5,830 matches
-
poate să acționeze fără acordul Consiliului de Securitate. Adeseori, statele membre jonglează cu interese strategice și agende care intră În contradicție, șovăind să impună sancțiuni dure, chiar În cazuri de violări serioase ale drepturilor omului, incluzând genocidul. și aici e dilema. Intenția este ca drepturile universale ale omului să Înlocuiască legile statelor-națiune. Totuși, după cum arată sistemul ONU aflat În vigoare În prezent, statele-națiune rețin puterea - pe calea votului din Consiliul de Securitate și Adunarea Generală - de a Împiedica implementarea legilor referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
finită și mortalitatea. Teama, la rândul ei, ne alimentează dorința de a domina, de a micșora și de a expropria totul În jurul nostru, În speranța de a ne augmenta ființa și de a preveni dispariția noastră inevitabilă. Soluția la această dilemă stă În integrarea instinctului vital și a instinctului morții Într-o nouă unitate. Poetul Rainer Maria Rielke, care a trăit În prima parte a secolului XX, ne oferă o sugestie. El a scris: „...acela care Înțelege corect și celebrează moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Conference of the United Nations Research Institute for Social Development, Geneva, 9-11 decembrie 1996, p. 19. 14. Edelman, Richard, „Non-Governmental Organizations, the Fifth Estate in Global Governance”, Edelman Public Relations Worldwide, 2 februarie 2002. 15. Ibidem. 16. Ibidem. Capitolul 12. Dilema imigrației 1. „A Europe of Regions?”, The Wall Street Journal, 13 noiembnrie 2002; Nectoux, Franșois, „European Identity and the Politics of Culture in Europe”, În Axford, Barrie, Berghahn, Daniela și Hewlett, Nick (coord.), Unity and Diversity in the New Europe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
identificate. În cazul demersului de față, acest aspect își pierde însă o parte din încărcătura problematică menționată, întrucât nivelul taxonomic elementar cu care lucrăm este cel al entităților statale, care beneficiază de limite politico-administrative în general bine stabilite. Astfel, principala dilemă care rămâne, este dată de opțiunea ce trebuie făcută în privința includerii unui stat sau altul într-o anumită unitate regională ori în alta învecinată. Mai precis spus, până la care frontieră interstatală trebuie “împinsă” limita regiunii, în acord cu menținerea unui
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
modificată este elocventă. Luându-se în considerare propunerea lui Liteanu, s-a instituit o comisie formată din dr. Bothez, medic secundar al Spitalului Tătărași, Iași, și din dr. Ursulescu, președinte, medic primar al Ospiciului 70, comisie care urma să rezolve dilema. Nu avem date despre rezultate, dacă vor fi fost. Este posibil ca reparațiile propuse de Liteanu să fi fost efectuate repede căci numai peste trei luni Spitalul și Ospiciul Neamț au fost vizitate de generalul dr. Theodory, membru al Consiliului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
medico-legală, de care am amintit în parte, C. I. Parhon a dovedit o viziune largă, socială. El a contribuit la o mai bună înțelegere a patologiei unor acte delincvente, a unor acțiuni cu caracter delirante, necesare experților deseori puși în dilemă de situații medico-legale complexe. Tematica acestor lucrări și opiniile referitoare la expertiza medico-legală psihiatrică sunt încă foarte actuale. Ele sunt identice, în linii mari, cu punctele de vedere ale legislației în vigoare. Nu putem omite, din activitatea de psihopatolog a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că... Nu mai rupe petale... e păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
incestului este de tip funcțional. Căsătoria în afara grupului reprezintă un puternic instrument adaptativ al speciei umane. Ea generează relații pozitive între grupurile umane, le leagă prin relații de rudenie. Pentru omul arhaic, după cum formula cineva în mod lapidar, există o dilemă perpetuă: „a muri în afară sau a te căsători în afară”. Căsătoria exogamă este deci un puternic instrument de creștere a solidarității sociale, intergrupale și intercomunitare (Kottak, 1974). Statul. Principalele discuții în privința statului au ca obiect tocmai funcțiile acestuia în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt care ar face dezirabilă respectarea sa integrală; pe de altă parte însă, din cauza dimensiunilor restrânse ale acestor colectivități, dacă normele ar fi respectate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și dezvoltarea sa, dar care o fac inaplicabilă la situațiile standard din sociologie (Friend și Laing, 1980). Pentru a ilustra atât potențele teoriei jocurilor, cât și problemele complexe pe care le ridică analiza relațiilor de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale. Doi prizonieri care au comis împreună o crimă sunt ținuți la închisoare fără posibilitatea de a comunica. Judecătorul le propune următorul târg: cinci ani de închisoare pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cinci ani de închisoare pentru fiecare, dacă mărturisesc amândoi; doi ani la fiecare, dacă nici unul nu mărturisește; achitarea celui care mărturisește și 10 ani pentru cel care nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este pentru fiecare în parte strategia cea mai puțin riscantă și deci cea mai rațională. Dar ceea ce este rațional pentru fiecare în parte, conjugat, dă rezultatul cel mai prost posibil pentru ambii. Există multe situații de conflict social de tipul dilemei prizonierului care fac ca părțile să obțină rezultatele cele mai proaste, fiecare optând pentru strategia cea mai sigură. Să aplicăm dilema prizonierului la situația marilor puteri nucleare. Dacă ambele puteri nucleare s-ar dezarma, să presupunem că fiecare ar câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în parte, conjugat, dă rezultatul cel mai prost posibil pentru ambii. Există multe situații de conflict social de tipul dilemei prizonierului care fac ca părțile să obțină rezultatele cele mai proaste, fiecare optând pentru strategia cea mai sigură. Să aplicăm dilema prizonierului la situația marilor puteri nucleare. Dacă ambele puteri nucleare s-ar dezarma, să presupunem că fiecare ar câștiga în valoare de 20 unități de utilitate (eliminarea amenințării atomice, canalizarea resurselor eliberate în scopuri pașnice, destindere internațională). Dacă ambele continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pierzând cel mult 20 și putând câștiga chiar 5, când cealaltă parte recurge unilateral la dezarmare sau rămâne în urmă, în mod sensibil. Cursa înarmărilor va continua, în consecință, ambele părți pierzând, în loc să câștige. Tabelul 7.2 Cursa înarmărilor în dilema prizonierului Singura ieșire din dilema prizonierului este, după cum remarca Raymond Boudon (1979), înlocuirea logicii confruntării cu cea a cooperării. * Analiza relațiilor dintre sistemele sociale pare să reprezinte o direcție majoră a dezvoltării sociologiei actuale. Ea nu poate însă avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putând câștiga chiar 5, când cealaltă parte recurge unilateral la dezarmare sau rămâne în urmă, în mod sensibil. Cursa înarmărilor va continua, în consecință, ambele părți pierzând, în loc să câștige. Tabelul 7.2 Cursa înarmărilor în dilema prizonierului Singura ieșire din dilema prizonierului este, după cum remarca Raymond Boudon (1979), înlocuirea logicii confruntării cu cea a cooperării. * Analiza relațiilor dintre sistemele sociale pare să reprezinte o direcție majoră a dezvoltării sociologiei actuale. Ea nu poate însă avea loc decât pe baza înțelegerii dinamicii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe OECD. Acest fapt se datorează În special nivelului ridicat al contribuțiilor sociale, care reprezintă, În medie, un sfert din totalul veniturilor fiscale obținute În țările OECD și chiar mai mult În țările U.E. Aceste măsuri au avut la bază dilema apărută la sfârșitul secolului XX Între dreptatea socială și eficiența economică, când s-a constatat că realizarea justiției sociale printr-o redistribuire amplă a veniturilor cu ajutorul fiscalității, reduce eficiența cu care funcționează economia, distorsionând deciziile agenților economici. Măsurile de reformă
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
confruntate cu deficite bugetare mari (datorate mai ales sistemelor costisitoare de protecție socială), precum și cu un ritm redus al creșterii economice, Încearcă o limitare mai severă a cheltuielilor publice, cu deosebire În domeniul protecției sociale, conexată cu reducerea prelevărilor fiscale, dilema principală care s-a născut la sfârșitul secolului XX fiind aceea dintre dreptate socială și eficiență economică. O constatare de ansamblu, din perspectiva mutațiilor survenite În sistemele fiscale, rezidă În aceea că, la sfârșitul secolului XX și Începutul secolului XXI
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În practicarea lor, de la o țară la alta. 265 Op. cit., p. 368 438 BIBLIOGRAFIE 1. ABRAHAM-FROIS G., Economie politică, Editura Humanitas, București, 1994; 2. ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Cercetări Financiare și Monetare “Victor Slăvescu”, Procese financiar-monetare ale tranziției: probleme și dileme, Editura Alpha, Buzău, 1998; 3. ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Finanțe, Prețuri și Probleme Valutare “Victor Slăvescu”, Procese și politici macroeconomice ale tranziției, Editura Economică, București, 1995; 4. ADOCHIȚEI M., ADOCHIȚEI A., Finanțele Întreprinderii În economia de piață, Tipografia “Mitrea” Piatra Neamț
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
acestei teme: mai importantă decât alegerea unei metodologii (cantitativă sau calitativă) este conceptualizarea, care, ea Însăși și În primul rând, trebuie să fie unitară. Atunci când este vorba despre studii internaționale, au relevat unii participanți la dezbateri, se naște o altă dilemă: cercetările trebuie făcute cu oameni din afara țării studiate sau cu oameni din această țară? O problemă deschisă, care a și rămas ca atare În dezbaterile atelierului 11. Atelierul 12 a reunit lucrări de cercetare subsumate temei Science, policy and practice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza unei societăți. Analiza de tip „microistoric” a unor paliere foarte concrete (familie, bloc, cartier, proximitățile și sociabilitățile de tot felul) are aceeași demnitate de ordin istoriografic ca și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cred cei doi autori, este suspendarea Înclinațiilor personale, a prejudecăților, a supozițiilor teoretice ale cercetătorului. O soluție complementară este participarea completă la viața unei colectivități opace (partid extremist, ghetou, instituție Închisă), simpla Întrevedere dovedindu-se imperfectă În unele cazuri. Aceste dileme se amplifică În cazul cercetărilor asupra claselor superioare. Poziția observatorului În mediul acestor categorii de subiecți nu poate trece neobservată, el nu poate fi un „observator mascat”, un „rătăcit” În lumea mondenă care cultivă maniere și stiluri diferite de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Între două imagologii susținute de două delimitări reciproce clare, Între lumea celor ce intervin și lumea celor asupra cărora se intervine. Rămâne sugestia că rezultatele intervențiilor sociale În respectivele comunități defavorizate nu vor da satisfacție nici uneia dintre părți până la rezolvarea dilemei celor două delimitări. Darie Cristea Maria Constantinescu Competența socială și competența profesională, București, Editura Economică, 2004 (350 p.) Tema lucrării semnate de Maria Constantinescu a fost În mică măsură abordată de cercetarea românească actuală. Într-adevăr, peisajul literaturii românești este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în amestecul lui de obiectivitate și participare ca pe un risc necesar pentru a mă apropia de o tematică ce mi se pare interesantă pentru vremea noastră. Capitole sau pasaje din text au apărut în revistele Idei în dialog și Dilema veche, cărora le sînt recunoscătoare pentru ospitalitate. Mulțumesc, de asemenea, Editurii Polirom care, pentru a doua oară, are bunăvoința de a-mi publica o carte. Potențialul vertical al unor teme curente Două critici ale lumii moderne în octombrie 2008 a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]