7,252 matches
-
pe drum și trecând râul Nistru, au întâlnit pe moldoveni și au dus lupte cu ei. Din mila lui Dumnezeu, i-au biruit pe moldoveni și apoi s-au gândit să vie în ajutorul craiului, însă au sosit după luptă”. Cronicarul lituanian nu știe, așadar, ca lituanienii să fi participat la o bătălie mare. Dar Wapowski însuși scria că moldovenii „la cel dintâi atac fură învinși și risipiți cu ușurință”. Deci, nu a fost vorba de o confruntare de mari proporții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-ar fi putut întâmpla așa, dacă la Prut polonii ar fi obținut o mare victorie, cum credea Wapowski. Wapowski scrie că după lupta dată pe malul Prutului, polonii n-au mai fost urmăriți și hărțuiți de moldoveni. De fapt, cronicarul evită să ne spună ce s-a mai întâmplat până la trecerea Nistrului. Prima descriere a campaniei din 1497 a fost făcută de cronicarul Miechowski, din care s-a inspirat și Wapowski, după cum remarcă Duzinchevici. Miechowski scria: „Armata care i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lupta dată pe malul Prutului, polonii n-au mai fost urmăriți și hărțuiți de moldoveni. De fapt, cronicarul evită să ne spună ce s-a mai întâmplat până la trecerea Nistrului. Prima descriere a campaniei din 1497 a fost făcută de cronicarul Miechowski, din care s-a inspirat și Wapowski, după cum remarcă Duzinchevici. Miechowski scria: „Armata care i-a mai rămas regelui, fu urmărită și bătută de dușmani o săptămână întreagă, până ce intră în Rusia. Și era o jale de nedescris în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu turcii și, ce e mai grav, cu ungurii, ne-au cauzat nouă mari pierderi în averi și în ostașii noștrii”. Iar medicul regelui scria: „Și mare și nemăsurată jale a fost în Polonia din cauza unei atât de nenorocite întâmplări”. Cronicarii poloni și regele însuși recunosc că sfârșitul campaniei din 1497 a fost dezastruos pentru poloni. Cronicile sau documentele, provenind de la alte neamuri, prezintă în termeni și mai duri felul în care s-a terminat campania din 1497. Liborius Nacker, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
carelor noastre, le-au prădat și le-au luat alor noștri tunurile”. Polonii aveau să le recupereze la Obertyn, în 1531. Nu se poate da crezare afirmației din Analele rutene, potrivit cărora regele a scăpat doar cu 10 oameni, dar cronicarul reține zicătoarea, care avea un sâmbure de adevăr că „în vremea regelui Albert, a pierit Șleahta în Polonia.” Demoralizarea a fost factorul principal, care a caracterizat psihologia polonilor participați la campania din 1497. Încă dinainte de începutul acesteia, mari nobili și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și un imperiu, cel otoman, care reprezenta, în Europa, din punct de vedere militar, cea mai mare forță a timpului. Nu trebuie uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia și tăria lui de caracter. A reușit să iasă victorios din patru mari campanii, iar succesele militare obținute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că Ștefan cel Mare continua să întrețină relații diplomatice cu „regele roman”, Maximilian de Habsburg. Incursiunea din Polonia. „Ștefan, voievodul Moldovei, vrând să se răzbune pentru pagubele sale”, își începe relatarea Cronica de la Mănăstirea Hustânskaia, face o incursiune în 1498. Cronicarul polon Cromer era și el de părere că Ștefan a atacat regatul „ca să răzbune pentru războiul ce l-a făcut pe nedrept” regele. „Căci Ștefan palatinul, neuitându-și pe nedreptatea pricinuită și de pustiirea Moldovei, scrie Wapowski, năvălind în primăvara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ivan al III-lea că „țara lui Ștefan voievod este poarta tuturor țărilor creștine din părțile noastre; dacă țara lui cade... atunci nici țările noastre nu vor avea pace din partea acelui dușman puternic, nici a ta, nici a noastră”. Cronicarul polon Miechowski scria ca Ivan a aderat la această alianță, dar Ivan i-a răspuns marelui duce că-l va ajuta pe Ștefan, atunci când acesta i-o va cere. În 1499, Ivan al III-lea reușea să încheie o înțelegere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu oastea cea mică, formată din cei mai aleși boieri. Este greu de susținut că boierii l-au obligat pe Ștefan să-l recheme în țară pe Mihul, din moment ce ceilați pribegi se întorseseră și ocupaseră locuri înalte în Sfatul Domnesc. Cronicarul polon Ioan Dlugosz știa că Ștefan cel Mare se temea de trădarea unor boieri din cauza severității sale. Sau, se poate spune, mai aproape de realitate, din cauza spiritului său de ordine și de dreptate. Iar faptul că domnul știa să-și impună
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările și slujbele, dar nu și de oaste. Cronicarii străini au remarcat și ei participarea la lupte a oamenilor de rând. Thuroczi și Antonius Bonfinius menționează faptul că în luptele de la Ghindăuani (Hândău) din 1395, când Moldova a fost atacată de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, “Ștefan, domnul Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lupte a oamenilor de rând. Thuroczi și Antonius Bonfinius menționează faptul că în luptele de la Ghindăuani (Hândău) din 1395, când Moldova a fost atacată de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, “Ștefan, domnul Moldovei a pornit cu toată puterea poporului său”. Cronicarul polon Ian Dlugosz, referindu-se la evenimentele din 1465, când Ștefan cel Mare a cucerit Chilia, scria că domnul “adunându-și la arme pe toți ai săi, atât pe oșteni, cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câmpul de luptă, adică abia în 1473 Ștefan cel Mare a făcut apel la țărani. La bătălia de la Vaslui Dlugosz scria că Ștefan cel Mare a avut 40.000 de luptători “dintre care cea mai mare parte erau țărani”. Același cronicar menționa că, în campania din 1476, Ștefan cel Mare a trebuit să îi înlocuiască pe cei căzuți în luptă cu țărani. Sunt și alte informații, unele contemporane, în care se menționează prezența țăranilor în oastea moldovenească. Și cu toate că se scrisese
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
datori să meargă la oaste, la chemarea domnului. Datorită acestui fapt, oștile românești au fost foarte numeroase în comparație cu ceea ce puteau să prezinte pe un câmp de luptă țările feudale din Apusul continentului. Pentru domnia lui Ștefan cel Mare, avem mărturia cronicarului polon, contemporan cu evenimentele, care afirma că, la Vaslui, în 1475, oastea moldovenească număra 40.000 de oameni. Același cronicar ne informează că Ștefan “nu numai pe ostași și pe boieri, ci chiar și pe țărani îi chema la arme
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să prezinte pe un câmp de luptă țările feudale din Apusul continentului. Pentru domnia lui Ștefan cel Mare, avem mărturia cronicarului polon, contemporan cu evenimentele, care afirma că, la Vaslui, în 1475, oastea moldovenească număra 40.000 de oameni. Același cronicar ne informează că Ștefan “nu numai pe ostași și pe boieri, ci chiar și pe țărani îi chema la arme, învățându-i pe fiecare să își apere patria. Dacă afla că un țăran nu avea săgeți, arc sau sabie, sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii “ar putea să strângă cam patruzeci de mii și mai bine de oameni”. Cea mai autorizată sursă, în legătură cu efectivele oștilor românești, o constituie însă scrisoarea pe care regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn îl putea ridica în momentele de mare primejdie, se pune întrebarea dacă și capacitatea de luptă a oastei moldovenești era proporțională cu numărul. Mai mult de jumătate din această oaste era formată din țărani, după cum arată documentele interne sau cronicarii poloni. În cele patru mari campanii, care s-au desfășurat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1467, 1475, 1476 și 1497), oastea Moldovei s-a înfruntat cu trupe organizate și înarmate după sistemul oștilor din apusul Europei, când este vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor români era recunoscută de cronicarii poloni, bucurându-se de lauda lor chiar și țăranii despre care scriau că “sunt bravi, meșteri a mânui sulița și păvaza, deși sunt niște țărani luați de la plug”. Matteo Muriano scria dogelui Veneției că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Carol Robert de Anjou și oastea lui de cavaleri au suferit un adevărat dezastru, cum îl caracterizează el însuși, la Posada, este un exemplu de felul în care s-a folosit strategia, pentru a slăbi puterea de luptă a adversarului. Cronicarul (istoricul) bizantin Laonic Chalcocondil, care trăiește în secolul al XV-lea (s-a născut înainte de 1423), scriind despre campania lui Baiazid în Țara Românească, din mai 1395, arată că Mircea cel Mare, după ce și-a pus la adăpost în “muntele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și fac ca fărâmițarea feudală să atingă apogeul. Portughezii au ridicat castelul de la Guimaraes, în jurul căruia s-au dus luptele pentru independența Portugaliei, spaniolii nereușind să îl cucerească. Răspunsul la întrebare s-ar putea să îl găsim la Mihail Cserei, cronicarul secui de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care scria că românii nu au făcut locuri întărite, pentru ca dușmanul, ocupându-le, să nu mai poată fi scos din ele. Cum nu au făcut poduri peste ape. În scrisoarea lui Sinan pașa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vremea când ședea împăratul la prânz”. Este vorba de cel mai mare cutremur din secolul al XV-lea, care a afectat și alte țări vecine cu Moldova. Fiind un semn, care se adresa în principiu împăratului, monarhului universal, care pentru cronicarul nostru arată că “mesajul cutremurului ecumenic se adresa propriului său suzeran, pe care, prin urmare, îl socotea nu numai voievod și domn, ci, și împărat”. Dumitru Năstase a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oștirilor cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, a avut loc bătălia din Codrii Cosminului. Scria cronicarul Ureche: “zic unii să se fi arătat lui Ștefan Vodă la acest războiu Sfântul Mucenic Dimitrie, călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu și dând vâlhva oștii lui, ci iaste de a și credere, de vreme ce au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce-au fapt fără lene. Că numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munț și-n codrii lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare. Marele cronicar Ion Neculce, însemna despre biserica de la Putna: “Și așe au fost făcut mânăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvală, mai mult aur decât zugrăvală, și pre dinlăuntru și pre dinafară, ți acoperită cu plumbu.” Au fost și străini care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-a lăudat și l-a considerat ca fiind omul căruia putea să i se acorde, cu înțelegerea tuturor, comanda unei oști creștine care să îi înfrunte pe turci. Un fost coleg de grupă de la Facultatea de Istorie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
L-am întrebat pe ce se bazează. Și-a umflat pieptul: adică știu eu, nu e nevoie să-mi spună altul. Și acum, să vedem, ce interes avea Dlugosz să îl laude pe Ștefan cel Mare ? Este cel mai mare cronicar polon din secolul al XV-lea; îl interesa deci, trecutul și faptele de seamă din istoria țării sale și a celor vecine; era preceptor al odraslelor regale, i se recunoștea, așadar, știința de carte; era episcop, deci om al bisericii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
episcopului polon și al creștinătății catolice, Papa de la Roma, îl numește în două rânduri pe Ștefan, după cele două campanii, din 1475 și 1476, „Atlet al credinței creștine” și îi scrie domnului că numele său se află pe buzele tuturor. Cronicarii poloni, care vin după Dlugosz, nu fac altceva decât să îl completeze pe înaintașul lor. Miechowski (Matei de Miechw-nunst și Miechowit, 1457-1523) a scris Chronica Polonorum, publicată în 1559, revizuită pentru a nu-i supăra pe regii săi și republicată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]