5,838 matches
-
dinspre triburile mongole din nordul Chinei care ocupau regiunea deșertului Gobi, la frontiera Manciuriei. Tătarii, sau mongolii, locuiau în vastele stepe asiatice, între pădurea din nord și munții din sud. Această zonă a fost întotdeauna un rezervor de popoare nomade , crescători de cai. În căutare de pășuni și de pradă, aceste popoare tulburau mereu pacea, pustiind teritoriile pe care le cotropeau. Către 1200, Ginghis Han a reușit să unifice sub autoritatea să toate triburile mongole. El a profitat de rivalitatea dintre
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
un ziar cu două suplimente: "Kulturbeilage" (Suplimentul cultural) și "Raketenpost" („Poșta prin rachetă”, supliment pentru copii), și cu mai multe pagini tematice (scrisori de la cititori, Știință și Tehnică, sport, căminul și familia, tineret, amuzament) și cu rubrici specializate (micul grădinar, crescătorul de animale mici, roman serial). În felul acesta, ziarul a încercat să umple golul lăsat prin dispariția publicațiilor de limbă germană care apăreau în România în perioada interbelică. Pentru a putea menține multitudinea de teme abordate, conducerea ziarului din anii
Neuer Weg () [Corola-website/Science/311524_a_312853]
-
cel mai mare procesator de carne de porc la nivel mondial. Compania a fost înființată în anul 1936. În decembrie 2008, compania a fuzionat cu firma spaniolă Campofrio, formând Campofrio Food Group. este în prezent (aprilie 2009) cel mai mare crescător de porcine și procesator de carne de porc din lume, înregistrând venituri anuale de 11,6 miliarde USD și vânzări internaționale de peste un miliard USD. Compania este al cincilea mare procesator de carne de vită din SUA și un actor
Smithfield Foods () [Corola-website/Science/312971_a_314300]
-
ales cele dinspre pădure. Peste douăzeci de ogrăzi purtând numele proprietarilor lor, în perioada de după "colectivizare", au fost desființate, urmând ca Legea nr. 18/[[1991]] să le acorde statutul avut anterior anului [[1950]]. [[Pășune|Pășunile]]. În calitatea lor de renumiți crescători de vite, racovicenii s-au îngrijit întotdeauna de asigurarea unor terenuri cât mai întinse și cât mai adecvate pășunatului. Ele au fost obținute prin lăzuirea succesivă a unor păduri, ultimele care au căpătat acest statut fiind ""Priporul"" și ""Arinii"". Ca
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
dacă mai deții și alți câini. Un mascul va fi mai dominant și mai independent, o femelă va fi mai docilă și mai pe lângă casă. De unde pot cumpăra un pui? De la o canisă. Niciodată din piață sau de la persoane străine. Crescătorul este singurul care garantează calitatea puiului și tot el este cel care vă va da sfaturi și vă va îndruma în creșterea lui. Ce este o montă? Este procedeul de împerechere între un mascul și o femelă. Ambii trebuie să
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
un dialect turcic care corespunde așa-numitului idiom Çağatay (Djagatai), limbă considerată drept variantă medievală a uzbecei de azi. De altfel, karakalpacii de azi locuiesc în vestul Uzbekistanului, în republica autonomă Karakalpakstan, pe malurile lacului Aral. Ei sunt recunoscuti drept crescători de oi din rasa caracul (lână neagră). Ocazional, berindeii au fost asociați de unii istorici cu varegii (sau varangienii), adică vikingii, care au migrat în Evul Mediu pe cursul inferior al fluviului Volga și al Niprului pînă vărsarea acestora în
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
mari (mistreț, capre). La începutul secolului al XVII-lea, denumirea de teckel („câinele-bursuc”) era folosită pentru o rasă de câini cu părul neted sau lung; in 1890 s-a adăugat o a treia varietate, și anume cea cu păr sârmos. Crescătorii germani au descoperit repede că încrucișările dintre varietățile cu păr lung și cele cu păr neted sau sârmos fac mai mult rău decât bine, așa că au interzis înregistrarea unor astfel de exemplare. Totuși, la începutul dezvoltării varietății cu păr sârmos
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
strâng din nou craii pentru a petrece, de data aceasta, "Pragsorul" numindu-se " Pragsorul mic". Asociația sportivă "Drum nou" Bistra are ca scop promovarea activităților social - educative și sportive din localitate, susținerea și încurajarea tinerelor talente în domeniul sportiv. Asociația crescătorilor de bovine din comuna Bistra. Composesoratul silvic "Șoimii" Bistra. Note
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în sec. al VII-lea inclusiv - Partav (Bərdə actuală). În Albania locuiau mari principi, catolicoși, arhiepiscopi, episcopi, preoți, magistrați, feudali mai mărunți, oameni liberi, meștesugari. Țărănimea era împarțită în crescători de animale, agricultori și pomicultori. Populația Albaniei trebuia să plătească impozit. Cea mai mare parte a pământului din Albania o constituia proprietățile moștenite ale domnitorilor albani. Un alt mare proprietar de pământ era biserica. Pentru întârirea dominației proprii, feudalii albani
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
pereți, sau aflate pe laițe, pe pat sau la icoane sunt așezate țesăturile de interior confecționate din lână și cânepă: păretare, lăicere, cergi, ștergare de perete și năframe de nuntă. Gospodăria tradițională din localitatea Câmpulung Moldovenesc este o gospodărie de crescători de animale din zona înaltă a Bucovinei. Ansamblul include: casă de locuit, grajd cu cămară și poartă. Casa de locuit din cadrul gospodăriei din Câmpulung Moldovenesc datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Nemțan. Din acest considerent
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
este o construcție monocelulară ridicată folosind aceeași tehnică ca și bucătăria. Prezintă elemente decorative precum console în retragere sau motivul „capul de om” sculptat în partea superioară a stâlpilor portiței. Grajd cu cămară de mână este o anexă specifică gospodăriilor crescătorilor de animale din zona Câmpulung Moldovenesc. Sub același acoperiș sunt reunite trei încăperi cu funcții bine determinate: grajdul pentru animale mari, șura de fân și „cămara de mână”. Bârnele pereților sunt diferite de la un compartiment la altul: rotunde la pereții
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
mai recentă, primele mențiuni scrise despre ea apar în documente în anul 1648. Documente din anul 1828 fac referire la localitatea Buzești sub numele germanizat Busepsstye, în traducere “producători de lână”, probabil de la faptul că vechii locuitori erau în principal crescători de oi și capre, iar principalele venituri proveneau din vânzarea lânii și cașului. Pe teritoriul comunei Fărcașa există câteva edificii culturale demne de amintit. Cel mai important lăcaș de cult este Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Buzești
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata. Există, însă, un foarte mare număr de varietăți de măslini cunoscuți crescătorilor din ziua de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăți, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafețe întinse. Principalele varietăți întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino și Carolea. Compărând aceste varietăți cu varietățile descrise
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]
-
fizicienilor". Din acest motiv, polinoamele Laguerre generalizate apar în tratamentul oscilatorului cuantic armonic. Polinoamele Laguerre pot fi definite în termeni de funcții hipergeometrice, anume de funcții hipergeometrice confluente, ca unde formula 42 este simbolul Pochhammer (care în "acest" caz reprezintă "factorialul crescător").
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
vânătoare erau următoarele: să se prăbușească odată cu avionul, să sară de la câteva mii de metri altitudine sau să se sinucidă folosind revolverul standard din dotare, special prevăzut pentru acest caz. În Marea Britanie, Everard Richard Calthrop, inginer de căi ferate și crescător de cai de rasă, a inventat și comercializat cu ajutorul companiei sale, "Aerial Patents", o " Britanică". Forțele Aeriene Germane au devenit primele și singurele la vremea respectivă, în 1918, care au introdus o parașută standard. Primul salt cu deschidere comandată a
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Vaser, iar apoi i s-a spus Vișeu de Sus. Odată cu venirea coloniștilor germani se intensifică exploatarea pădurilor. Tot mai atractive devin aceste meserii care aduceau un oarecare venit și un alt statut social locuitorilor, pe lângă vechea lor ocupație de crescători de animale. Lemnele erau tăiate de sus cu topoarele, „corhănite” pe jgheaburi cu apă la vale, adunate în stăvilare la Măcârlău și Făina, iar de aici, formate în plute, erau duse pe apa Vaserului și mai departe pe Tisa. Multe
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și bordeie, s-au stabilit niște ciobani și crescători de animale. Evreii adunați de voie, de nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începînd chiar cu a doua zi. Cei care au mai rămas, s-au instalat pe
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
rusești, conduse de P. Rumeanțev. După retragerea tătarilor localnicii și-au continuat ocupațiile în conformitate cu modul lor de trai, cu tradițiile strămoșești: prelucrarea pământului, pescuitul, oieritul, vânătoarea, creșterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban, crescător de oi), Pascaru (care se îndeletnicește cu pescuitul), Chirică (de la chirigiu), Petreanu (din neamul petrarilor). Primele case au apărut pe malul râului Larga. La început se presupune că a apărut mahalaua Răducenilor. Până mai nu demult s-au păstrat casele
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
a fost depistată o vatră de stațiune umană cu o vechime de peste 12 mii de ani î Hr.. Aici s-au găsit obiecte de cremene, oase de animale tipice pentru epoca paleoliticului târziu. Primul sat locuit de sedentari agricultori și crescători de vite s-a format aici în mileniul III î Hr. Apoi ceva mai târziu s-a format încă unul. Oamenii locuiau în case făcute din bârne acoperite cu paie sau stuf, pereții fiind lipiți cu lut. Printre locuitori erau
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
este recomandat vieții la bloc. Această rasă consumă la maturitate aproximativ 200-300 de grame de hrană. Aceasta trebuie să fie proaspătă și să conțină proteine care să-i ofere câinelui energie. Fiind un câine care a vânat în trecut, unii crescători recomandă și carnea crudă. În afară de hrană câinele are nevoie de apă proaspătă la discreție pentru a-și potoli setea. Acești câini sunt foarte inteligenți, ușor de dresat, extrem de curajoși, în ciuda mărimii lor sunt capabili să atace și un urs de
Ainu (rasă canină) () [Corola-website/Science/306229_a_307558]
-
turcească. Până de curând iurucii puteau fi întâlniți și în acele regiuni ale sud-estului european învecinate cu Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herțegovina. Unii antropologi i-au semnalat și în Dobrogea secolului al XIX-lea. i sunt crescători de oi, a căror turme le păstoresc în cicluri de transhumanta succesive din zonele de câmpie litorale înspre platourile montane de mare altitudine care dealtfel constituie baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
care să poată concura cu cele mai vestite rozarii din vremea aceea, cel de la L' Haÿ-les-Roses din Franța sau de la Sangerhausen în Germania. Ea se ocupa personal de creșterea trandafirilor și participa personal la diverse experimente de ameliorare a speciilor. Crescători renumiți de trandafiri ca Peter Lambert, Wilhelm Kordes, Hermann Kiese, Johannes Böttner und Rudolf Geschwind erau mândri de prietenia ei și apreciau nu numai competența ei în acest domeniu dar și ajutorul dezinteresat de care dădea dovadă. În 1909 papa
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
Pius X i-a acordat o diplomă prin care aprecia activitatea ei. Contesa Chotek era un membru important al Uniunii Prietenilor Trandafirilor din Germania (Verein Deutscher Rosenfreunde - VDR) care fusese creată în 1903, Ea participa activ la diferitele congrese ale crescătorilor de trandafiri, unde rozariul ei era considerat unul din primele trei din Europa. La congresul de la Liegnitz (azi Legnica) în Silezia din 1910 contele Karl von Pückler-Burghaus, referindu-se la aceste rozarii, declara în discursul său că “Lanțuri de trandafiri
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
expoziția „Frumusețea trandafirilor și a formelor" iar în 2006 s-a ajuns la a 4-a ediție a seminarului „Trandafirii în viața oamenilor". Dar numele Mariei Henrietta Chotekova, care a creat rozariul de la Dolna Krupa, nu mai este amintit. Diferiți crescători de trandafiri i-au dat numele creațiilor lor: Sortul de trandafiri care a fost numit după ea în 1910 mai există încă. El mai înflorește și azi în rozariul Sangerhausen, alături de alte 7.000 sorturi de trandafiri. Numele “Maria Henrietta
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
este cunoscută ca fiind una extrem de puternică, ce nu are probleme de sănătate. Mai mult decât atât, bolile de care este uneori afectată sunt comune, neexistând vreun semn că acest câine suferă de o afecțiune genetică, transmisibilă. Tocmai de aceea, crescătorii nu au avut practic bătaie de cap cu acest câine, el nefiind supus vreunui test. La fel de mulțumiți sunt și stăpânii, care au parte de un câine sănătos și deosebit de rezistent la boli.
Fox terrier () [Corola-website/Science/305582_a_306911]