7,167 matches
-
la ultima video-vedenie kyliotă (2 Hearts - single din albumul XĂ nu pot decât să râd. Imaginația scenografilor și stiliștilor e tragic de limitată: au făcut din Kylie o copie a lui Marilyn Monroe! Când tot farmecul blond-roșcatei este - era? - aerul aspru de australiancă focoasă, fără noroc în amor! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Premiile Gramophone 2007 Lunarul „Gramophone“ și stații de radio afiliate au acordat premiile anuale, probabil cele mai prizate în lumea discului european. Ca în fiecare an, nominalizările au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pe covorul gros. După vreo oră, una din ușile sălii se deschise și doi oameni intrară, aducând un castron enorm. În spatele lor pășea Kent. Ochii lui aveau o căutătură febrilă. Oprindu-se în mijlocul încăperii, spuse cu o voce obosită, dar aspră: - Vă rog să fiți cu toții foarte atenți! Deși vorbele lui se adresau tuturor celor prezenți în bibliotecă, ele îi vizau de fapt pe savanții adunați într-un colț al încăperii, rezervat lor. Grosvenor se ridică pentru a examina conținutul castronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
motoarele porniră, Ixtl simți vibrațiile metalului și văzu că gratiile se mișcă. Apoi avu senzația plăcută, a unei gâdilături în tot trupul. Se petrecea în el ceva care-l împiedica să gândească. Până să-și revină, se pomeni pe suprafața aspră a învelișului exterior al navei. Se ridică în picioare, cu un fel de mârâit, înțelegând ce se întâmplase: după ce descărcase arma, uitase să-și reajusteze atomii; de aceea putuse să treacă adineauri prin pardoseala metalică a cuștii. - Dumnezeule! exclamă Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așteptând ca monstrul să ne atace? Vă asigur că nu încerc să-mi promovez propriile idei, dar după părerea mea... planul expus adineaori e lipsit de orice valoare! Morton păru sincer mirat. - Nu crezi că-i o judecată cam prea aspră? întrebă el, încruntând din sprâncene. - Dacă am înțeles bine, zise Grosvenor, planul prezentat de dumneavoastră este o variantă modificată a celui propus inițial. La ce anume s-a renunțat? - Cei doi fizicieni propuneau să fie energizate patru etaje, răspunse directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că va trebui să-i sacrificăm pe von Grossen și pe ceilalți, poate chiar pe noi toți, dar ai dreptate. Proprietatea particulară nu e ceva sacru pentru noi. Cât despre von Grossen și ceilalți patru, adăugă el pe un ton aspru - încă n-am avut răgazul să-ți vorbesc despre nota pe care i-o dădusem lui Morton - pentru toți cinci, cred că moartea ar însemna o adevărată binecuvântare. - Ai dreptate, Smith! exclamă cineva. Cu cât vor muri mai repede, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a Întrebat sau nu cîte ceva, oricum, nu țin minte ca eu să fi scos vreun sunet. — Ți-a plăcut? m-au Întrebat amicii. — Da
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci se Întorcea și moșu’ Ștefan cu niște pere din grădină, iar taclaua lor se reluă firesc cu Întrebări despre oameni cunoscuți, cu istoriile ălora, cu amintirea cîte unei porecle a unuia sau altuia. Moșu’ Costin avea reputația unui om aspru. Pare se că instrucția de cazarmă Îl modelase definitiv. Pe cînd se aflau În gospodăria lui, obișnuia să și trezească cei șase copii cu comenzi militare nemțești, tot așa Îi mîna la lucru, Îi chema la masă ori Îi trimitea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-o preia. Ideea de a divorța legal pentru a lua, tot legal, un bărbat mai verde care să poată munci pentru toți, inclusiv pentru a-l întreține pe bărbatul bolnav, nu e doar o soluție logică în condițiile vieții aspre de acolo, dar și o sursă bună de comic (vezi pretendenții venind la pețită. Filmul nu e o comedie pur-sânge, după cum nu e nici dramă sută la sută. Ar fi, așa cum îmi place când citesc prin caietele de presă, „comedie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
IEDERA și CAMELEONUL O Iederă, cu note aspre-n ton Îl prelucra pe un Cameleon: „Amice, să nu crezi că-ți dau povețe, Eu nu pricep de ce faci fețe-fețe Și-alternativ devii, pe cîte știu Ba gri, ba verde, ba portocaliu? Ai spus c-acesta este mimetism, Aiurea
IEDERA ?i CAMELEONUL by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84344_a_85669]
-
și să rateze ocazia de a ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia, soțul ei, Costa, și cei cinci copii ai lor. Duc toți o viață aspră, pe care însă romanciera o înfățișează ca pe un balet plin de grație. Când apare câte un conflict (un copil de-al lor este bătut de copilul altora, un alt copil de-al lor sparge din greșeală, cu praștia, geamul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la București: Maria Dincă. Și mai știm ce au făcut ei în fața Teatrului Național: n-au plantat flori, au „clădit promontorii“! Lăsând gluma la o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil, autorul prefeței, Marcel Crihană, îi înalță o odă lui George Peagu: „cult, dar reușind să se țină departe de orice imitație, cu o versificație muzicală, dar de o armonie aspră, masculină, cu un umor foarte rafinat...“ etc. De unde se vede că, așa cum există versuri fără poezie, există și critică fără spirit critic. Discriminare Este greu de imaginat spectatorul care ar avea răbdare să urmărească ultima piesă de teatru a lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul negativ, Neagu, un țăran cu o gospodărie frumoasă, pe care Silvana îl urăște instinctiv pentru bunăstarea lui. Cu inima sfâșiată de durere, fetița află apoi că propria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de vulgar, dacă nu era clar o nebună. Apărea Într-un mini verde ca masa de biliard, etalând picioare senzuale În contur, dar fără senzualitate lăuntrică; la brâu o centură lată de piele; peste umeri, bust, o cămașă guatemaleză trainică, aspră, brodată; pe cap o perucă precum acelea purtate de comicii În travesti la convențiile de comis-voiajori. Părul ei de fapt era ușor cârlionțat, avea o distorsiune minusculă. Asta o scotea din minți. Țipa că e rar, are păr masculin. Rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă decât groasă sau aspră. Peste antebrațul și pumnul ce-l țineau, Sammler fu pus să se uite la acest organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice caz s-ar fi uitat. Intervalul fu lung. Expresia omului nu era direct amenințătoare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o limbă așa de caraghioasă? spuse Wallace. — Am adus aceste medalioane ca să le arăt vărului Elya. — Nici vorbă, zise Sammler. Elya e bolnav. Nu poate umbla cu metalul ăsta greu și aspru. Nu, nu, o să i le țin eu să le vadă, unul câte unul. Vreau să vadă ce am realizat. Acum douăzeci și cinci de ani am venit la Iereț un om frânt. Dar nu voiam să mor. Nu puteam să Închid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totodată nu sunt. Îmi suspectez propriul raționament pentru că soarta mi-a fost de natură extremă. Ca tânăr, am fost o persoană studioasă, ce nu era făcută pentru acțiune. Deodată, totul a devenit numai acțiune - sânge, puști, morminte, foamete. Chirurgie tare aspră. Nu poți să scapi intact. Pentru multă vreme am văzut lumea cu o duritate aparte. Aproape ca un nelegiuit - o persoană care aruncă deoparte aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nebunie cu o idee de noblețe. Și cât de bine Îl Înțelegea Sammler - câte ar fi făcut să Împiedice acele crunte lovituri! Cât de roșu era sângele și cât de gros - și cât de Îngrozitoare erau acele bucăți de metal aspre și spinoase! Iar Eisen? Trecea drept o victimă a războiului, chiar dacă era posibil să fi fost oricum nebun. Dar locul lui era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimise săgeata mai departe, pe rețeaua de Răsărit. Cuvintele căpitanului Își Începeau zborul prin cerul plumburiu din care nu conteneau să cadă fulgii mari ai unei ninsori care ar fi putut fi o sărbătoare, dar nu mai era decât o aspră așteptare. 8 ianuarie 1475, Luoyang, China Iarna era parcă mai aspră decât În munții Japoniei. Sau poate doar vântul bătea mai tare În câmpia joasă a Fluviului Galben. Orașul-capitală a provinciei Henan se Întindea, uriaș, la poalele munților Songshan, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începeau zborul prin cerul plumburiu din care nu conteneau să cadă fulgii mari ai unei ninsori care ar fi putut fi o sărbătoare, dar nu mai era decât o aspră așteptare. 8 ianuarie 1475, Luoyang, China Iarna era parcă mai aspră decât În munții Japoniei. Sau poate doar vântul bătea mai tare În câmpia joasă a Fluviului Galben. Orașul-capitală a provinciei Henan se Întindea, uriaș, la poalele munților Songshan, până se pierdea În cețurile fluviului. Ninsoarea Încetase, dar peste câmpie coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare parte din Înălțimi. Apoi, peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse din ce În ce mai frig. Nu ningea, dar o pojghiță subțire de zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afla un luptător Ninja. Iar În spatele lui, o Întreagă armată. - Înapoi! porunci bătrânul, privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]