5,866 matches
-
inițiativă a demolării a eșuat, pentru că din senin s-a pornit un vânt puternic, iar omul care se urca pe turn s-a speriat și s-a dat jos chiar dacă era plătit pentru acest lucru. Cumpărătorul voia să renunțe la demolarea ei cerând în schimb banii înapoi, dar pentru că a fost refuzat și pentru a nu rămâne păgubit, a demolat-o. Lemnele bisericii s-au împărțit în trei. Dintr-o parte s-a construit o casă în Văleni, care a ars
Biserica de lemn din Văleni, Maramureș () [Corola-website/Science/321510_a_322839]
-
fusese închisă anterior. Era condus de un Consiliu Științific, în fruntea căruia au fost academicienii Tadeuș Malinovschi și Sergiu Rădăuțanu. Printre colaboratorii planetariului au fost conferențiarii Aurel Marinciuc, Dumitru Fetescu și alții. La începutul anilor 80 s-a discutat problema demolării lui, întrucât credincioșii cereau instanțelor superioare de partid și de stat retrocedarea lui către biserică. A funcționat până la începutul anilor 1990. În anul 1991 clădirea a fost retrocedată mitropoliei Moldovei.
Planetariul din Chișinău () [Corola-website/Science/321523_a_322852]
-
insolită a stat pe soclu o singură zi. În 2011, după ce a zăcut la Mogoșoaia 20 de ani, Statuia lui Lenin, a fost mutată , printr-un protocol inițiat de Ioana Ciocan, într-un spațiu păzit al Poliția Municipiului București. După demolarea statuii lui Lenin au existat o serie de proiecte pentru acoperirea spațiului gol astfel creat:, dar singurul care s-a materializat este „Proiect 1990”, început de Ioana Ciocan pe 26 ianuarie 2010. Prin „Proiect 1990” se expun lucrări de artă
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
cu un banchet. În noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea forțată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia. Sculptorul Dimitrie Demu, care a asistat la demolarea statuii primului rege al României, relatează cele văzute: După demolare, statuia mutilată a ajuns din Piața Palatului în curtea "Pirotehniei armatei", devenită ulterior "Garajele Grozăvești". Mai târziu, statuia a fost topită, iar din bronzul ei a fost turnată Statuia lui
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea forțată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia. Sculptorul Dimitrie Demu, care a asistat la demolarea statuii primului rege al României, relatează cele văzute: După demolare, statuia mutilată a ajuns din Piața Palatului în curtea "Pirotehniei armatei", devenită ulterior "Garajele Grozăvești". Mai târziu, statuia a fost topită, iar din bronzul ei a fost turnată Statuia lui Lenin din București , realizată de sculptorul Boris Caragea, care a
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
a raportat numeroase vase japoneze îndreptate înspre sudul arhipelagului Solomon. La scurt timp după aceea, Goode și Peagam, anticipând că japonezii vor ataca în număr mare, au ordonat aplicarea operațiunii de evacuare planificată din timp și au demarat distrugerea și demolarea echipamentului și clădirilor militare de pe Tulagi și de la Gavutu-Tanambogo. Personalul și comandourile RAAF s-au îmbarcat pe două vase mici în dimineața zilei de 3 mai și au pornit către Vila, Noile Hebride, în vreme ce vasele lui Shima intrau în strâmtoarea
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
acelea din vremurile lui bune și încă dintre cele înmiresmate cu parfum de Cotnari, cu fleici și frigărui unse cu mujdei. Sutele de ani care s-au scurs i-au determinat pe oamenii din comună să ceară în 1963 sau demolarea ruinelor, sau transformarea lor în indiferent ce numai să nu rămînă ca o casă a nimănui, lîngă drumul mare”. La începutul anilor '70 ai secolului al XX-lea, autoritățile au dispus reconstrucția hanului pe vechiile temelii. Cooperativa de consum Suceava
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
monumentul. Vatmanul a spus că s-a săturat să-l vadă pe „polițaiul ăla cu mâna ridicată”. Primăria a restaurat statuia în 1928 și a mutat-o în Union Park. În anii 1950, construcția șoselei expres Kennedy a dus la demolarea a jumătate din vechea piață dărăpănată și în 1956, statuia a fost mutată pe o platformă special construită pentru ea și cu vedere spre șosea, în apropierea poziției sale inițiale. Statuia din Haymarket a fost vandalizată cu vopsea neagră la
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
pentru amplasarea CET Paroșeni și Centrala Diesel Electrică Deva În continuare, sediul unității s-a mutat la Deva unde, la centrala electrică Diesel a executat lucrări de dezvoltare a capacității uzinei ca: supraînălțarea pe cricuri fără demontare, a acoperișului halei, demolarea prin pușcare a unui coș de fum și a unor fundații grele de mașini, lucrări de instalații. Trustul de construcții montaje energetice (TCME)(septembrie 1959-iunie 1962) A pregătit în fază înaintată teza de doctorat (conducător științific prof.dr.ing.A.Diaconu) dar
Nicolae Mănescu () [Corola-website/Science/320906_a_322235]
-
CȘs Reunite de Gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o mică fabrică, fără mari ornamente, dar cu o formă foarte caracteristică. Ea cuprindea două instalații longitudinale, cu acoperiș în formă de ferestrău, un fel de turn central care a funcționat ca hambar și
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
capacitatea pentru ca în viitor să producă în înaltă presiune ceea ce a implicat și construirea unuei noi clădiri. Locul stabilit pentru această nouă clădire a fost proiectat în zona unde se situa primitiva Centrală Tejo, care deși,înainte să se efectueze demolarea, a fost un set de ateliere și magazii, obliga garantarea unui nou local pentru adăpostirea acestor funcți suplimentare dar esențiale pentru funcționarea Centralei. În acest scop, au fost cumpărate terenurile și clădirile de la fosta rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
fost din nou comandate la fabrica Babcock &Wilcox și din cauza dimensiunilor sale mari, a determinat construirea clădiriei celei mai mari a complexului industrial, Clădirea pentru Cazanele de Înaltă Presiune. În anul 1938, deja dezactivată și scoasă din uz,a început demolarea a ceea ce a mai rămas din vechea și primitiva centrală pentru a se construii, în locul ei, această nouă arie de fabricație a Centralei Tejo. Lucrările au fost acordate la diverse firme: pentru mixerul de cărbune și intensificarea urcării cărbunelui s-
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
reînființat în 1968, când, în contextul noii organizări administrativ-teritoriale, Buzău a devenit municipiu și reședință a județului. Toate fabricile din Buzău au fost naționalizate și, mai ales spre sfârșitul perioadei comuniste, politica de sistematizare a guvernului comunist a dus la demolarea vechilor cartiere de case, ducând la schimbarea totală a aspectului orașului. Până în 1953, zonele rezidențiale erau compuse exclusiv din case, multe dintre ele fiind dărâmate în această perioadă pentru a face loc blocurilor. Acest proces a fost la început lent
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
oraș, în special în zona vestică, unde se aflau mai multe unități militare și Comandamentul Armatei a II-a, precum și Pădurea Crâng. În total, Revoluția din 1989 s-a soldat la Buzău cu moartea a 47 de persoane. Procesul de demolare a caselor a fost stopat după căderea comunismului în România, la sfârșitul lui decembrie 1989. Economia orașului a stagnat o perioadă, dar Buzăul a reînceput să se dezvolte, după ce întreprinderile de stat au fost privatizate și reorganizate și au apărut
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
g) recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție și/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă; h) obligații de a nu face; interdicțiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare și amenajare; i) clauză de inalienabilitate a imobilului, potrivit art. 628 alin. (2) din Codul civil și clauză de insesizabilitate, potrivit art. 2.329 alin. (3) din Codul civil; j) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face
Cartea Funciară () [Corola-website/Science/317402_a_318731]
-
principal ca urmare a emigrărilor în Israel. Comunitatea evreiască din Sibiu număra 762 membri în 1956, pentru ca zece ani mai târziu (în 1966) să fie doar 211 evrei în oraș. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu a existat un proiect de demolare a sinagogii din Sibiu, salvarea acestui edificiu datorându-se arhitectului transilvănean Otto Czekelius. După Revoluția din decembrie 1989, clădirea a continuat să se deterioreze, din lipsa banilor pentru reparații. Principalele obiecte de cult din aur și argint au fost furate
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
hotărât atribuirea clădirii Dom Polski ca sediu al Teatrului Municipal. În acea perioadă, vechiul edificiu prezenta un grad înalt de uzură și nu dispunea de utilități și instalații. În anul 1984, clădirea a fost reconstruită, prin consolidarea fundațiilor și prin demolarea și refacerea pereților aflați în pericol de prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au efectuat după planurile arhitecților Gheorghe Pintilescu și Constantin Rabiniuc, șef de santier fiind inginerul Galan. Clădirea a fost reconstruită într-o manieră modernă ce îmbină elemente
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Acele părți care nu semnaseră primul tratat urmau să devină garanți ai neutralității Luxemburgului (cu excepția Belgiei, și ea obligată la neutralitate). Pentru a asigura neutralitatea Luxemburgului, fortificațiile din Luxemburg urmau să fie demolate și să nu mai fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii, cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
care ar urma să fie demolate. În dorința de a proteja aceste clădiri vechi, datând din perioada austriacă, Complexul Muzeal Bucovina a propus Direcției pentru Cultură și Culte Suceava clasarea acestora în Lista Monumentelor Istorice pentru a fi salvate de la demolare. Directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, a apreciat că aceste clădiri "„reprezintă (...) ultimul mohican al arhitecturii care a caracterizat târgul de odinioară”". Istoricul literar Eugen Dimitriu a propus transformarea pavilionului de la stradă într-un corp muzeal. În anul 2009, președintele
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
bisericii. Câteva date suplimentare despre biserică au fost surprinse de Vasile Moldovan, cu ocazia vizitei canonice a episcopului de Gherla, Vasile Hossu. Ultimele date despre biserică, când aceasta încă se afla în picioare, sunt culese de Atanasie Popa, în pragul demolării ei. Din ieșirile lui de teren se păstrează trei fotografii și corespondența în arhiva Comisiei Monumentelor Istorice. Materialul despre biserică, disparat în multe arhive, completat cu interviuri cu câțiva localnici, a fost adunat în două lucrări dedicate bisericilor de lemn
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
de sistematizare a întocmit și pentru localitățile Câmpina și Mizil din județul Prahova. Aceste proiecte au fost aplicate până în 1945 când comuniști au preluat controlul administrației locale. De subliniat este faptul că acest plan nu avea nimic în comun cu demolările masive implementate de către comuniști în procesul numit „sistematizare”. S-a implicat, de asemenea, în viața comunei Păulești de când s-a stabilit în acea localitate, în 1927. A fost primar între februarie 1938 și ianuarie 1945, mandat întrerupt de către regimul național-legionar
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Focolare. Aceste "Focolare" (micile comunități de voluntari) caută să aducă contribuție pentru pace și să dobândească unitatea evanghelică a tuturor oamenilor din orice mediu social. Țelul a devenit o lume care să trăiască în unitate, și spiritualitatea ei a ajutat demolarea prejudecăților vechi de secole. Astăzi membrii ei sunt mii de persoane care nu se proclamă ca aparținând unei anumite religii. Din viața ei, data de 13 mai 1944 rămâne ca noaptea cu cele mai violente bombe din Trent. Casa Chiarei
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
acțiune de protest în rândul localnicilor. Într-o petiție înaintată la 25 ianuarie 1792 de către târgoveții suceveni către guvernul Bucovinei se cere ""ca biserica Mitropolia veche ce au rămas însă acum întreagă să nu se strice"". Autoritățile austriece au poruncit demolarea edificiului. Biserica a fost salvată de la distrugere de maiorul de arnăuți pensionar Iane (Ioan) Florea, care a cumpărat locul și clădirea la licitație contra sumei de 220 de florini , donând-o la 28 noiembrie 1799 comunității ortodoxe românești căreia i-
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
redată cultului, Biserica "Sf. Gheorghe" avea nevoie de reparații ce necesitau cheltuieli foarte mari. Comunitatea ortodoxă suceveană nu putea suporta cele cheltuieli, astfel că biserica a fost închiriată și transformată în magazie pentru depozitarea paielor și a fânului. Scăpată de demolare, biserica a început să fie râvnită de către comunitatea luterană din oraș. În anul 1815, etnicii germani de confesiune evanghelică au solicitat cedarea Bisericii Mirăuți pentru a-și ține acolo slujbele religioase. Ei argumentau că înainte de anul 1775 au existat în
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
trei funcționari superiori menționau că edificiul era în pericol de prăbușire, nu mai putea fi reparat, ci doar eventual reconstruit pe aceeași temelie, caz în care cheltuielile s-ar putea recupera cu mare greutate. Pe baza acestui raport se recomanda demolarea Bisericii Mirăuți ca urmare a stării de conservare precare a lăcașului de cult. Comunității luterane urma să îi fie atribuit un alt teren pe care să-și construiască o biserică proprie și o locuință pentru preot. Membrii sfatului comunal al
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]