6,475 matches
-
doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de "La Movileanca". Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moșia Solcii, ale cărei pământuri se întindeau de la Pietrele Muierii până în apa Sucevei, cuprinzând toate localitățile din
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moșia Solcii, ale cărei pământuri se întindeau de la Pietrele Muierii până în apa Sucevei, cuprinzând toate localitățile din acest areal. Inițial, satul s-a numit Solca de Jos. La 7 martie 1502, Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
până când nordul Moldovei a fost ocupat de austrieci. Intemperiile produse în această perioadă au dus la deteriorarea picturii interioare. În anul 1867, la nord-vest de biserică a fost înălțat un turn-clopotniță de piatră, cu un etaj. În decursul timpului, Biserica Arbore a suferit o serie de reparații parțiale, de consolidare și restaurare, care nu i-au alterat arhitectura inițială. În secolul al XX-lea s-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1909-1914, 1936-1937, 1955-1956 și 1965-1970. În vara anului 1975
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
și a aproximativ o sută în întreaga Moldovă. Preotul Alexandru Chifan se plângea că muncitorii au plecat de aici deoarece nu le plăcea mâncarea. Începând din anul 2005 în biserică nu se mai oficiază slujbe religioase. În prezent, în satul Arbore mai funcționează alte două biserici ortodoxe: Biserica "Sf. Treime" (construită în 1912 în partea de vest a satului) și Biserica "Sf. Gheorghe" (construită în perioada 2003-2010 în locul numit “Cutul de pe Clit” din partea de nord-vest a satului). Biserica "Tăierea Capului Sf.
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
două biserici ortodoxe: Biserica "Sf. Treime" (construită în 1912 în partea de vest a satului) și Biserica "Sf. Gheorghe" (construită în perioada 2003-2010 în locul numit “Cutul de pe Clit” din partea de nord-vest a satului). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore are un plan asemănător cu al bisericii din Reuseni, prezentând multe elemente comune cu biserica Mănăstirii Dobrovăț, ambele construite de Ștefan cel Mare în anii 1503-1504. Ea a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
interiorului bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Pictura interioară a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiș. O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor. În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, în interiorul chivotului de piatră, iar celălat pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneaghinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe cămășile populare de astăzi. În tabloul votiv
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
la restaurarea interiorului si exteriorului bisericii, acțiunea fiind sprijinită financiar de "Lions Club Voreifel", în care s-a angajat cu entuziasm doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore a fost destinată de la început a servi ca necropolă a familiei Arbore. În pronaosul bisericii se află mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Club Voreifel", în care s-a angajat cu entuziasm doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore a fost destinată de la început a servi ca necropolă a familiei Arbore. În pronaosul bisericii se află mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Chivotul este decorat cu două muluri gotice și se termină la partea superioară cu un arc în acoladă decorat cu o rozetă în mijloc. În colțurile celor două timpane ale arcului se află sculptate două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29"". Lângă mormântul ctitorului
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab"". Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
doisprezece, Grimmauld, Londra. Conține multe artefacte de origine dubioasă. Motto-ul familiei Black este "Toujours Pur", în franceză "Întotdeauna / Stil Pur", pentru că familia Black a fost una dintre puținele familii rămase liniile de sânge complet pur. Cum este descris în arborele lor genealogic, familia Black este amestecata cu alte câteva familii de sânge-pur, iar toate vrăjitoarele și toți vrăjitorii din familie sun obligați de să-și mențină sângele-pur. Din acest motiv, s-a constatat că cea mai mare parte rămasă a
Sirius Black () [Corola-website/Science/307861_a_309190]
-
vieții s-a dovedit a fi nefericit; el a ajuns să-și urască familia, în mod special pe mama sa. El și-a respins familia cu sânge pur deoarece admirau și venerau Magia Neagră. Mama lui arde numele lui din arborele genealogic al familiei. Fratele lui Sirius a fost Devorator al Morții, motiv pentru care a și murit. Mai are și alte rude în viață, cum ar fi Narcissa Malfoy și Bellatrix Lestrange, ambele căsătorite cu membri ai altor familii cu
Sirius Black () [Corola-website/Science/307861_a_309190]
-
codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective: În curtea mănăstirii se află un tei hibrid natural ("Tilia x haynaldiana Simk.") ("T. platyphyllos x T. tomentosa") cu o vârstă de aproximativ 660 de ani, distins cu titlul de "Arborele Anului" în 2011. Pe locul unde se află astăzi Mănăstirea Bârnova domnitorul Ieremia Movilă a ctitorit în jurul anului 1603 o bisericuță de lemn având hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Istoricul N.A. Bogdan, în monografia sa dedicată orașului Iași, a emis
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
română Alexandrina (Adina) Alexandrescu (cunoscută și ca Ileana Pralea), profesoară de matematică, prietenă cu C.Dobrogeanu Gherea și cunoscută a lui I. L Caragiale, și care fusese în trecut soția activistului narodnic basarabean Filip Codreanu. În anii 1912-1913 alături de Ecaterina Arbore, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu Bujor a ținut lecții la școala de propagandă a Partidului Social Democrat. Internaționalist convins, în timpul Primului Război Mondial s-a alăturat curentului social-democrat pacifist, de stânga, care se opunea războiului, a finanțat publicația în limba rusă a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
sfert din membrii săi în 1930 - distribuția pe naționalități era: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucraineni 10%, bulgari 10%). Victime ale Marii Epurări din URSS au căzut și 19 înalți funcționari ai Partidului Comunist din România: Ecaterina Arbore, , , Teodor Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jaques Konitz, Elek Köblös, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, , , Eugen Rozvan, Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin și Marcel Pauker. La 23 august 1944 PCdR a participat alături regele Mihai, de
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
se clasifică după felul acelor lor.Există două feluri de păduri de conifere; boreale și montane(m-ții Stâncoși și Himalaya). Cei mai reprezentativi sunt molidul, pinul, bradul alb, zada, jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit și arborele vieții), tisa, chiparosul, cedrul, cupresifolia și sequoia roșie. În Europa și Asia, pădurile de conifere se numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalți, cu trunchiul drept, fară ramificații, cu frunze mici, aciculare, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna
Pădure de conifere () [Corola-website/Science/303174_a_304503]
-
În mitologia nordică, este arborele gigantic al lumii, care face conexiunea între cele 9 lumi. Pe crengile acestui copac se află Asgard, Vanaheim și Alfheim. Trunchiul arborelui este axa lumii care străpunge centrul lumii oamenilor, Midgard, lume în jurul căreia se află Jotunheim și sub care
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
În mitologia nordică, este arborele gigantic al lumii, care face conexiunea între cele 9 lumi. Pe crengile acestui copac se află Asgard, Vanaheim și Alfheim. Trunchiul arborelui este axa lumii care străpunge centrul lumii oamenilor, Midgard, lume în jurul căreia se află Jotunheim și sub care se află Nidavellir (Svartalfheim), lumea piticilor. Cele trei rădăcini străbat fiecare câte un tărâm: Helheim, Muspelheim și Niflheim. Etimologia acceptată de cei mai mulți
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
în care se zice că Odin a stat atârnat de crengile copacului pentru a cunoaște runele și pentru a avea inteligență supremă. Spânzurătoarea este uneori descrisă în vechile scrieri nordice sub numele "armăsarul spânzuratului". În Fjolsvinnsmal, un poem din Edda, Arborele Lumii este numit "Mimameid" (adică în limba nordică: "Copacul lui Mimir"). Foarte probabil este ca Yggdrasil să fie identic cu Lerad, un copac ale cărui frunze și rămurele cad pe acoperișurile palatului Valhalla. Capra Heidrun și cerbul Eikthyrni, care se
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
nordică: "Copacul lui Mimir"). Foarte probabil este ca Yggdrasil să fie identic cu Lerad, un copac ale cărui frunze și rămurele cad pe acoperișurile palatului Valhalla. Capra Heidrun și cerbul Eikthyrni, care se află pe acoperiș, se hrănesc cu frunzele arborelui Lerad. În Edda, trei rădăcini susțin trunchiul, una trecând prin Asgard, una prin Helheim și una prin Jotunheim. Dedesubtul rădăcinii Asgard-ului se află Fântâna lui Urd, iar acolo sălășluiesc cele trei norne, asupra cărora nici măcar zeii nu au nici o putere
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
Helheim și una prin Jotunheim. Dedesubtul rădăcinii Asgard-ului se află Fântâna lui Urd, iar acolo sălășluiesc cele trei norne, asupra cărora nici măcar zeii nu au nici o putere și care în fiecare zi udă copacul cu apa din fântână. Astfel, ramurile arborelui rămân verzi. Sub rădăcina ce terce prin Jotunheim se află fântâna lui Mimir, iar sub rădăcina Helheim-ului se află fântâna "Hvergelmir". În vârful copacului se afla un cocoș gigantic sau după majoritatea legendelor, un vultur numit Vidofnir, deasupra căruia zbura
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
se află fântâna "Hvergelmir". În vârful copacului se afla un cocoș gigantic sau după majoritatea legendelor, un vultur numit Vidofnir, deasupra căruia zbura uliul Vedrfolnir. Rădăcinile din Niflheim erau roase de dragonul Nidhogg. Veverița Ratatosk aleargă permanent în susul și josul arborelui, de la Nidhogg la vultur, răspândind intrigi între ei. De asemenea sunt patru cerbi care se hrănesc cu scoarța arborelui și care trăiesc pe crengile acestuia. Ei se numesc Duneyrr, Durathror, Dvalin, și Dainn . Într-un pasaj din poemul "Hávamál", Odin
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]