6,268 matches
-
foia vitelor de pripas" (M.E., I,2), Curierul de Iași nu-i oferă satisfacții materiale și nici spirituale. Cu toate acestea, jurnalistul își ia în serios sarcinile, acordând o atenție deosebită alcătuirii materialelor care umplu paginile publicației. Regăsim în paginile Curierului considerații politice asupra problemei românilor de pretutindeni, articole vizând chestiunea evreiască precum și observații lucide asupra politicii externe. Referindu-se la activitatea poetului din această etapă, D. Vatamaniuc apreciază: "Eminescu intră în presă cu o concepție social-politică definitiv formată și activitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
încă de pe acum o constantă a scrisului jurnalistic eminescian. Războiul diplomatic vizând demersurile marilor puteri pe lângă Poartă, pentru încheierea păcii și acordarea de drepturi popoarelor aflate sub stăpânirea sa, constituie un alt subiect dezbătut pe larg de Eminescu în paginile Curierului de Iași. Diplomația europeană se distinge în viziunea jurnalistului prin practicile birocratice, în opoziție cu puterea otomană care vede soluționarea problemelor pe calea armelor. Imperiul Otoman respinge însă propunerile Marilor Puteri și, astfel, în 12/24 aprilie 1877, Rusia declară
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să ofere cititorilor o imagine cât mai fidelă a politicii internaționale, Eminescu consacră mai multe articole situației politice din Franța, Germania, Italia și Grecia. În ciuda schimbărilor care au loc în politica internă, Eminescu alocă acestora un spațiu relativ restrâns în Curierul de Iași, comparativ cu paginile dedicate subiectelor de politică externă. Faptul este explicabil în condițiile în care gazetarul consideră puerile disensiunile dintre partidele politice românești, în raport cu situația politică internațională și cu evenimentele care se produc în spațiul european. Partidul Conservator
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că o parte dintre conservatori (P.P. Carp și T. Rosetti) se declară pentru desființarea ziarului. "Ziar politic, comercial, industrial și literar", Timpul îl are la început ca redactor șef pe Gr.H. Grandea, care se afirmase deja prin activitatea desfășurată la Curierul Bucureștilor. În ianuarie 1877, redacția ziarului este preluată de Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici devine responsabil cu partea literară și cu politica externă. În aprilie, mentorul junimist se retrage de la conducerea gazetei, care rămâne în sarcina lui Slavici, Gr.H. Grandea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Trăiesc numai eu știu cum, corecturi, reviste externe, notițe de prin ziare, varietăți, aceasta e zilnica mea hrană"212. Văzându-se fără resurse umane pentru a continua activitatea publicistică la Timpul, Slavici îl cheamă pe Eminescu de la Iași, unde redacta Curierul de Iași. La începutul lui octombrie 1877, o telegramă trimisă de Maiorescu îi comunică poetului oferta de a intra în redacția publicației conservatoare din capitală: "Ți se propune colaborarea la Timpul scrie Maiorescu împreună cu Zizin Cantacuzin și Slavici, și cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lui". D. Vatamaniuc consideră că "cel dintâi articol publicat de Eminescu în Timpul (...) este "Arboroasa", care apare în 11 noiembrie 1877"214. Cert este că în octombrie 1877, la insistențele lui Slavici și ale lui Maiorescu, Eminescu părăsește Iașul, unde redacta Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
face de către întreaga redacție, iar atunci când opiniile jurnaliștilor nu coincid cu politica editorială a gazetei, articolele apar sub semnătură. Numele lui Eminescu apare pentru prima oară în paginile Timpului în septembrie 1877, când Slavici reproduce articolul "Observații critice", publicat în Curierul de Iași, în luna august a aceluiași an. La începutul activității în redacția Timpului, poetul evită redactarea editorialelor, sarcină îndeplinită de Slavici, limitându-se la comentarii succinte și la realizarea rubricilor permanente de politică internă și externă. Polemica cu publicațiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gata, vehiculate în perioada interbelică sub o anumită grilă ideologică, grilă schimbată în anii stăpânirii bolșevice. Din păcate, în ambele cazuri, fără apelul responsabil la articolele poetului"225. Analiza contrastivă a activității publicistice de la Timpul și a celei desfășurate la Curierul de Iași relevă deplasarea accentului de pe expunerea evenimentelor de politică externă pe dezbaterea problemelor vieții politice interne, în contextul mutațiilor care au loc la nivel național. Activitatea editorială de la Timpul se distinge prin amplificarea discursului critic și accentuarea vervei polemice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le îndrepte sau să le respingă"227. Eminescu semnează articolul-program al revistei și textele "Formă și fond", "1888" și "Ziua de mâine", apărute în 11 decembrie 1888, respectiv 25 decembrie 1888 și 1 ianuarie 1889. Materialele continuă linia tematică a Curierului de Iași, cuprinzând critici la adresa formelor fără fond și a introducerii instituțiilor apusene în țara noastră, subliniind necesitatea îmbunătățirii condițiilor de viață ale țărănimii, singura forță productivă a țării. Articolul 1888 prezintă situația politică din Franța, Germania, Italia, Rusia și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de publicații evreiești precum Fraternitatea, Cumpăna sau Apărătorul. Remarcăm că în ceea ce privește antisemitismul eminescian, opiniile exegeților sunt împărțite, oscilând între catalogare fără apel și nuanțări ale atitudinii adoptate de jurnalist. A declara antisemit pe autorul articolului "În contra maltratării evreilor", publicat în Curierul de Iași, la 29 septembrie 1876, pare, cel puțin la prima vedere, o nedreptate. Fără a escamota afirmațiile extrem de dure pe care jurnalistul le face la adresa evreilor, cărora le reproșează refuzul de a se adapta la specificul țărilor în care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții ca domnitorul României să sărbătorească cu salve de tun și iluminații suirea pe tron a lui Abdul Hamid al II-lea: "Dacă sultanul și vizirul ar veni în țară împreună c-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și care au probleme de integrare. Țărănimea și clasa muncitoare, numeric restrânse, se află în plin proces de evoluție. Muncitorii au un regim foarte dur, ziua de muncă ajungând și la 16 sau 18 ore, situație consemnată de Eminescu în Curierul de Iași, din 12 decembrie 1876: "Muncind 12-14 ore pe zi, aceste zile lungi și negre nu sunt întrerupte nici de duminici, nici de sărbători, încât chestiunea socială, atât de ventilată în Europa, trebuie să o vedem la noi în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu erau cum trebuie să fie"333. Spre deosebire de publicistica pașoptistă, ocazională și subordonată intențiilor pragmatice de moment, articolele eminesciene se individualizează prin preocuparea jurnalistului privind informarea și educarea publicului cititor. Prevalarea intențiilor informative se remarcă încă din etapa colaborării la Curierul de Iași, când, în singura foaie rămasă la dispoziția gazetarului, celelalte trei fiind destinate comunicatelor oficiale, Eminescu îngrămădește cronici teatrale, programe ale teatrelor ieșene, articole politice, recenzii, rezumatele unor conferințe susținute la Iași, studii de istorie, economie și lingvistică, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numește rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numește rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ceea ce dovedim prin următorul silogism: Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de Curierul int. gen. e falsă. Iată dar că espresia vechil ș-au schimbat înțelesul și are astăzi un cuprins cel puțin controvers"391. Spiritul ironic al jurnalistului are ca țintă predilectă stilul gazetăresc al redactorilor de la celelalte publicații ale vremii: "Ziarul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de neologisme, în special din limbile romanice. Astfel, forme precum: aginții, aplaudem, cede, cedem, a cercui, corecțiunal, creatrice, criticastri, cronistic, demisiunare, a egemoniza, a enara, împregiurare, națiunal, opuzețiune, a se preîmbla, populace, stafagiu ș.a., care apar în textele publicate în Curierul de Iași, dispar sau apar sporadic în articolele din Timpul. De asemenea, numărul dubletelor lexicale, sensibil redus față de cel prezent în presa epocii, oglindește lipsa unor norme lingvistice unitare în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a trece suveranitatea în alte brațe decât în acelea ale popoarelor e o crimă contra lor"421. Încă din momentul debutului jurnalistic, Eminescu sprijină lupta pentru libertate a românilor aflați sub stăpânire austro-ungară, iar mai târziu, în timpul activității desfășurate la Curierul de Iași, urmărește cu interes operațiunile armatei române pe front. Susținător fără rezerve al proclamării independenței, jurnalistul este conștient și de responsabilitatea pe care o implică această libertate: "Cu multă greutate, cu destul chin, poate și este speranță că se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
despre metamorfoze ale relației jurnalist-cititor presupune a identifica o serie de modificări în raporturile dintre subiecții semiozei eminesciene. Din această perspectivă, fiecare dintre cele patru etape identificate de noi în activitatea publicistică eminesciană se distinge prin nuanțări specifice. Articolele din Curierul de Iași se caracterizează prin prezența sporadică a jurnalistului în text. Vocea gazetarului se face simțită rareori, îndeosebi în finalul textelor, uneori în notă ironică, alteori cu valoare evaluativă, într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală oarecare". Remarcăm astfel, în perspectivă diacronică, interesul din ce în ce mai mare al gazetarului pentru instituirea unei relații autentice cu publicul cititor. Astfel, dacă în perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași, Eminescu își alcătuiește articolele animat de dorința de a oferi cât mai multe informații, odată cu intrarea în redacția Timpului, se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic, a impactului pe care îl are acesta asupra cititorului. Multe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
renunță la direcția ziarului, sarcinile editoriale sunt preluate de Ioan Slavici și Gr. H. Grandea. Rămas singur, după plecarea lui Grandea din redacția Timpului, Slavici solicită aducerea în redacție a lui Mihai Eminescu, care, la vremea respectivă, era redactor la Curierul de Iași. Poetul intră în redacția publicației conservatoare în octombrie 1877, pentru ca în ianuarie 1878 să i se alăture și I.L. Caragiale. "Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sinonime cunoscute, prezentarea unor definiții și explicații semantice detaliate, fie în corpul articolului, fie în subsolul paginii, constituie tot atâtea mijloace de dezambiguizare a limbajului. Explicitarea termenilor administrativi devine o constantă a scrisului jurnalistic din epocă, mărturia unui jurnalist de la Curierul românesc fiind relevantă în acest sens: "Redactorul luase răspunderea asupra sa și nu-și întrebuința foaia decât spre darea afară de noutăți, spre deslușirea terminilor întrebuințați (s.n.) în Regulamentul organic, spre încurajarea celor ce se ostenia, spre lauda celor ce adăuga
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivelul expresiei, fapt ce demonstrează organicitatea scrisului eminescian și impune interpretarea lor în relație de complementaritate. Precursor al publicisticii politice în spațiul românesc, Eminescu desfășoară, vreme de peste șapte ani, o intensă activitate gazetărească, semnând în publicații precum Familia, Federațiunea, Curierul de Iași, Timpul, România liberă și Fântâna Blanduziei un număr impresionant de articole, care se disting în epocă prin amploarea problematicii abordate și prin superioritatea construcției argumentative. Individualizându-se prin detenta tematică, prin erudiție și acribie, prin implicarea jurnalistului în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la care scrie și la particularitățile de conținut și de expresie pe care le înregistrează articolele eminesciene de-a lungul timpului, am delimitat patru etape în activitatea jurnalistului: (1) Perioada primelor articole, publicate în timpul studenției la Viena; (2) Colaborarea la Curierul de Iași; (3) Activitatea de la Timpul și (4) Etapa colaborării la România liberă și Fântâna Blanduziei 509. Cercetarea corpusului publicistic aferent celor patru perioade de activitate a evidențiat că problematica articolelor se caracterizează prin unitate și continuitate, în vreme ce, la nivelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
e tăria" și "Echilibrul"), publicate în Federațiunea din Pesta, în 1870. Susținând solidarizarea românilor cu celelalte popoare aflate sub stăpânire străină, jurnalistul înscrie revendicările acestora în cadrul mai larg al mișcării europene pentru cucerirea libertății și independenței naționale. Intrarea în redacția Curierului de Iași, în toamna anului 1874, echivalează cu asumarea unei profesii care îi va solicita energiile și-i va măcina existența până la sfârșitul vieții. Dacă publicația ieșeană oferă lui Eminescu ocazia exersării și perfecționării stilului jurnalistic, activitatea desfășurată la Timpul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]