7,054 matches
-
Andrei: toți concurenții au ieșit câștigători, la fel și spectatorii. Seara s-a terminat cu muzica interpretată de grupul reunit al artiștilor de pretutindeni, cu muzica din Laggan, cu dansuri, cu multă veselie, cu prietenii pure înnoite, cu regrete de despărțire. Am dormit vreo două ore, suficiente în această ultimă noapte petrecută în Ceruri și am plecat dimineața, devreme, protejați de o aură intensă, protejați de o Mamă Multiubitoare. La revedere, Brașov din Ceruri, la revedere, prieteni de la care nu mi-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
actele de sabotaj etc. În Bucovina din 1941 (nr.65 din 26 septembrie) mai semnează: Alexei Dragu (Destin și oameni), preot dr. E. Costea (Mormântul lui V. Gherasim), Dragoș Vicol („Domnița ce s-a rătăcit” și „Nord” - poezii), N. Tcaciuc-Albu (Despărțire de Sibiu - poezie), I. Dominte, Paul Mircea (Despre Biblioteca Universității din Cernăuți - una din cele mai complete biblioteci din Europa) ș.a. În anul doi de activitate - 1942 Bucovina își are sediul tot în Cernăuți dar în strada General Mircescu nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui George Lesnea”, „acest fiu al melancoliei ieșene care este pe drumul creației de artă care îl va duce, curând-curând, la cununa Premiului Național de poezie” (Observatorul nr.73/1939). La „Colțul debutanților” se publicau versuri: Demon de Eugen Roman; Despărțire de Gh. Senchiceanu. La „Note critice” apăreau recenzii ale cărților publicate, ale revistelor și ziarelor apărute, pieselor de teatru jucate în localități. Exista o rubrică a femeii la care Dona Maria își spunea părerea despre diferite probleme, care le preocupă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
stabilește la Budapesta unde este numit practicant la "Tabla Regeasca".În 1832 se căsătorește cu Anastasia Pometa, o macedoromâncă. În timpul revoluției de la 1848-1849 Emanuil Gojdu a manifestat o atitudine moderată ridicându-se, alături de Nicolae Jiga, Ioan Fonai și alții pentru despărțirea bisericii ortodoxe române de ierarhia sârbească. În 1861 este numit comite suprem în comitatul Caras, unde a luat măsuri ca "limba oficială peste tot în afacerile din lăuntru să fie cea română". În 1866 a fost ales deputat de Tinca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anului 1950 traversează atlanticul pentru Canada. Aici predă germana și franceza la diferite colegii și după obținerea titlului de doctor în filozofie la Universitatea din Toronto, se stabilește în U.S.A. La 12 iulie 1968, la aproape trei decenii de despărțire, își va întâlni și îmbrățișa soția, Zamfira, sosită din România, cu pașaportul obținut ca urmare a intervenției senatorilor americani Walter Mondale și Eugene Anderson. La 17 noiembrie 1972, în spitalul Columbus din Chicago, Vasile Posteucă, aflat pe patul de moarte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cafenea, la umbră, stau de vorbă cu Stig până la 8:00. Reluăm câteva din «subiectele» noastre favorite: vikingii și arabii, tradițiile ocultiste camuflate în literaturile secolelor al XVII-lea și al XIX-lea, ultimele «mode» în istoria religiilor etc. (...). La despărțire, îi spun (oarecum în glumă) lui Stig că am vorbit de multe afară de Raimund Lull, deși ne-am plimbat de atâtea ori în jurul statuii lui, în Piață...” - ibidem, 13 august 1974. LXXIItc "LXXII" 1. Foarte probabil, pe baza conferinței secundare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu divulge nimănui cele discutate. În anii aceștia a învățat să se ferească de prietenii săi, care, adesea, în naivitatea lor, i-au făcut mai mult rău decît bine". Și pentru a-și împlini rolul machiavelic pînă la final, înaintea despărțirii, "sursa" l-a întrebat ce făcea dacă i se da premiul Nobel și trebuia să plece în străinătate pentru a-l ridica. "Făceam singurul lucru pe care-l puteam face, în condițiile date, mă comportam ca un cetățean loial al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pun probleme, nu numai tolerați, chiar onorați de regim, și poeții prezenței (un exemplu este Dorin Tudoran), incomozii, descumpănitorii ce leagă poezia și adevărul, Virgil Ierunca va fi întotdeauna de partea acestora din urmă. Nu înțelege și nici nu împărtășește despărțirea lui Constantin Noica de ceea ce el consideră prestigiile înalte ale eticii, la fel distanțarea filosofului de Heidegger sau înstrăinarea de Kierkegaard, motivată de prea accentuata tiranie a "conceptului". Dar toate aceste inaderențe personale, nu-l vor împiedica a aprecia prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe tonul cel mai eugenic, mai rosenbergian ce poate fi. Pentru că israelienii au luat ca soții pe fiicele străinilor și s-a amestecat sămînța ce sfîntă cu popoarele cele de alt neam, trebuie să se procedeze mai înainte de toate la despărțirea celor aleși de necurăția și spurcăciunea altor popoare ticăloase spre a se curma nelegiuirea amestecului. Nici nu le-a dat voie să intre în oraș, pe toți nenorociții aceia îi ține afară în ploaie zile întregi ca să se întocmească listele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știe a suferi. Să fim curajoși și îndrăzneți. Să fim blînzi și smeriți cu inima. Să nu scoatem sabia. Și totuși să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră și soacră. Să nu ținem la viață, să fim gata oricînd s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că n-are sens ! îi întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât. Un loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bun, nici nu-ți sunt atât de bătrân, abia ce-am împlinit și eu douășapte. Sunt doar mai călit printr-ale crâș- melor, atâta tot. Hai să vedem ce ai tu pe-aici. Aha, Cavadia... Îmi place, să începem cu Despărțirea ? — Sigur. Dar... — Dar ? și Fernic face ochii mari, în așteptarea răspunsu- lui. Pribeagu ajunge și el într-un târziu, dând buzna în resta- urantul aproape gol, unde în afară de Cristi și Ionel mai erau doar doi-trei ospătari, care se învârteau de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i jurnalele, regret de a nu o fi făcut. Deoarece, „cearta” dintre cei doi, Coposu și Rațiu, a dus nu numai la o Întârziere a victoriei În alegeri a ardelenilor, dar și, ceea ce este poate și mai grav, la o despărțire a energiilor, fapt care a avut ca urmare o deficientă „politică de cadre”, pentru a Împrumuta limbajul comunist. Ion Rațiu, la rândul lui, greșea sperând să poată candida la președinție; mentalitatea comunistă sau Îmbibată de stângismul roșu nu i-ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națiunilor“, românii n-au simțit nevoia să se delimiteze net de slavii Înconjurători. Erau ortodocși ca și aceștia, iar religia și cultura corespunzătoare contau mai mult decât originea etnică. Odată Însă cu intrarea În faza națională, ajung la ordinea zilei despărțirea de lumea slavă și apropierea de „surorile latine“ din Occident. Roma devine (și nu numai pentru „greco-catolicii“ ardeleni, ci pentru toți românii) un simbol mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare istorică a mizat În perioada interbelică extrema dreaptă. Paradoxal, dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist. În ambele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înfățișarea limbii române. Româna de astăzi nu mai este chiar româna din secolul al XVIII-lea, dat fiind că În secolul al XIX-lea a trecut printr un proces de „relatinizare“. S-a manifestat astfel și În limbă voința de despărțire de spațiul slav și oriental. Începutul Îl făcuse Școala ardeleană (prelungită prin curentul latinist al secolului al XIX-lea), apelând la limba latină pentru completarea vocabularului românesc sau Înlocuirea unor cuvinte de alte origini. În secolul al XIX-lea, franceza
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-și rămas-bun de la copii, îngenunchind pe pavajul de granit, în spatele ei șoferul în mașina torcând în relenti, copiii fiind gata echipați pentru școală, însă îi lăsase singuri de atâtea ori înainte încât Sarah și Robby erau obișnuiți cu astfel de despărțiri - nu se îmbufnau, abia dacă erau atenți, fiindcă era ceva normal: Mami pleca iar cine știe unde. (Dacă Robby era un pic mai emoționat în acea zi de noiembrie, el nu a arătat-o față de Jayne.) De ce trăgea Jayne de timp când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Centrul Avon în Turnul Trump. Citise despre dispariția fiului meu (de fapt chiar m-a prins de mână și mi-a spus cât de sincer rău îi părea, un tip pe care abia îl știam), făcând un comentariu deștept despre despărțirea mea de Jayne („Căsătoria e din dragoste, divorțul e pentru bani“), iar când i-am răspuns la câteva întrebări a remarcat că vorbeam mult prea încet. Am făcut unele gesturi orgolioase cu mâinile, încercând să-i explic unele nuanțe. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un dar, căruia nu ne putem sustrage nimeni. Noi Îi vom păstra În suflet imaginea ei ce ne-a rămas scumpă. Soția mea a fost cea mai dragă elevă a D-sale cu care a ținut o legătură strânsă până la despărțirea aceasta incredibil de nedreaptă. Cu cele mai alese sentimente, Maria și Paul Mănescu, str. Zizinului Nr. 33, Brașov, 2200. </citation> <citation author=”MIHĂESCU Florin ” loc="București" data =”10 Nov. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Dacă am Întârziat atâta cu răspunsul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”8 aprilie 1977”> Mult stimate Domnule Dimitriu, M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs. Aveam presimțirea că s-a Întâmplat ceva trist În familia Dvs. pentru care aveam și eu o strângere de inimă! Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o poți avea atunci când ți-ai Împlinit datoria ca om, În această viață! Și eu am această satisfacție! În restul vieții mele, port o tristeță mare, prin agravarea suferinței fizice, a soțului meu. După câte prevăd, e plecat pe drumul despărțirii, cu sfârșit apropiat (...). Este Încă plin de delicateță, de recunoștință față de mine și de norocul care l-a urmărit toată viața, În primejdiile prin care el a trecut neatins. A venit În țară, ca locotenent cazac cavalerist, de la Don la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din Balcani. Până se va da semnalul plecării, îți mai poți lua o sticlă de apă la drum și poți cumpăra o „amintire” de la Paris. Printre grupurile de scriitori și localnici, prinși în ultimele discuții și schimburi de mesaje înaintea despărțirii, mișună fotografi și cameramani de la diverse posturi TV din Paris. Și pentru a închide butada, răsare în fața mea tipul rotofei de la RFI, cel care mă intervievase acum trei zile, la sosirea în Gara Montparnasse: îmi reținuse disponibilitatea discursivă și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse de Katrin Oebel (o blondă ochelaristă, c-un aer de profesoară emancipată), fete care ne-au însoțit, discret, în toate drumurile noastre. Emoții, jurăminte șoptite, mici cadouri la despărțire. Franța! Franța! Deocamdată, țara în care traseul Expresului Literar a avut cea mai lungă porțiune de traseu. Àu revoir și à bientôt, sper!... Facem cam o oră și jumătate până la Bruxelles. Din nou, nu realizez când am intrat în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de furtună. Vântul puternic și rece umflă balonzaidele prietenelor noastre letone și umbrelele deschise în așteptarea ploii, care poate reîncepe în orice moment. În dreapta, pe un promontoriu, zăresc un turn înalt cu far, acum stins, martorul tăcut al unor nesfârșite despărțiri, și, nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vangheli și Andrei Burac la case de creație sau la reuniuni ale PEN Clubului. Vangheli i-ar fi spus odată: „Când îl citesc pe Saroyan, mă simt armean”. Butada lui Vangheli l-a măgulit... 30 iunie, vineri Tallin VITALIE CIOBANU: Despărțire emoționantă, la gară, de prietenii noștri letoni. Facem o poză cu Andrei Bodiu și cu fetele din stafful local, pe fundalul roș-galben al trenului nostru, pe care scrie în spaniolă „Literaturos Ekspresas Europa 2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]