6,287 matches
-
să-i dai cu sâc unui necaz, de îndată ce-ai scăpat de el. După zece, douăzeci de ani, am simțit așa, un soi de eliberare, o încuviințare de sus. Ca și cum pripeala, faptul că m-am grăbit să sfidez un chin abia consumat s-au prescris. Ca și cum mi s-a permis să-i scormonesc și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o lecție rapidă de schimbat vitezele, așa că m-am dus cu toată seriozitatea să-mi iau postul În primire. Ca În desene animate, am pornit cu hopuri și zgîlțîieli În urma lui Alberto, care mergea pe motocicletă. Fiecare curbă era un chin: frînă, ambreiaj, prima, a doua, ajutor, mamáaa... Drumul șerpuia printr-un peisaj frumos, pe malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă. Din păcate, nu eram În postura de a admira peisajul, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pentru toate cele de mai sus, ancheta a durat cam 8 luni. Ca apoi în ultima lună să-mi găsească că aș fi uneltit contra statului - deși am conlucrat la colectivizarea com. Săbăoani, dar nu de dragul puterii comuniste, ci din cauza chinurilor ce le sufereau enoriașii catolici presați de această activitate a colectivizării. Numai într-o săptămână am înmormântat la Săbăoani 20 de enoriași scârbiți și chinuiți ca să fie forțați să intre în colectiv. Deci prima acuză a fost de: uneltire contra
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și suspine. Tu ești semnul sfânt al păcii, ce vestește bucurie Și împrăștie-n popoare frică, dragoste, tărie Tu ești semnul, ce prin nouri, la grozava judecată, Vei veni ca s-o cunoaștem și ca să primim răsplată. .............................................................. Te salut, o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a băut paharul amar al suferințelor până la fund. Așa trebuie să facem și noi dacă vrem să fim advărați urmași ai săi. Un căpitan francez, într-o luptă a fost rănit greu. A fost dus la spital și acolo îndura chinuri grozave. Câțiva medici se apropiară de el și voiau să-i dea o injecție ca să-l scape de dureri. Cunoscând el gândul lor, astfel se adresă preotului care era lângă el: “Părinte, nu îngădui ca aceștia să-mi fure ultima
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care Biserica le face în acea zi pentru cei răposați, și astfel să ajungă cât mai degrabă la fericirea cea veșnică. Această dorință a evlaviei sale, a fost ascultată. Pe când se întorcea de la sfântul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare au participat la această grandioasă manifestare de simpatie și prețuire. A fost, aș putea spune, „Rusaliile” pr. Ghiță, căci nu după mult timp aveau să înceapă chinurile și torturile celor „fără de Dumnezeu”! În septembrie al aceluiași an, a fost numit ca preot-cântăreț la parohia Sanislău unde așa cum mărturisește în declarația din dosarul Securității: „făceam cor cu copiii și mă jucam cu ei căci îmi erau foarte dragi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Casare prin Decizia penală din 12 iunie 1952 la recursul din oficiu. Toți cei 13 inculpați au rămas arestați și depuși la penitenciarul Jilava. Aceasta a fost judecata comuniștilor și conștiința magistraților judecători!!! Se terminase prima etapă de torturi și chinuri, dar urma o altă etapă, nu mai puțin grea, a temnițelor Pitești, Dej și Gherla, precum și a minelor de plumb de la Baia Sprie și Cavnic, adevărate locuri de exterminare. Pe unde a trecut a lăsat cele mai frumoase impresii, fiind
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
complice ancheta prin implicarea și a altor persoane pentru diluarea anchetei. După o anchetare degradantă, Ana a fost eliberată după două săptămâni petrecute în arestul Miliției regionale din Bacău, dar Pavel și prietenul lui au rămas încarcerați și supuși la chinuri groaznice ca să recunoască cum că au participat și ei la crimă. Procurorul de caz era un fost frizer, Zoițescu, școlit sumar (căci regimul avea nevoie de oameni devotați mai cu seamă în „justiția poporului”) ce folosea la anchetare cu predilecție
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oriunde afară de biserică. Ce am suferit timp de 5 ani și jumătate e de la sine înțeles, cu pistoalele încărcate la cap precum și suferința celorlalți pe care îi vedeam în cea mai neagră mizerie, triști și deprimați. De la sine se înțelege chinul nemăsurat al celor cu familie părăsită de ani și ani! Am fost pus în libertate la data de 27 iunie 1964 prin grațierea pedepsei până la 9 ani conform decret. 310/1964, urmând să respect interdicția corecțională de 5 ani. Drept care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de către bogatul cetățean - tatăl său - participă cu elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suferințele, Francisc începe să-și piardă și vederea; la sfatul unor prieteni se supune tratamentelor din acea vreme, îndurând dureri - omenește vorbind - de nesuportat. Deseori era auzit cum spunea: „Fericirea pe care o întrevăd este atât de mare încât orice chin îmi est plăcut”. În această perioadă compune fermecătorul „Imn al fratelui soare” sau „Cântecul creaturilor” căruia fratele Pacific, trubadur vestit devenit frate franciscan, îi dă aripile unei melodii cuceritoare. Cântarea invită întregul univers să i se alăture în a-l
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru binele tău, această nesfârșită duioșie care mă copleșește... Pierre, din București, lui León la Iarăș 4 august 1952 Dragă Florino, Cu toate că m-am împotmolit în Bucureștiul ăsta cu mult peste prevederile mele, totuși nu m-am învrednicit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din Satulung, lui Florino la București 4 august 1954 Multă sănătate! Dragul meu, abia sosiți, ne grăbim să îndeplinim pioasa datorie de a-ți scrie. Am călătorit admirabil. Ideea cu clasa I a fost genială, altfel ar fi fost un chin. Te sfătuiesc să faci la fel când o fi să pleci. Orașul și Cele șapte Sate sunt foarte primitoare. Afară e o zi divină și suntem fericiți, cu toate că obosiți. Răspunde-ne imediat, ca să știm unde să-ți scriem. Te sărut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sperăm că vei veni și tu la fel. Vacanța noastră a fost plăcută, reîntoarcerea de asemenea. Am în suflet presimțirea unui an bun. Pentru că cel care a trecut, din toamnă până în toamnă, a fost un an de criză și de chin. Bine că a trecut! Dragă Florino, nestăvilită e dorința noastră de a te revedea! Pierre a devenit de o majestuoasă austeritate, în timp ce noi ne mai amuzăm din când în când pe la Maxim’s, bineînțeles cu insuccesele obișnuite. Salutări frățești, Vally
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de făcut în anul acesta, în anul acesta sau niciodată! Un anumit echilibru în mai toate. Acum câteva zile, următoarea notiță în carnet: „Între cele două drumuri care se deschid pentru mine în fiecare clipă, drumuri grele și promițătoare de chin, am ales!“ E vorba de viață și de artă. Am impresia că sunt ceva mai copt pentru aceasta din urmă decât anul trecut. 18 septembrie 1954 În sfârșit am isprăvit restanțele, toate cu „foarte bine“. Acum nu-mi rămâne decât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și de muncă și de înverșunată sfidare a toți și a toate, când îți încordezi toate forțele trupului și ale sufletului; când nu mai poți fi tu însuți niciodată, nici față de tine însuți, mai ales față de tine însuți; când în chinuri și în istovire te alipești de idealul urmărit și cauți să te confunzi cu dânsul, în ciuda ta și în ciuda celorlalte, o, cât îți e de necesar acel prieten, singurul, căruia îi poți șopti în taină ceea ce nici ție însuți nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zis - seară de seară, pe străzi, prin cinematografe... Motor: promisiunile nerealizate ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ape în mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât de tânăr, pe atât de nebun și de dezlănțuit în virtualitățile sale nedescoperite încă, Dinel [Constantin Rusu] l-a preferat pe motanul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de toate zilele"? Câte mame și-au sacrificat tinerețea și sănătatea dăruindu-și viața creșterii, îngrijirii și educării copiilor așa cum a făcut-o mama noastră? Singură, lipsită de ajutorul tatălui nostru care fusese arestat pe nedrept și suporta nevinovat fiind! chinurile și torturile la care era supus în temnițele comuniste, mama era în același timp și mama și tatăl nostru. Cina a luat sfârșit. Ne-am ridicat și conform ritualului am spus rugăciunea de mulțumire. "Bogații au sărăcit și au flămânzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească un alt vas în care să golească din preaplinul căldării care dădea pe afară. Aspectul și mirosul pestilențial ne demoralizau și ne făceau viața un chin. Însă acum, problema stringentă era mâncarea. Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la un regim alimentar de supraviețuire. Erau două modalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sentimente "creștine". Pe majoritatea evreilor "îi miluia" trimițându-i direct la camera de gazare, iar de o altă parte dintre ei "se îndura" folosindu-i drept cobai pentru experimentele lui ticăloase, fără anestezie; suportând dureri atroce inimaginabile și murind în chinuri groaznice. Ei bine, față de acest criminal notoriu lui Dumnezeu i s-a muiat inima și "l-a miluit și s-a îndurat" de el, lăsându-l să se stingă de moarte naturală. Nu s-a atins de nici un fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]