6,332 matches
-
revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi aspră de februarie care nu-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita a fost un eșec În toate privințele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne-a dat partidul. Facem icspre planu’, să nu se zică că nu corespundem la orânduială. Da’ și noi... Că ne dă tăiate dom’ inginer!“ Ester mi-a făcut semn să plecăm. Dinspre comandament venea alergând inginerul. Ne făcea semne disperate. Am zorit spre el. „Dom’le“, a gâfâit el. „Plecați repede, că a ieșit scandal. V-a văzut tov. Dobre, de la Municipiu, și s-a enervat. N-aveam voie să vă introduc în obiectiv. Am făcut-o doar pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci și tu te cobori, te strângi tot mai mult spre capătul elipsei. Mă pomenesc că dau să-i vorbesc Nelei despre cartea pe care o scriu. De fapt, încerc să o adun din fragmente de astfel de însemnări disparate, disperate. Îi vorbesc știind că eu încă stau în ușa „Gambrinus“-ului, ezitând dacă să intru și să mă apropii de masa mea, la care cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
seminarii, după-amiezile când venea și ea la Bibliotecă. Ne jucam mai mult, hârjoană adolescentină încă. Când dădusem prima dată concursul de admitere, Lia era în banca din fața mea. În timpul probei de gramatică s-a întors spre mine cu o față disperată: „Știi analiza?“, m-a întrebat. O știam. „Dă-mi-o și mie“, a șoptit. „Nu vreau să pic și anul ăsta.“ Picasem anul anterior la istoria artei și viața de controlor de bilete la cinematograful „Pacea populară“ din F., care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
anul anterior la istoria artei și viața de controlor de bilete la cinematograful „Pacea populară“ din F., care mă aștepta dacă nu intram nici acum la facultate, nu-mi prea dădea ghes să fiu generos cu fetișcana care îmi șoptea disperată: „Fii lord și dă-mi schema“. Ideea de lord însă mi-a plăcut. I-am făcut schema frazei și i-am strecurat-o. Lord nu am ajuns niciodată. Oricât m-am străduit, oricât elan și bunăvoință am avut, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu că poate o voi căuta, nu știm că viețile noastre vor curge poate câtva timp împreună, nu știe încă nici ea cum textul se prăvale peste noi, avalanșă de timp indiferent, luându-ne și poate ducându-ne, într-o disperată încercare de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul timpului. Naratorul nu știe că până și el va deveni cândva narat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel ar fi fost, și de cenzori și de tot mecanismul lor, deși, atunci când îl ascultam pe Trombă, nu știam mai nimic despre toate acestea. Îmi era pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duce la mine acasă, nu mă mai putea duce la ea. Unele schimbări în aventura vieților noastre nu ne mai permiteau să ducem până la capăt aceste operațiuni de recuperare. Aveam însă grijă unul de altul, cu un fel de solidaritate disperată, pe care probabil numai câinii vagabonzi o mai pot aprecia în ziua de astăzi. Șonticăiam, asigurând-o că nu se va întâmpla nici în noaptea aceea nimic. Să mă urce în troleibuz și gata. Nu era prima dată când porneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare și cum au reușit să le facă față e de mare folos... Iguana Oberlus stătu cîteva clipe pe gînduri și tăgădui, convins: - Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin de douăzeci și patru de ore, Iguana Oberlus se transformase pentru Gamboa Într-o obsesie exasperantă, Încarnarea a tot ce era mai odios și demn de dispreț din lumea asta, o lighioană pe care trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și-l aminti pe bărbatul pe care-l iubise și a contempla, neputincioasă, lenta agonie a tatălui ei distrus, care se consuma de tristețe și rușine, incapabil să reacționeze, ruinat și singur. Uneori, Carmen de Ibarra se Întreba dacă acele disperate dorințe de a scăpa de toate și a se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții să sufere, dar niciodată nu găsi răspuns la asemenea Întrebare. Nici măcar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn, căci știa, cu siguranță, ca pilot, despre curentul care traversa arhipelagul. Să aibă Încredere În acest curent ar fi fost tot o formă de sinucidere, mai lentă și mai disperată, și de aceea intuia că nu astfel procedase unul ca Gamboa. Se afla În continuare acolo, ascuns, la pîndă, așteptînd să obosească să-l mai caute și să renunțe, pentru a-și Începe atunci jocul În sens invers și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele tot mai disperat, În vreme ce celălalt bărbat venea pe deal În jos, sărind și țopăind pe pietre și printre tufișuri ca o capră nebună. Ceva urma să se Întîmple, și și-au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
evocare a unui răspuns din partea fetei mele celei grase de la casa de marcat nu avansase deloc de când intrasem și, din nou, aproape că refuzam să plec. Mi-am imaginat cum o apuc de umerii aceia uriași, rotunjiți, într-o încercare disperată de a pătrunde în ea: de a o face să se uite fix în ochii mei; de a țipa la ea: „E cineva acolo?“ - sau ceva de genul ăsta. Oare ce simțea această ființă umană aparent indiferentă cu care împărțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poate mai probabil, dacă venea din partea vreunei nașe sau naș. —QVC, spuse Stacey misterios. Niciodată nu înceta să mă uimească frecvența cu care fata asta scotea cuvinte sau fraze care pentru mine nu aveau sens. Creierul meu, într-o tentativă disperată de a construi vreun soi de semnificație din cele trei litere aparent aleatorii și fără legătură pe care tocmai le auzisem, se luptă preț de o clipă cu ideea nebună că fata ar fi spus „QED“. Oare latina începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu cioara vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc prostești și inutile. Da - bineînțeles că-mi plăcea de ea, și dacă ea putea accepta asta, atunci cine știe ce bucurii neașteptate mi se așterneau înainte? —Da, așa e. —Păi, asta-i bine, să știi. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe Sally după mesajul disperat pe care mi-l lăsase la birou, mi-am dat seama că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben - care însă apăruse la un prieten, între timp. Încercam din răsputeri să exprim ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]