KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...227 228 229 ...270 >

6,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

eu, așa... Discuțiile s-au repetat cu amănunte noi și au fost chiar momente cînd certurile și neînțelegerile s-au transformat în adevărat scandal. Adică s-au format două tabere distincte: una în care intrau cei care credeau în existența comorii, ca, de pildă, Vlad, Ilinca, Virgil, Culai și Tomiță, toți din clasa a IV-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
comorii, ca, de pildă, Vlad, Ilinca, Virgil, Culai și Tomiță, toți din clasa a IV-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară, adică restul. Ce mai, tot satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a spus odată, la căminul cultural, celor care tot ziceau că este, să nu cumva să-i mai prindă săpînd pe islazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a spus odată, la căminul cultural, celor care tot ziceau că este, să nu cumva să-i mai prindă săpînd pe islazul comunal, că le rupe picioarele. Comoară vă trebuie vouă? Mormolocilor! Și de învățat cine să învețe, gîștele? Eeei, drăcie! Deci nu era lucru de șagă. Mult timp copiii n-au mai discutat de față cu lumea o problemă atît de importantă și se simțeau grozav de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
un oarecare, ca Bărzăunul de pildă. Iată deci că lucrurile luaseră o întorsătură neplăcută și trebuia găsită cu orice preț calea cea mai bună de a ieși basma curată în fața satului. Dar cum? Ce și-au propus cei încrezători în comoară? În primul rînd, evitarea oricărui scandal; al doilea, trebuiau s-o caute și s-o găsească cu orice preț și, al treilea, domnul Nicanor nu trebuia să afle de planurile lor și nici să-i prindă cumva săpînd pe Dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu de altceva. Pentru că aici stă, într-o mare măsură, toată cheia și lăcata. Virgil Năsturel a trebuit să pregătească în acea noapte întregul plan de cercetare a ruinelor și a descoperit cel puțin zece locuri unde putea fi ascunsă comoara. Păi vedeți? A fost o noapte de nesomn foarte folositoare, plină de gînduri creatoare, nu de ceva banal, ca o durere de dinte care se clatină, sau ca o coptură de la unghia degetului mare de la picior. Nu, nu a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă ce e de făcut, nu de altceva. Și, uite-așa, cu multă răbdare și pricepere, Virgil a pregătit în noaptea aceea întregul plan de descoperire a comorii. Era sigur sută-n sută că, dacă nu va lua el taurul de coarne, se spulberă tot visul căutătorilor de comori. Așa că noaptea aceea de nesomn i-a dat o încredere bărbătească în forțele lui și-n reușita expediției care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Și, uite-așa, cu multă răbdare și pricepere, Virgil a pregătit în noaptea aceea întregul plan de descoperire a comorii. Era sigur sută-n sută că, dacă nu va lua el taurul de coarne, se spulberă tot visul căutătorilor de comori. Așa că noaptea aceea de nesomn i-a dat o încredere bărbătească în forțele lui și-n reușita expediției care urma să aibă loc. Așa. Spre ziuă, el zice că nu mai ține minte ora la care a adormit, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
a adormit, dar e sigur că nici într-un caz nu era înainte de miezul nopții, a avut cel mai frumos vis din viața lui... Se făcea că, săpînd într-un loc pe care de mult îl bănuia ca ascunziș al comorii, a dat peste o lespede mare de piatră, de care era prins un belciug de aramă. În clipa aceea Ilinca l-a strîns în brațe (trebuie să vă spun că în vis nu participau la săpături decît el cu Ilinca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lespede mare de piatră, de care era prins un belciug de aramă. În clipa aceea Ilinca l-a strîns în brațe (trebuie să vă spun că în vis nu participau la săpături decît el cu Ilinca) și a strigat: Virgil, comoara! Ei, ei, ce vis, ce vis! Întotdeauna cînd își aduce aminte de el, nu mai poate de plăcere. Într-adevăr, sub lespede au descoperit comoara... Și cînd au scos-o de acolo nu mai știau pe ce să pună ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
că în vis nu participau la săpături decît el cu Ilinca) și a strigat: Virgil, comoara! Ei, ei, ce vis, ce vis! Întotdeauna cînd își aduce aminte de el, nu mai poate de plăcere. Într-adevăr, sub lespede au descoperit comoara... Și cînd au scos-o de acolo nu mai știau pe ce să pună ochii. Toate erau extraordinare! Ilinca s-a îmbrăcat ca o zînă, cu rochie de aur, cu o mantie lungă, pe care străluceau mii de diamante, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
reuși să se dezmeticească, să treacă la fapte. Orice amînare s-ar fi putut transforma într-o renunțare definitivă, mai ales că principalul lor adversar, domnul Nicanor, luase măsuri atît de strașnice în privința ruinelor. Nu, nu trebuiau să renunțe la comoară pentru nimic în lume! Așadar la treabă, fără îndoieli și fără mofturi! Primul contact l-a luat Virgil, în dimineața aceea, cu Vlad. L-a găsit în curtea casei, supărat și cu ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ieșea vaca. Nea, haram! puse punct la toate glasul mamei lui Vlad. Ca tras de o funie nevăzută, Virgil s-a trezit deodată lîngă Vlad. Trebuia să facă tot ce era cu putință pentru a-l convinge să meargă după comoară. Mergem azi, Vlad! Altfel sîntem pierduți! Cum? Tu vrei să nu mă mai primească acasă? Du mai repede vaca! se auzi porunca mamei. O duc, mamă, o duc! Ce mai vrei?! răspunse înțepat Vlad. Tocmai atunci îi veni și lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o valoare. S-a urcat pe gard și s-a uitat în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu pot azi, tu nu-nțelegi? Mă trimite mama pînă la mătușa Lisaveta, să-i aduc niște lînă. Virgil crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea... Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta și aduc eu lîna. Cum s-o cari tu singură? Hai, Ilinca! Atîta chemare stăruia în ochii lui Virgil, încît Ilinca nu se mai putu opune. Mmmm bine, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă... Și o rupse și el la fugă să caute drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
foame acolo! Măcar niște pere, de colo! Și-i făcu semn cu ochiul. Și, iacă așa, nici nu trecuse bine o jumătate de ceas, cînd, pe poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la televiziune despre marea descoperire a elevilor din satul Poiana. Se și vedeau în fața microfoanelor și camerelor de luat vederi dînd interviuri, prezentînd peripețiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la televiziune despre marea descoperire a elevilor din satul Poiana. Se și vedeau în fața microfoanelor și camerelor de luat vederi dînd interviuri, prezentînd peripețiile, lăudînd comoara de o valoare nemaiîntîlnită și, uite-așa, cu toții trăiau bucuria înfrîngerii domnului Nicanor, care nu va mai putea spune nimic de rău și nu-i va mai opri niciodată de la planurile lor. Dar... dacă n-o găsim? Deși șoptită, vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
îi înfioră pe toți. Grupul s-a oprit o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-i determine pe toți să-l asculte. Doar el era autorul principal al acelei expediții, nu Vlad! Eu zic să începem săpăturile în mai multe părți deodată. Cunosc foarte bine locurile astea și cam bănuiesc pe unde ar putea fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu! Și... cam pe unde bănuiți dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de lopată se nimerea în cîte-o piatră. Era mai mult un fel de scurmătură plictisitoare și mai ales sortită să scoată șapte rînduri de sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]