6,191 matches
-
Hunedoara. Academicianul Mircea D. Banciu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București în 1957. Pasiunea pentru chimie a academicianului Mircea D. Banciu ar putea fi căutată în primul rând în familia sa care, pe parcursul a două generații, numără șapte chimiști, printre care și tatăl său, Axente Sever Banciu. Mircea D Banciu a fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială, Institutul Politehnic București, în anul 1962, specialitatea Tehnologia Compușilor Organici, fiind șef de promoție. În februarie 1969 și-a susținut teza
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
MARIUS ANDRUH (n. 15 iulie 1954, Smeeni, jud. Buzău), chimist român. Membru titular al Academiei Române, din 30 aprilie 2009 (Membru corespondent - 6 iunie 2001). Președinte al Secției de Stiinte Chimice a Academiei Române, Director al Departamentului de Chimie Anorganica al Facultății de Chimie de la Universitatea din București. Absolvent al Liceului “B.
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
(n. 29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași — d. 28 martie 1944, Mediaș) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române. Era fiul lui Vasile Bogdan, mic proprietar, primar al satului Cosmești, și al Anei, nascută Timuș. Vasile Bogdan moare în 1877, în timpul Războiului de Independență. studiază la Liceul Național din Iași (absolvit în anul 1891
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
Victor Emanuel Sahini (n. 30 august 1927, Galați) este un chimist român, membru titular (1990) al Academiei Române. Primii ani de viață i-a petrecut la Galați. După mutarea familiei în București, a urmat liceul “Gheorghe Lazăr” și apoi cursurile Facultății de Chimie ale Universității din București, pe care le-a absolvit
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
(n. 2 aprilie 1931, Timișoara) este un profesor, inginer și chimist român, membru titular al Academiei Române. Are contribuții deosebite privind grafurile chimice și marcare izotopică. Alexandru Balaban provine dintr-o familie moldavă cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, Teodor, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
paleontolog român, membru titular (1911) al Academiei Române. Rămas orfan de mic copil, Ion Simionescu a fost crescut la Botoșani de bunica lui. După absolvirea liceului a studiat la facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, unde a fost elevul chimistului Petru Poni și al geologului Grigore Cobălcescu. Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate la Universitatea din Iași, a fost
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
(n. 17 iulie 1920, Dumbrăveni, Suceava, atunci județul Botoșani - d. 2007) a fost un inginer chimist român, membru titular (1963) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Specialist în domeniul chimiei macromoleculare, a efectuat studii în domeniul chimiei lemnului și celulozei, a polimerilor și a copolimerilor grefați. are contribuții științifice și în
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
a compușilor macromoleculari naturali și sintetici, efectuate pe calea degradării menajate a polimerilor: hidroliză, degradare termică. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute în numeroase cărți și studii, între care: A publicat și lucrări privitoare la istoria chimiei (Figuri de chimiști români, 1964) și la relația științe - filosofie precum și eseuri (Gânduri, 5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de dânsa sunt și “certificatele de autor” și titlurile de “inventator” obținute. Astfel, în anul 1967 “Oficiul de stat pentru invenții” a acordat certificatul de autor academicienei Raluca Ripan și chimiștilor Ignat Eger și Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția “Procedeu de obținere a uraniului din minereuri”. Un alt certificat de autor este acordat academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția “Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor” ; în 1968
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
stat pentru invenții” a acordat certificatul de autor academicienei Raluca Ripan și chimiștilor Ignat Eger și Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția “Procedeu de obținere a uraniului din minereuri”. Un alt certificat de autor este acordat academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția “Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor” ; în 1968 în colaborare cu chimiștii Ioan Todoruț și Alexandru Botar pentru invenția “Metoda de separare a aurului de minereurile aurifere” iar în 1970 alături de chimistul Gheorghe Pop din Cluj
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția “Procedeu de obținere a uraniului din minereuri”. Un alt certificat de autor este acordat academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția “Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor” ; în 1968 în colaborare cu chimiștii Ioan Todoruț și Alexandru Botar pentru invenția “Metoda de separare a aurului de minereurile aurifere” iar în 1970 alături de chimistul Gheorghe Pop din Cluj a primit certificat de inventator pentru invenția “Preparat de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția “Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor” ; în 1968 în colaborare cu chimiștii Ioan Todoruț și Alexandru Botar pentru invenția “Metoda de separare a aurului de minereurile aurifere” iar în 1970 alături de chimistul Gheorghe Pop din Cluj a primit certificat de inventator pentru invenția “Preparat de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de menaj și procedeu pentru obținerea acestuia”. Ca urmare a recunoașterii meritelor sale, a fost aleasă “Membru de onoare a Societății
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
(n. 4 aprilie 1907, Vărădia, Caraș-Severin - d. 1 iunie 1977, București) a fost un academician român, chimist, membru titular (1963) al Academiei Române. Format și încadrat la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial se refugiază împreună cu facultatea la Timișoara, unde înființează în cadrul Institutului Politehnic din Timișoara Facultatea de Chimie
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
(n. 12 septembrie 1869, Focșani - d. 7 aprilie 1939, București) a fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române (din 1936). G. G. Longinescu s-a născut în anul 1869 la Focșani într-o familie de negustori cinstiți. Clasele primare le face in orașul natal, remarcându-se drept un elev eminent, după care
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
toata pasiunea încă de la început. Licența o obține în anul 1892. În scurt timp, la 6 decembrie același an, pleacă la Berlin, însoțit de recomandările înalte ale Dr-ului Constantin Istrati adresate ilustrului profesor Emil Fischer, unul dintre cei mai mari chimiști ai vremii, răsplatit mai apoi pentru meritele sale cu premiul Nobel. În laboratorul marelui chimist, G. G. Longinescu își începe lucrările cu analiza calitativă, urmate de cele ale analizei cantitative, volumetriei, electrochimiei și analizelor de gaze. Examenul în 1896 îl
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
6 decembrie același an, pleacă la Berlin, însoțit de recomandările înalte ale Dr-ului Constantin Istrati adresate ilustrului profesor Emil Fischer, unul dintre cei mai mari chimiști ai vremii, răsplatit mai apoi pentru meritele sale cu premiul Nobel. În laboratorul marelui chimist, G. G. Longinescu își începe lucrările cu analiza calitativă, urmate de cele ale analizei cantitative, volumetriei, electrochimiei și analizelor de gaze. Examenul în 1896 îl trece cu brio, având mențiunea cea mai bună, fiind investit cu titlul de Doctor în
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
însuși spunea fără teamă, într-o ședință a Academiei Române, în iunie 1938: Activitatea sa de cercetător este bogată, el elaborând noi reacții pentru separarea unor metale, stabilind metode noi de chimie analitică pentru identificarea unor ioni. Așa după cum aprecia cunoscutul chimist francez A. Boutaric, lucrările lui Longinescu au deschis „o cale nouă și fecundă... Concluziile la care a ajuns constituie, desigur, unul din cele mai mari progrese realizate în acest domeniu în ultima sută de ani". Tot lui Longinescu i se
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
geodezie a Universității ieșene. s-a căsătorit în 1867 cu Aspazia Stamati-Ciurea, nepoată a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea, soră cu dr. Ioan Ciurea din Iași. Nepotul său, avocatul Sergiu-Andrei Culianu, a fost căsătorit cu Elena Bogdan (1907-2000), fiica profesorului Petru Bogdan, chimist, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din aceasta căsătorie au rezultat doi copii: Tereza Culianu (căsătorită Petrescu) și Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, scriitor și eseist. Antrenat în ampla mișcare junimistă de dezvoltare
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
(n. 7 septembrie 1850, Roman; d. 17 ianuarie 1918, Paris) a fost un academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 - 1916. a devenit doctor în medicină de la București în 1877 și a fost colaborator al lui Carol Davila, pe care îl suplinea uneori la cursul de chimie medicală. În
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
de chimie organică „George Ostrogovich”, din 17.05.2008, Societatea de Chimie din România i-a oferit Facultății de Chimie, Biologie și Geografie a Universității de Vest din Timișoara "Medalia „Constantin I. Istrati”" pentru merite deosebite în formarea de tinerilor chimiști. În Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) nr. 41 din 1924, editura Ramuri, Craiova, la pagina 143 apărea următorul necrolog: Un bust al doctorului Constantin Istrati, realizat de sculptorul Raffaello Romanelli, îi străjuiește mormântul din Cimitirul Bellu din București.
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
la Viena cu profesorul Friederich Kainz, lucrare susținută în România ("Formele deschise în artă"). Mai târziu devine profesor la Liceul Național din Iași iar apoi profesor de estetică la Universitatea din București. În 1951 se căsătorește cu Angela Pappu, inginer chimist, iar în 1956 li se naște unicul fiu Vlad-Ion Pappu, cunoscut eseist. La 15 decembrie 1961 este arestat, fiind acuzat de "înaltă trădare" și condamnat la opt ani de închisoare. I se confiscă averea și face închisoare la Bacău în
Edgar Papu () [Corola-website/Science/307259_a_308588]
-
din Toronto. Banting și Best au extras material din pancreasul câinilor. Acest material a fost folosit pentru a menține în viață câini, iar în 1922 a fost folosit cu succes pe un băiat de 14 ani cu diabet. În 1923 chimistul James B. Collip a descoperit ca purificând extractul poate preveni multe din efectele secundare. În 1923 Banting și Macleod au primit Premiul Nobel. Best și Collip au fost omiși, dar Banting și Macleod au împărțit banii cu ei. Insulina a
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
din cei mai mari învățați. E greu de închipuit cum un singur om a putut să facă atât de mult în domeniul științei, în literatură și în artă. Un istoric francez credea că în Rusia sunt doi - unul învățat și chimist, iar celălat scriitor. Dar poetul și chimistul erau de fapt unul singur, Mihail Lomonosov. În plus el mai era și fizician, pictor, geograf, istoric, promotor al culturii și om de stat. Experiențele în domeniul fizicii și chimiei pe care Lomonosov
Mihail Lomonosov () [Corola-website/Science/308523_a_309852]
-
de închipuit cum un singur om a putut să facă atât de mult în domeniul științei, în literatură și în artă. Un istoric francez credea că în Rusia sunt doi - unul învățat și chimist, iar celălat scriitor. Dar poetul și chimistul erau de fapt unul singur, Mihail Lomonosov. În plus el mai era și fizician, pictor, geograf, istoric, promotor al culturii și om de stat. Experiențele în domeniul fizicii și chimiei pe care Lomonosov le făcea în laboratorul său se caracterizau
Mihail Lomonosov () [Corola-website/Science/308523_a_309852]
-
din Bronx; părinții lui se numeau David și Rae Rothbard. Tatăl său a emigrat în Statele Unite dintr-un shtetl polonez în 1910. Când a ajuns în Statele Unite nu cunoștea deloc engleza, dar a reușit să lucreze pe un post de chimist, în timp ce mama lui a venit din Rusia. A urmat cursurile Universității Columbia, unde a primit diploma de licență în matematică și economie în 1945 și diploma de Master of în 1946. Și-a luat doctoratul economie în anul 1956 la
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]