul lor însemna că trebuie să tacă. Tata-mare a înțeles și el că tăticu nu vroia să vorbească, așa că a început singur să ne povestească: -Voi
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
era momentul să-și aleagă drumul spre o carieră. Împreună cu colegii săi, se orientează spre FAO, forul internațional care repartiza specialiștii din întreaga lume, spre țări mai puțin dezvoltate. Depun documentele necesare și în final se hotărăsc încotro s-o apuce: Tiberiu Cunia și Eugen Ștefănescu pleacă spre Canada, Tiberiu Ionescu în Maroc, iar Sandu Ionescu rămâne în Franța, dar nu va practica niciodată silvicultura, orientându-se spre un alt domeniu, în care prosperă și, mai târziu, fiind căsătorit cu o
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
sine. Mă dusesem la universitate să învăț. Și s-a întâmplat bine, pentru că am învățat și baza teoretică, și cea a aplicației în domeniul în care mă consacrasem. Am promis la universitate că la întoarcerea profesorului de la Sorbona, mă voi apuca de teză” - dar n-a mai făcut-o niciodată. Statistician desăvârșit, cercetător de seamă și descoperitor al unor metode statistice care l-au făcut celebru în domeniu, domnul profesor Cunia scrie nenumărate articole despre inventarele forestiere și metodele statistice de
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]