7,134 matches
-
cu calibrul de 75 mm, cu tragere rapidă, și 56 de piese mobile de artilerie grea, din care opt tunuri lungi de 150 mm, 24 de tunuri lungi de 120 mm și 24 de obuziere de 120 mm. Calitativ, trupele bulgare din jurul localității Turtucaia aparțineau celor mai bune divizii active. Trupele ce apărau Turtucaia erau formate din Divizia a 17-a - 15 batalioane, la care s-au adăugat pe parcursul bătăliei Divizia a 15-a - 16 batalioane. Pe Dunăre, Turtucaia mai era
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
atacate de cele patru regimente ale Diviziei a 4-a Preslav. Centrul numărul 11 este de atacat de două regimente ale Diviziei 1 Sofia. O parte din tunurile românești din sectoarele atacate au fost scoase din luptă de bombardamentul artileriei bulgare, iar restul au înhămat și s-au retras. Singura grupare de artilerie care a acționat în ajutorul centrelor 6-9 este un divizion de obuziere de 105 mm, trimis în ultima clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
mm, trimis în ultima clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste, trupele românești din sectoarele atacate sunt decimate. Un contraatac încercat cu rezervele Regimentului 79 Slobozia este respins, iar conducătorul acestuia, locotenent-colonel Popescu, moare lovit de un glonț. La ora
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste, trupele românești din sectoarele atacate sunt decimate. Un contraatac încercat cu rezervele Regimentului 79 Slobozia este respins, iar conducătorul acestuia, locotenent-colonel Popescu, moare lovit de un glonț. La ora 12, centrele 6-8 sunt în totalitate în
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
în sânge de artileria germano-bulgară și de mitraliere. La est, de-a lungul șoselei spre Silistra, atacul românesc, început la 6.30 dimineața întoarce aripa dreaptă a regimentului 6 Târnovo și reușește să producă o mișcare de retragere a trupelor bulgare. Dar din nou, mitralerele și artileria bulgară opresc atacul românilor. La 9 lupta încetează. Bulgarii, care au și ei pierderi mari, nu contraatacă. În sectorul de vest, lupta începe abia la 9.30, dar în ciuda faptului că aici erau masate
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
mitraliere. La est, de-a lungul șoselei spre Silistra, atacul românesc, început la 6.30 dimineața întoarce aripa dreaptă a regimentului 6 Târnovo și reușește să producă o mișcare de retragere a trupelor bulgare. Dar din nou, mitralerele și artileria bulgară opresc atacul românilor. La 9 lupta încetează. Bulgarii, care au și ei pierderi mari, nu contraatacă. În sectorul de vest, lupta începe abia la 9.30, dar în ciuda faptului că aici erau masate cele mai multe trupe românești, atacul nu are vigoare
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
românești, atacul nu are vigoare, este prost condus și se transformă în final în hărțuieli locale. Între timp însă, în sectorul estic, în timp ce trupele române așteptau sosirea ajutorului dinspre Silistra, în locul diviziei a 9-a, apar noi coloane de atac bulgare. Panica se răspândește printre apărătorii români din sectorul estic. În același timp bulgarii atacă și sectorul sudic. Fără sprijinul artileriei și acesta cedează. La ora 12.00, doar sectorul vestic și câteva puncte din sectorul sudic mai rezistă. Comandantul cetății
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
bulgarii atacă și sectorul sudic. Fără sprijinul artileriei și acesta cedează. La ora 12.00, doar sectorul vestic și câteva puncte din sectorul sudic mai rezistă. Comandantul cetății, generalul Teodorescu părăsește Turtucaia. Bulgarii avansează metodic spre oraș. Locuitorii de origine bulgară încep să atace și ei, pe la spate, trupele române intrate în debandadă. Luptele continuă în grupe mici până la ora 4.30 p.m. și numeroase fapte de eroism personal au loc. Acestea nu pot opri însă dezastrul. La ora 4.30
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
timpul popoarelor învecinate, în speță maghiarilor. Astfel denumirea de "tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule tribale cu identitate etnică bine conturată, pare să duca în ultimă instanță înapoi în timp la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
rege barbar, neputându-se pune problema unei căsătorii între fiul unui suveran barbar și fiica unui împărat porphyrogenet. Bulgariei vecine semnificația marii dezvoltări a statului bizantin îi scăpase. După cucerirea Ciliciei și a Ciprului, în toamna anului 965, o ambasadă bulgară sosea la Constantinopol pentru a reclama sumele de bani livrate de guvernele precedente. Împăratul va distruge câteva fortărețe de la frontiera Bulgară, dar va renunța la ostilitățile cu Bulgaria pentru a nu se îndepărta de planurile sale orientale, cerând prințului rus
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
marii dezvoltări a statului bizantin îi scăpase. După cucerirea Ciliciei și a Ciprului, în toamna anului 965, o ambasadă bulgară sosea la Constantinopol pentru a reclama sumele de bani livrate de guvernele precedente. Împăratul va distruge câteva fortărețe de la frontiera Bulgară, dar va renunța la ostilitățile cu Bulgaria pentru a nu se îndepărta de planurile sale orientale, cerând prințului rus Sviatoslav să-și regleze conturile cu bulgarii. Apelul împăratului bizantin atingea puternic pe fii belicoși ai neofitului și pe prietena Bizanțului
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
faptul că înlocuise un adversar slab cu un dușman puternic și periculos. El căuta, de altfel să se alieze cu bulgarii contra lui Sviatoslav și mergea până la a proiecta o căsătorie a celor doi prinți bizantini cu cele două prințese bulgare. Când în 964 pleca la război, o lua pe Theophano cu el, în tabără și poate pentru prima dată în cursul lungii sale cariere militare întrerupse brusc campania începută, pentru a se întoarce mai repede lângă ea. Dar, în fond
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Theophano, cu un sânge rece care înspăimântă, se însărcină să îndepărteze obstacolul. Târziu ea se duse în apartamentul lui Nichipfor și stătu cu el de vorbă prietenește; apoi, sub motiv că se duce să mai vadă pe câteva tinere femei bulgare venite în vizită la Palat ea ieși spunând că se întoarce îndată și rugând pe bărbatul său să lase ușa deschisă: se insărcină s-o închidă ea la întoarcere. Nichiphor spuse da, și rămas singur se rugă, apoi adormi. Era
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
() (n. 23 iunie 1979, Stara Zagora, Bulgaria) este un fotbalist bulgar, care joacă pe postul de fundaș central, pentru clubul Inter Baku. A început fotbalul profesionist la vârsta de 11 ani, în cadrul clubului Beroe Stara Zagora. A evoluat, în sezonul 1995-1996, în trei partide pentru echipa de seniori a lui Beroe
Jivko Jelev () [Corola-website/Science/312372_a_313701]
-
meciuri și a înscris 34 de goluri. Interesant este faptul că, deși s-a consacrat ca și fundaș central, bulgarul a evoluat ca atacant în multe partide pentru Litex, devenind cel mai prolific jucător cu profil defensiv din istoria fotbalului bulgar. La începutul sezonului 2007-2008 a semnat un angajament cu Oțelul Galați, devenind rapid unul dintre jucătorii de bază ai acestei echipe. A evoluat în 73 de partide pentru Oțelul și a reușit să înscrie de 7 ori. În 2010 a
Jivko Jelev () [Corola-website/Science/312372_a_313701]
-
Evului Mediu răsăritean. Orator bisericesc, diplomat, primul scriitor român, mitropolit al Kievului, Grigore Tamblac a rămas în multe privințe, în ciuda marii sale popularități din vremea sa, încă un necunoscut. Asupra originii sale s-au exprimat câteva păreri: este de origine bulgar, este aromân, este român din Tarnovul Bulgariei (argumetnându-se cu o posibilă etimologie a numelui său, din "Sam" și "Blahu"). s-a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
cercurile patriarhului. În această calitate este trimis în anul 1401 în misiune la Suceava, împreună cu diaconul Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse statul bulgar sub turci, în anul 1400 fusese asediat Constantinopolul, iar Lituania catolică avea pretenție asupra Rusiei Kievene. După încheierea misiunii, Manuel se întoarce la Constantinopol, iar Grigore Tamblac rămâne în Moldova până în anul 1414, când va urmă unchiului sau, la scaunul
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
populată la vremea respectivă mai ales de bulgari. Serbia reușea astfel să cucerească Macedonia dar și o parte din Thessalia și Epir atingând astfel apogeul întinderii sale teritoriale. Regele Ștefan Dușan a fost încoronat împărat (în mod paradoxal cu sprijin bulgar) în 1346. La moartea lui Dușan însă, în 1355, Imperiul Sârb s-a dezintegrat, ca și Bulgaria de altfel la moartea lui Ivan Alexandru în 1371 ambele state fiind ulterior cucerite și desființate de Imperiul Otoman. În timpul domniei lungi dar
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
Sârb s-a dezintegrat, ca și Bulgaria de altfel la moartea lui Ivan Alexandru în 1371 ambele state fiind ulterior cucerite și desființate de Imperiul Otoman. În timpul domniei lungi dar lipsită de succese a împăratului Constantin Tikh Asen (1257-1277) Imperiul Bulgar a pierdut în favoarea bizantinilor aproape toate posesiunile în Macedonia de nord, inclusiv Skopje, feuda inițială a împăratului. Dar ambele imperii s-au văzut confruntate cu un nou concurent: începând cu 1280 sârbii au început să își extindă regatul spre sud
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
și la 13 May 1327 au căzut de acord asupra unui tratat de pace orientat clar împotriva sârbilor. După o altă întâlnire cu Andronic al III-lea în 1329, în cursul căruia s-a luat decizia unei operațiuni comune, împăratul bulgar s-a pregătit pentru o invazie a Serbiei. Mihail voia să recucerească regiuni ocupate de sârbi în nord-vestul și sud-vestul Bulgariei. Planul prevedea o eliminare a statului sârb și partajarea teritoriilor între bulgari și bizantini. Conform cronicilor sârbe Mihail al
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
Uroš și-a întărit oastea suplimentând lefegiii spanioli și germani (circa 1,000 de soldați din fiecare), luptători experimentați care ofereau sârbilor un corp de elită. Totalul armatei regelui sârb se ridica la o cifră comparabilă cu cea a armatei bulgare (circa 15,000). Conform planului bulgarii trebuiau să înainteze dinspre est și bizantinii dinspre sud. pentru ca apoi să își unească forțele undeva în nordul Macedoniei de astăzi, dar coordonarea celor două forțe a fost slabă. In Iulie 1330 Andronic al
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
și bulgarilor și să-i învingă în bătălii separate. Temându-se de un atac pe valea Moravei, pe drumul spre Niș, Ștefan și-a adunat armata pe câmpul de la Dobrič la confluența râurilor Toplica și Morava. La 19 Iulie armata Bulgară condusă de însuși Împăratul a părăsit capitala Târnovo, a mărșăluit prin pasul Iskar și Sofia și a intrat în părțile nordice ale văii râului Struma. De acolo a continuat spre Zemen și și-a stabilit tabăra în satul Șișkovți. A
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
lângă cetatea de la Izvor, după alții pur și simplu au ajuns prea târziu la locul confruntării. Din tabăra sa, așezată între Toplica și Morava, Ștefan Decanski se aștepta la un atac de la Vidin, la nord-est. Scopul său era încetinirea pătrunderii bulgare pe teritoriu sârb. Dar, la aflarea veștii că Mihail se află în valea Strumei, regele a ordonat un marș spre sud, de-a lungul Moravei bulgare, apoi pe valea râului Pchinya, până în satul Staro Nagoricino unde s-a oprit să
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
bulgare, apoi pe valea râului Pchinya, până în satul Staro Nagoricino unde s-a oprit să de roage la o mănăstire din apropiere. A continuat apoi până la Mănăstirea Ioakim Osogovski unde s-a rugat din nou înainte de a intra pe teritoriu bulgar lângă râul Kamenița în apropiere de Velbužd unde și-a așezat tabăra.. Grosul celor două oști s-a așezat lângă Velbužd, ambii suverani așteptând întăriri. Astfel din 24 Iulie au început negocieri care au dus la un armistițiu. După unii
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]