6,536 matches
-
de-a doua expoziție permanentă este "Amintiți-vă de copii": Povestea lui Daniel ("Remember the children: Daniel's Story") care este localizată la primul etaj al clădirii și spune povestea Holocaustului din perspectiva unui copil care a fost crescut sub dominația Germaniei Naziste. Alte expoziții sunt prezente în galeriile Sidney Kimmel, Rena Rowan și la centrul educațional Gonda. Aceste săli sunt poziționate în patea inferioară a circuitului, respectiv la parterul cladirii. În cadrul muzeului sunt prezente două spații destinate momentelor de reculegere
Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/318974_a_320303]
-
numea aceeași regiune „Rusia Mică, adică Kievul și Lituania”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit, începând cu secolul al XVII-lea, de Țaratul Rusiei în legătură cu Hatmanatul Căzăcesc din Ucraina de pe malul stâng al Niprului, după căderea acesteia din urmă sub dominația rusă, ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
Moaștele au ajuns la Bari pe data de 9 mai 1087. A fost o competiție destul de mare între orașele Bari și Veneția pentru moaște, în cele din urmă au rămas la Bari. Bazilica a fost construită între anii 1087-1197, în timpul dominației normanzilor în sudul Italiei. În anul 1089 a fost sfințită cripta unde se află moaștele de către Papa Urban al II-lea, iar în anul 1197 bazilica a fost finalizată și sfințită în prezența episcopului german Conrad de Hildesheim și a
Bazilica Sfântul Nicolae din Bari () [Corola-website/Science/332989_a_334318]
-
exemplu deseori invocat este cel al firmei Toyota, cunoscută prin costul relativ scăzut al produselor sale). Au fost propuse și alte clasificări ale strategiilor după diferite criterii. Astfel, Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu (1998) grupează strategiile în grupa strategiilor de dominație a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
marketing ,strategia de resurse umane etc. "Strategiile la nivel de corporație" cuprind grupa strategiilor de creștere, grupa strategiilor de stabilitate (neutrale), grupa strategiilor defensive și grupa strategiilor combinate. "Strategiile la nivelul afacerii" sunt categorisite în 3 tipuri majore : strategii de dominație prin costuri reduse, strategii de diferențiere a produselor sau serviciilor și strategii de focalizare a produselor sau serviciilor pe un segment de piață particular. Totalitatea afacerilor unei organizații, diversificate pe diferitele unități strategice de afaceri, constituie portofoliul de afaceri al
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
durata invaziei britanice a Rio de la Plata, forțele britanici au atacat Buenos Aires de două ori. În 1806 britanicii au invadat cu succes Buenos Aires, dar o armată din Montevideo condusă de Santiago de Liniers i-a învins. În scurtă perioadă de dominație britanică, viceregele Rafael Sobremonte a reușit să scape în Cordoba și a desemnat orașul drept capitală. Buenos Aires a redevenit din nou capitala după eliberarea ei, dar Sobremonte nu a mai putut redeveni vicerege. Santiago de Liniers, ales drept nou vicerege
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
două triumvirate și în final dintr-un oficial unic, Directorul Suprem. Declarația de Independență față de Spania a fost făcută formal în 1816, în cadrul Congresului de la Tucuman. Buenos Aires a reușit să supravițuiască întregului Război de Independență fără a cădea înapoi sub dominația monarhista. Istoric, Buenos Aires a fost centrul ideilor liberale a Argentinei, pe când în provincii și în special în nord, se susțineau mișcări mai conservative în domeniul politic și social. Munte din tensiunile din istoria Argentinei au pornit din conflictul centralist-federalist din
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
1667 a distrus sectoarele întinse ale orașului. Numeroase biserici și palate vestite au trebuit reconstruite din temelii. Abia în timpul Războaielor Napoleoniene, Raguza s-a vazut silită să renunțe la autonomie. Între anii 1806 și 1814, ea s-a aflat sub dominația Franței. Ca urmare a Congresului de la Viena, orașul a devenit parte a Regatului Dalmației, condus de monarhia austro-ungară. Raguza și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918. In 1918 a intrat in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, devenit Iugoslavia
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
în pe străzile fostului palat, iar catedrala (mausoleu în timpul lui Dioclețian) se află chiar în centrul său. După aceasta, Split a aparținut o lungă perioadă de Veneția (în secolul XIV și apoi din nou din 1420), până ce a căzut sub dominația Austro-Ungariei în 1797. Provincia Dalmația, s-a reunit mai târziu cu Croația și Split este înglobat în aceasta (la acea vreme Iugoslavia) până în ziua de astăzi. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, o parte din facilitățile portului au fost
Split () [Corola-website/Science/297264_a_298593]
-
s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască, în special în limbile idiș, ebraică și ladino, dar și în limbile locale. În București au apărut circa 170 de periodice evreiești, în diferite limbi. În Țara Israel (Palestina), în anul 1904, sub dominația otomană, existau 26 școli evreiești, dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică. Limbile folosite erau idișul, ladino, araba, germana și franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Cronicile din Mesambria ne dau informații despre perioada când orașul a fost subjugat de către turci în 1396, iar în 1453 a căzut total sub Imperiul Otoman, cu capitala la Constantinopole. Orașul și-a păstrat importanța ca port de-a lungul dominației turce. Au fost construite nave și s-a făcut comerț cu grâne și lemn. După eliberare, Nessebar s-a transformat într-un mic oraș de pescari. În timpul existenței sale, orașul a găzduit și un episcop, fiind și centru episcopal. În
Nesebăr () [Corola-website/Science/297293_a_298622]
-
încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la "Luțk" în Rusia (azi în Ucraina, transliterat în ucr. Луцьҝ), la 13/24 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Conform unei scrisori a țarului adresată generalului Șeremetiev la 7 mai 1711, întregul text al Tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, iar Petru cel
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Braga a aparținut provinciei istorice denumite "Entre Minho e Douro", adică „Între Minho și Douro”, delimitata de rîul Minho la nord și de rîul Douro la sud. Braga este unul din cele mai vechi orașe din Europa, fiind înființat în timpul dominației române sub numele de Bracară Augusta și capitala provinciei române Galaecia. Zona Braga a cunoscut așezări omenești încă în perioada preistorica. În epoca fierului a trăit aici, ca și în întreaga Galicie și în nordul Portugaliei actuale, tribul Bracărilor Calaici
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
mai tarziu, în raiduri cu caracter punitiv, Moldova sau Transilvania. Unul din motivele pentru care Maria Tereza a înființat regimentele grănicerești din estul Transilvaniei l-au constituit invaziile tătărești în această provincie. Hoarda de Aur a căzut cu timpul sub dominația Sultanului otoman de la Istanbul și a fost cucerita de ruși în timpul domniei țarinei Caterinei a II-a și a Generalului Potemkin. Cu toate acestea Crimeea a continuat să adăpostească o importanță populație tătăreasca. În timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelică, acesti
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
musulmane, a trecut la normanzi în 1072, apoi sub suabi (1194). În timpul domniei lui Frederic al II-lea (1194-1250) a devenit un centru cultural de primă importanță și punct de întâlnire al culturilor arabă, iudaică și creștină. Decadența, survenită în timpul dominației Casei de Anjou (cu pierderea rolului de capitală în favoarea orașului Neapole), de care s-a eliberat prin răscoala Vecerniilor siciliene (1282), a continuat sub dominația aragoneză, spaniolă (sec. XVI) și a Bourbonilor din Neapole (din 1736). Participant la mișcările din
Palermo () [Corola-website/Science/297314_a_298643]
-
primă importanță și punct de întâlnire al culturilor arabă, iudaică și creștină. Decadența, survenită în timpul dominației Casei de Anjou (cu pierderea rolului de capitală în favoarea orașului Neapole), de care s-a eliberat prin răscoala Vecerniilor siciliene (1282), a continuat sub dominația aragoneză, spaniolă (sec. XVI) și a Bourbonilor din Neapole (din 1736). Participant la mișcările din 1820 și 1848, orașul a fost eliberat de către Garibaldi și a făcut parte (începând din 1860) din nou creatul stat italian. Catedrala din Palermo este
Palermo () [Corola-website/Science/297314_a_298643]
-
Polonia, cunoșteau latină și au intrat în contact cu literatură străină care afirmă originea latină a românilor. În secolul XVII, când cronicile erau scrise în limba română, originea română conferea noblețe și prestigiu Țărilor Române, ridicând moralul românilor aflați sub dominația otomană. Dimitrie Cantemir a susținut originea latină a românilor și i-a înfruntat pe scriitorii care contestau continuitatea latină. Ideile sale au fost preluate de ardelenii aflați în lupta pentru emancipare. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, Inocențiu Micu-Klein și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Etnogeneza proto-românilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, după Herodot, partea de nord a Tracilor și „cei mai viteji dintre Traci”) a avut loc pe ambele maluri ale Dunării, între frontiera de nord a Imperiului și Linia Jireček, indiferent de durata dominației romane. Separarea Daco-Românilor nord-dunăreni de Istro-Românii, Aromânii și Megleniții sud-dunăreni nu provine din migrații ale proto-românilor, ci din imigrația în zonă a Slavilor, care au izolat diferitele populații est-romanice unele de celelalte, ceea ce explică diferențele observate între cele patru limbi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
fost învins în bătălia de la Maclodio (1427), lângă Brescia. În 1439 Brescia a fost recucerita de Francesco Sforza, comandant venețian care la rândul său l-a învins pe Niccolò Piccinino, Filippo's condottiero. De aici încolo Brescia va rămâne sub dominația venețienilor, cu excepția perioadei 1512 - 1520, când va fi ocupată de armată franceză sub conducerea lui Gaston de Foix. La începutul secolului al XVI-lea ea a devenit unul dintre cele mai înstărite orașe ale Lombardiei, dar nu și-a revenit
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
unul dintre cele mai înstărite orașe ale Lombardiei, dar nu și-a revenit niciodată cu adevarat după dominarea să de către francezi. Ulterior ea a împărtășit situația de excepție în acea vreme a republicii Veneția până în 1796, când a căzut sub dominația austriacă. La finele epocii napoleoniene, Brescia a fost anexată de către statul austriac marionetă așa numit Regatul Lombardia-Veneția. Brescia s-a revoltat în 1848. Ea s-a distins încă o dată în revoltă din martie 1849 supranumita Cele zece zile ale Bresciei
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
I a petrecut o perioadă însemnată de timp în Lecco, înnăbușind revolta împotriva Sfântului Imperiu Roman din anul 964, condusă de episcopul Attone. Ulterior, Lecco a devenit proprietatea mânăstirii Sf. Ambrozie din Milano. În încercarea de a scoate orașul de sub dominația bisericii,un alt împărat roman, Conrad al II-lea, a locuit pentru o perioadă în Lecco. Istoria orașului este legată de istoria Ducatului de Milano și de cea a Lombardiei. Pentru o scurtă perioadă de timp, în secolul al XVI
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
386 d.Hr. de către Magnus Maximus, pentru vină de a fi pactizat cu rivalul său Valentinian al II-lea, a fost reconstruit de Teodosie I. Ulterior orașul a fost jefuit de Radagais (în 405) și de Attila (în 452). În timpul dominației Longobarde Novară, probabil mult decăzuta, nu a fost sediul unui ducat. În timpul lui Carol al III-lea (“cel Gras”) ținutul devine un comitat. Orașul s-a dezvoltat devenind ulterior comună liberă. În 1110 este cucerita și distrusă de către Henric al
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
lui Amedeo al VIII-lea de Savoia, a fost ocupată de trupele casei de Savoia. Cu pacea de la Utrecht, orașul, împreună cu Milano, devine parte din imperiul Habsburgic. După ocupația din 1734 de către Carol Emanuel I, trece, în anul succesiv, sub dominația casei de Savoia. După campania din Italia a lui Napoleon Buonaparte Novară devine capitala departamentului Agogna, pentru a fi apoi din nou dată casei de Savoia în 1814. Pe 8 Aprilie 1821 Novară a fost teatrul unei bătălii în care
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
a fost agitat de partidele Vitanilor, guelfii și de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, orașul a trecut în stăpânirea conților Sforza, iar din 1521 a îndurat dominația spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă și, plecând din această perioadă, istoria orașului Como devine comună cu aceea a orașului Milano și - mai general - cu a întregii regiuni Lombarde. În 1848 Como a prticipat la mișcările de insurecție, cucerindu-și
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
Comună Arezzo între anii 1098 și 1384 a devenit un oraș-stat independent, episcopul pierzându-și puterea. Tendința ghibelină a orașului s-a opus Florenței gulfe. După înfrângerea familiei conducătoare Tarti, ce îi sprijină pe ghibelini, în fața Florenței, Arezzo intră sub dominația familiei Medici și a ducatului Toscanei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, mlaștinile învecinate cu Val del Chiana au fost drenate și astfel numărul epidemiilor de malarie au scăzut. La sfârșitul secolului, trupele franceze conduse de Napoleon Bonaparte au cucerit
Arezzo () [Corola-website/Science/297322_a_298651]