6,839 matches
-
o culegere de texte apărută la Humanitas în continuarea celor trei volume publicate la Editură Eminescu sub titlul general Dimensiunea românească a existenței o demonstrează așa cum voi incerca sa o fac și eu. Plecând de la premisa că cea mai sinceră confesiune este cea indirectă, vorbind despre alții, fizionomia spirituală a lui Mircea Vulcănescu poate fi conturată din replicile pe care le aduce obsesiilor comune generației sale: revirimentul ortodoxiei, ascensiunea extremismului, problema evreiască, idolatria construită în jurul unor lideri politici ( Lenin sau Mussolini
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
înalte, absorbind într-un moment unic începutul și sfîrșitul unui univers artistic dens și plin de vitalitate, din punctul de vedere al experienței umane, al vieții imediate a artistului, ele reprezintă o încercare dramatică de rămînere în lume și o confesiune emoționantă, șoptită cu o mare discreție și delicatețe. Ca și Luchian, cel care își lega penelul de mîna care nu îl mai asculta, Georgeta Năpăruș, imobilizată și cu mîna grea, se luptă în ultimele sale clipe deopotrivă cu materia din
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
eșuează în clișee. Nora Iuga are o cultură bine însușită și, deci, o capacitate remarcabilă de a se înțelege pe sine, de a-și individualiza trăirile, de a le sesiza semnificația. Datorită subiectului, ca și autenticității de document existențial a confesiunii, romanul ar putea deveni un best-seller. Dacă totuși nu va deveni este numai din cauză că în paginile lui, în afară de momente care au o funcție estetică și prezintă interes pentru toată lumea, există și unele inerte, care autoarei i s-au părut importante
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
a înțeles că ea îl iubește). Dar constată că el nu pleacă și această evidență îi dă mereu noi speranțe. Unele fraze nu-i sunt destinate tânărului, ci nouă, cititorilor, conținând presupuneri făcute în legătură cu starea de spirit a tânărului sau confesiuni pe tema dorinței - înnebunitoare - de-a-l avea ca amant. Cu alte cuvinte, noi "auzim" și ce povestește Șeherazada, și ce gândește ea. Femeia se livrează integral lumii, cu un curaj nebun, de ființă care sare în gol. Frumusețea textului este
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
decît pentru cel ortodox. Se știe că în română există o formă de sinonimie, cu explicații istorice și conotații stilistice, între termeni echivalenți în esență, dar marcați de apartenența la limbajul religios ortodox, respectiv catolic: duh și spirit, spovedanie și confesiune etc. Termenul ortodox e adesea de origine greacă, intrat de obicei în română prin filieră slavă, sau pur și simplu slav; în schimb, cel catolic e un împrumut latino-romanic dintr-o fază mai tîrzie din evoluția limbii. în unele cazuri
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
dreptul inhibantă, care trăiește, simbolic, atît în registrul monumentalității, al raporturilor aproape tridimensionale, cît și în starea de levitație și în concretețea eterului, de aluzie Extrem Orientală. Bilingv, de o mare coerență și expresivitate interioară, albumul Chipuri și locuri, această confesiune artistică și umană a Eugeniei Iftodi, readuce în actualitatea imediată un artist puternic și vital, dar, în același timp, unul de o extremă rigoare și de o comparabilă delicatețe. P.S. în România literară, nr. 44, sub titlul Calea de mijloc
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
dintre secessionul vienez și art nouveau-ul parizian. Iar toți artiștii la un loc fac din proiectul elvețiano-român nu numai un eveniment de o remarcabilă acuratețe și de o mare autenticitate, ci și un fenomen mult mai profund: o formă de confesiune colectivă și o probă se solidaritate umană lipsită de orice ipocrizie.
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
cea pe care o iubea făcea amor cu altul. Întîmplător sau nu - dar, la Dumas, adică în literatură, nimic nu e în-tîmplător (și spunînd asta îmi dau sea-ma că și truismele pot, uneori, șoca) - acest rival are și o confesiune diferită decît cel trădat și îi e și suzeran. Astfel, ceasul distrus este prologul, neștiut de nimeni nici în ficțiune (căci cititorii lipsiți de prejudecăți ai lui Dumas se numără pe degetele unei mîini), al nopții Sfîntului Bartolomeu - o hecatombă
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
lui să fie guvernant cînd vocația îi e alta, ci cum s-a simțit un om ca el în serviciu comandat de unii care nu-i ajung nici la degetul mic și de reguli procustiene. Andrei Pleșu începe cu o confesiune ironică: "Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur și simplu leneș, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
de subtil formarea conștiinței de scriitor, procesul de creație alimentat de complexe obscure. Într-un studiu introductiv extins, Corin Braga speculează psihanalitic tot ce se poate exploata în sensul unei psihologii abisale, ce ar fi fost imposibil de reconstituit fără confesiunile întortocheate ale intimității dezvăluite surprinzător de această arhivă sentimentală. Corespondența începe în 1943, când cei doi protagoniști aveau 17 ani, erau elevi la două licee bucureștene. Ulterior, în anii 1946-1947, cei doi vor urma, într-un mod dezordonat și inconsecvent
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
culegeam doar lauri/ Ochii alor mei, cu sclipiri rebele,/ grele de-nțelesuri, mă privesc din stele”. Incertitudinea și destrămarea la scară universală, în formularea Venerei Antonescu, fac casă bună cu emoția unor memorabile autodefiniri „pe drumul amintirii-ntors”; secvențe dintr-o confesiune violentă acreditează tropii sfâșierii lăuntrice cultivați odinioară de marii sonetiști italieni: „Din coșmar în insomnie./ Argint viu. Crispare Vie./ Sub același Ceru-i Ler/ Eu/, Văpaie’n plin ether.” Dacă volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera c’era
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski. Inspirată, Elena Loghinovski purcede de la confesiunile lui Preda din Viața ca o pradă (vorbind, aici, despre ispita livrescului, care a făcut să curgă multă cerneală) și Convorbiri cu Marin Preda de Florin Mugur. „În România, Preda este, fără îndoială, scriitorul care a manifestat cea mai mare
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
avioane ? Când un jurnalist pasionat și motivat, merge în ... V. NEPREGĂTIT LA PORȚILE VEȘNICIEI, de Zaharia Bonte, publicat în Ediția nr. 110 din 20 aprilie 2011. Duminică această 21 martie 2010, noi cei peste 800 de credincioși români de diferite confesiuni evanghelice, adunați la închinare în orașul Bruxelles, de acum cunoscută capitala a UE, am avut bucuria să găzduim mai mulți oaspeți din țară. Între ei și trei pastori baptiști și penticostali din Bucovina și Ardeal. Pentru că au fost aduși în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
atunci credincios, un preot își pregătea predică de duminică. Bătrânul nu se mai ostenea prea mult în respectarea canoanelor, nu se concentra asupra ... Citește mai mult Duminică această 21 martie 2010, noi cei peste 800 de credincioși români de diferite confesiuni evanghelice, adunați la închinare în orașul Bruxelles, de acum cunoscută capitala a UE, am avut bucuria să găzduim mai mulți oaspeți din țară. Între ei și trei pastori baptiști și penticostali din Bucovina și Ardeal. Pentru că au fost aduși în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
de discreție feminină: ăPrima dumneavoastră privire nici nu știți cît m-a jignit. Nu m-ați privit. M-ați dezbrăcat. Dumneata ai iubit vreodată sincer?a (!). De altfel, Verona este și autoarea (într-o scrisoare) uneia dintre cele mai exterioare confesiuni imaginabile: aNu eram capabilă să pricep că într-o revoluție orice compromis făcut burgheziei, în condițiile luptei crîncene de clasă, ar fi însemnat un act de slăbiciunea. Si inca dialogurile nu pot fi trecute cu vederea. Grav este faptul că
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
la zi. Fiind și unul dintre exegeții importanți ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul sau, făcându-l inteligibil (pe acestă) și mai inteligent pe acela. Considerând volumul un florilegiu de instantanee provocate dintr-o confesiune ce n-are nimic de-a face cu vocalizele memoriei idilice, reținem cheia de lectură propusă de autor și anume terifiantul curaj al mărturisirii, al deconspirării eului profund, inavuabil, de vreme ce "e un păcat mai mare decât crimă să nu pot
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
crimă să nu pot vorbi în libertate despre mine". Scene de vârf din anii de formație până la maturitate, momente de tensiune psihică, morală, intelectuală racordate mereu la contrapunctul erotic, sunt convocate într-un subtil joc interactiv la persoana I a confesiunii și persoana II-a a analistului post-eventum, dar și între Eul tranzitiv al confruntării și Ea, cea din vis sau reală. Pentru Marin Mincu textul este un intermezzo fără soluție de continuitate, o semantizare indelebila a actului de a scrie
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
nervoasă pe spații mici, tusele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene, creează un prim nivel al acestei picturi, acela al trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesiva, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberanta și polimorfa, pe jumătate narcisiaca, pe jumătate compensatorie în consecință unor posibile proiecții traumatice, planul vital, existențialist, se conturează cu
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
lui Tudor Vianu. Dar leit-motivul adâncilor nemulțumiri îl constituie dificultățile continuării ediției Eminescu, amânată mereu de Academie. Dezamăgit și revoltat își construiește un semnificativ autoportret de editor neînțeles ba chiar persecutat pe care i-l comunica prietenului într-o dureroasă confesiune: "Mi-am prăpădit viața prostește. Dacă în locul anilor ăstora irosiți în biblioteca, ca să ajung, cu ochii storși, la astfel de praguri, aș fi citit atâtea și atâtea lucruri, după care am tânjit tot timpul, aș fi fost și eu un
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
decizie de a trece de la critică la literatura propriu-zisă, ci și de situarea scrierii în afara sau la confluența mai multor specii narative: roman autobiografic și de formație, memorialistică, eseu asupra istoriei și a istoriei literare a secolului XX, proză de confesiune și de introspecție, și poate și altele. Entuziasmul venea din substanța umană care mustește sub întreaga experiență literară perindată pentru și în autor de-a lungul unui veac, din simplitatea și limpezimea scriiturii, din urzeala deasă a trecutului pe care
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
din scrisorile pe care Paul Celan i le-a adresat. Împreună cu poemele în manuscris pe care vechiul prieten le-a dedicat amicei sale din copilărie, aceste fragmente sunt „montate” într-un text situat la jumătate de drum între documentaristică și confesiune. Să revenim la volumul Încearcă să-i asculți și pe cei care tac, apărut la Editura Suhrkamp, deținătoarea dreptului de publicare a întregii opere a lui Paul Celan. Față de amplitudinea și profunzimea corespondenței cu Gisèle Lestrange, soția sa, cu Nelly
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
pompeze, mototolită, mică și gata să cedeze. Pentru că nu putea să scoată un sunet, bărbatul clipea disperat, își rotea capul aproape retezat, iar ochii scrutau spațiul din apropiere: Ajutați-mă! Ajutați-mă!" Am citat un fragment la limita suportabilității din confesiunea Blankăi Davidovitch, din romanul non-fictiv al lui Petru Popescu, Oaza. Terifianta imagine este edificatoare pentru fundalul pe care se derulează delicata poveste de dragoste dintre tinerii Blanka Davidovitch și Mirek Friedman (socrii din viața reală de azi a autorului), începută
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
autorului, menite să confere farmec și valoare literară operei. De altfel, pe parcursul cărții, este, practic, imposibil de făcut o demarcație clară între gîndurile și judecățile autorului și cele ale personajelor sale. Din punct de vedere tehnic romanul se construiește din confesiunile întretăiate ale Blankăi și ale lui Mirek. în mod sigur însă autorul transcrie în stil propriu aceste confesiuni. Se pune în pielea personajelor sale, retrăiește cu mintea întîmplările relatate de acestea și încearcă să reconstituie starea lor de spirit și
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
o demarcație clară între gîndurile și judecățile autorului și cele ale personajelor sale. Din punct de vedere tehnic romanul se construiește din confesiunile întretăiate ale Blankăi și ale lui Mirek. în mod sigur însă autorul transcrie în stil propriu aceste confesiuni. Se pune în pielea personajelor sale, retrăiește cu mintea întîmplările relatate de acestea și încearcă să reconstituie starea lor de spirit și gîndurile cele mai intime din diversele momente ale acțiunii. Oarecum surprinzător, miza autorului nu cade - cum s-ar
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]